Studii de Stiinta si Cultura

Loading...

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

REVISTĂ TRIMESTRIALĂ EDITATĂ DE UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” din ARAD

ANUL IV, NR.2 (13), IUNIE 2008 QUARTERLY JOURNAL, PUBLISHED BY „VASILE GOLDIS” WESTERN UNIVERSITY OF ARAD

IV YEAR, NO. 2(13) JUNE 2008

3

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

„Vasile Goldiş” University Press Arad – România

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ Revistă trimestrială editată de Universitatea de Vest

”Vasile Goldiş” din Arad ANUL IV, Nr.2 (13) – IUNIE 2008 Colegiul de redacŃie / Editorial Board

Editor şef / Editor – in - Chief: Prof. Vasile MAN Secretar general de redacŃie: / Executive Editor: Conf. univ. dr. Marius GREC

Membri / Members: Prof. univ. dr. MarŃian IOVAN, Prof. univ. dr. Maria PUŞCHIłĂ, Prof. univ. dr. Francisc SCHNEIDER, Conf. univ. dr. Nicolae IUGA, Lector. univ. drd. Eugen GAGEA, Lector. univ. dr. Stelean BOIA, Lector. univ. drd. Cristian BENłE, Lector. univ. dr. Teodor PĂTRĂUłĂ, Lector. univ. drd. Virgiliu JIREGHIE Consiliul ştiinŃific – ReferenŃi / Advisory Board – Reviewers Prof. univ. dr. Aurel ARDELEAN – Rector al UniversităŃii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, vicepreşedinte al FederaŃiei InternaŃionale a Şcolilor Superioare din Europa Prof. univ. dr. Răzvan THEODORESCU – membru al Academiei Române Prof. univ. dr. Constantin TOMA – membru al Academiei Române Prof. univ. dr. Grozdanka GOJKOV – director al Şcolii Superioare pentru Educatori din VârşeŃ, Serbia, membru al Academiei Central – Europene de ŞtiinŃă şi Artă, Paris Pr. Prof. univ. dr. Mircea PĂCURARIU – Facultatea de Teologie “Andrei Şaguna” din Sibiu, membru al Academiei Române Prof. univ. dr. Jean MONTREUIL – Universitatea din Lille, FranŃa Prof. univ. dr. Licia Maria VAINA – Universitatea din Boston, SUA Prof. univ. dr. Edouard JAGODNIK – Preşedinte, F.E.D.E., FranŃa Prof. univ. dr. Nicolaie BOŞCAIU - membru al Academiei Române Prof. univ. dr. Mihai COMAN – decan al FacultăŃii de Jurnalism Bucureşti, expert ARACIS Prof. univ. dr. Crişu DASCĂLU – director al Institutului de Cercetări Socio-Umane “Titu Maiorescu” al Academiei Române Prof. dr. Adrian Radu CRĂCIUN senior rechercher, Universitatea Liberă Bruxelles, Belgia Conf. univ. dr. Ilona MÁTHÉ – Preşedinte al FundaŃiei pentru ÎnvăŃarea Limbilor Străine în Europa, Békéscsaba, Ungaria Prof. univ. dr. Adrian NEGRU – Şcoala Superioară pentru Educatori din VârşeŃ, Serbia Conf. univ. dr. Ştefan GENCĂRĂU – Universitatea “Babeş – Bolyai”, Cluj-Napoca Conf univ dr Ioan TRIFA – Decan, Facultatea de ŞtiinŃe Juridice, U.V.V.G. Arad Prof. univ. dr. Victor CRĂCIUN – Preşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni,Bucureşti Oana Corina MOLDOVEAN – Parlamentul European, Bruxelles, Belgia Dr. Viorel łIGU – Istoric de Artă, Arad Petru POANTĂ – critic literar, Cluj-Napoca, membru al Uniunii Scriitorilor din România Prof. univ. dr. Iulian NEGRILĂ – decan al FacultăŃii de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad Traducerile au fost asigurate de / Translations from Romanian were revised by: Lect. univ. drd. Narcisa łIRBAN, Prep. univ. Gianina POPOVICI, - L. Engleză

4

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Tehnoredactare/make-up: Otilia PETRILA Adresa / Editorial Office: Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad 310025 ARAD, Bd. RevoluŃiei nr. 94-96; telefon: 0040/0257/280335; mobil 0724039978; fax 0040/0257/280810; www.revista-studii-uvvg.ro, e-mail: [email protected] ISSN 1841-1401 Revistă evaluată de Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior: Categoria B+, Cod 664 EDITATĂ CU SPRIJINUL AUTORITĂłII NAłIONALE PENTRU CERCETARE ŞTIINłIFICĂ TIRAJ: 200 EX. - SE DIFUZEAZĂ GRATUIT

NOUA STRATEGIE DE LA LISABONA, UN DOCUMENT IMPORTANT PRIVIND CERCETAREA ŞTIINłIFICĂ ACTUALĂ THE NEW LISBON STRATEGY, AN IMPORTANT DOCUMENT REGARDING CURRENT SCIENTIFIC RESEARCH Aurel ARDELEAN Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad E-mail: [email protected] The European Union, through the European Council which took place in Lisbon between the 23 and the 24th of March 2000 has elaborated a 10 year long strategy, meant to transform the economy of the European Union into the economy of knowledge, the most dynamic and competitive economy of the planet. With this occasion it has been decided the implementation of a strategy to cope with the competition coming from the knowledge based economy in globalizing circumstances. The above decided strategy mainly pursued: - the preparing of a transition towards a knowledge based society and economy; - the acceleration of structural changes to consolidate innovation and competitively - the completion of the internal market of the Union - the modernizing of the European social model through investments in human resources and the fight against social exclusion - maintaining conditions for a healthy evolution of the economy and accomplishing the favourable growth perspectives through reasonable macro-economic policies - the implementation of political means which comply with the needs of the society of information as well as with the development-research. At the Council which took place in Goteborg between 15-16 June 2001, to these objectives has been added a new dimension, that of the environment. This new approach, a three - dimensional one, to examine in a coordinate manor the economic, social and environment related consequences and to take them into consideration, represents the concept of “durable” development. Between the 25th and 26th of March 2004, the chiefs of states and governments, reunited at Bruxelles, debated upon the economic, social and environment related situations of the European Union and about the means to achieve the objectives of the Lisbon Strategy. To achieve the objectives established in Lisbon, the members of the Council have set five priorities: - the acceleration of the reforms rhythm - the reinitiating of growth and development rd

5

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

- the improvement of jobs, regarding both quantity and quality - the creation of partnerships - the commencement of a route paper to keep track of the UE enlargement The revised Lisbon Strategy has the following general objectives: - investing 3% of the GDP into research and development; - a more substantial, durable economic growth, more and better jobs; - a governing mechanism, at a European level, as well as a national level, within a partnership for the growth and superior use of the labour force The three important reinitiation axes are: - knowledge and innovation are the engines of durable growth; - Europe must become more attractive for investments and work; - The necessity of more jobs in order to achieve a better social cohesion. The three axes conjugate themselves in ten domains of action: 1. The realization of the European Research Area; 2. Promoting innovation under all its forms; 3. Promoting technologies and the existence of a solid industrial network; 4. The extension of the informational society; 5. Always take into consideration the environment dimension; 6. The consolidation of the internal market through the unitary transposing of the directives, the granting of national aids, a better regulation of the actions, more attention given to small and medium enterprises, the actual materialization of the internal market; 7. The consolidation of the foreign dimension; 8. The employment of the work force market and social protection reform; 9. To make a reality out of the European Education Area; 10. To put the social dimension in use for developing human resources. The revised Lisbon Agenda or “The New Lisbon Strategy” does not underline anymore the fact that the UE economy should become till 2010, the most competitive and dynamic economy on a global scale. The Lisbon Strategy, regarding the competiveness of the European Union, revised, could allow, till 2010, the creation of the announced jobs and a medium European economic growth, of almost 3% per year. In his first annual report regarding the progresses towards achieving the Lisbon objectives, the current European Commission, lead by Jose Durrao Manolo Barroso, defined in January 2006, four main domains, which need urgent measures: the growth of investments into education and research, more support for the medium and small enterprises, higher employment rates and the defining of an energetic policy. As a result, the following actions need to be taken: - The diversification of the European investment fund’s activities in favour of financing small and medium innovative enterprises; - The development of support mechanism for innovative small and medium enterprises; - The extension of the European Investment Bank’s financing methods regarding riskier research and development projects; - The rationalization and strengthening of innovative technical support networks in enterprises; - The development of partnerships for innovation and of innovative poles at a regional and local level; - The multiplication and supporting appearance of technological platforms; - The amelioration of the mobility conditions of researchers; - The development of research with partnerships between enterprises and universities. Starting from these motives, the European scientific research has set out, among other things, to take the following measures: 6

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

- The evaluation of national policies performances regarding research-development to the extent of a better coordination of national and European programs; - The creation of a trans - European network of high speed for scientific communication by connecting the research institutes, universities and afterwards, schools; - The elimination of obstacles which stand in the way of the mobility of researchers in Europe to lure and keep highly ranked scientists here; - The creation of a European patent with the purpose of cutting down on protection costs. In EU-25, according to the available numbers, the total amount of spending on research and development represent 1,95% of the GDP, out of which the private companies provide 1,26% of the EU member nations GDP, and the governmental sector offers 0,67% of the GDP, out of which 0,42% is for research regarding development in the superior teaching sector; the rest of 0,02% of the GIP represent the scientific research conducted by non-profit organizations. Currently, EU gives approximately two percent out of the GDP of the member states for C-D. In the spirit of the revised Lisbon Strategy, the European Council adopted at the end of the year 2005, a set of rules which aims to lure the researchers from outside the EU, into the member state laboratories. The member states are urged to facilitate and accelerate the admittance procedures of the scientists. Based on a residency license, the researchers from the new member states benefit from an almost equal treatment to that of the researchers from the old EU member countries and can move freely on the entire European territory. The initiative aims to transform the EU intro an attractive international research and development centre and also to achieve the objectives set by the revised Lisbon Strategy, which set out to make out of Europe, the most competitive economy in the world, till the year 2010. According to some reports of the Commission, until the year 2010, the EU will need approximately 700.000 scientific researchers and the member states should allocate to research, out of the budget, 1% of the GDP. The revised Lisbon Strategy is important for Romania too, as a member state of the European Union. The average annual investments in research and development from the last two years are around 0,6% from the GDP, and they are predicted to increase. As a result, the financing and administrative structures of the research programs but also the Research-Development and Innovation consultative structures must be consolidated. It is necessary that a better stipulation of how to use the new technologies exists, as well as a guidance of the national aids towards innovation and discoveries. Other tracked objectives could be: the amelioration of the effectiveness and utilization of intellectual qualities, the coagulation of an attractive market for the scientific researchers, the broader use of fiscal facilities in the domain of research and development. Out of the possible routes there are: the increase of the medium and small institution’s access to research and development financing, the mobilization of financing through national programs, as well as other financing resources in favour of European innovation and research, putting research on the top of the preoccupations list of companies, the development of partnerships universities-industry, the creation of dynamic services to sustain enterprises, to stimulate research and development, as well as some techniques of evaluating research and innovation, of managing innovation and social mutations. The potential of innovative services must grow massively, and Romania must take part to the creation of an innovative European program to sustain innovation and industrial research, to the amelioration of innovation and research policies, considered as a priority on the national programs of the member states, of better and more efficiently using the human resources. In this sense it is needed that a high level working force from ResearchDevelopment and Innovation be established. The 9th action domain, the achieving of the European Educational Area correlated with domain 1, the European Research Area as well as the assurance of human resources closely related to the superior teaching level. 7

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Universities are bestowed with a special role, being obliged to evolve in correlation with society and with the new missions of the institution to provide public services in a competitive environment. Universities, through the specific functions they assume in society, are called upon to achieve scientific research programs oriented towards new directions and priorities in science, to manage research groups and elite schools, optimizing resources through an advanced management of knowledge and resources. As shown in the European Social and Economic Committee note on the Green card European research space: new perspectives, COM (2007) 161 final.”… the consolidation of research institutions is necessary… the creation of inciting and promoting methods for excellence, stipulating supplementary financing for research, attributed based on a contest”. “Vasile Goldis” Western University of Arad has a well-organized strategy in regard to scientific research, and by realizing what it set out to do, it brings its contribution to the national Research-Development and Innovation system. The Research-Development and Innovation national system is tracked through evaluation and impact indicators, and universities must increase their scientific production and visibility to achieve the stipulated indicators. By promoting a new quality standard in the research and education system, we must ensure that the competiveness of Romanian education and research reaches the demands of the European Higher education.

8

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

I. ŞTIINłELE VIEłII

DIOSGENINA, PRINCIPIUL ACTIV AL EXTRACTELOR DE TRIGONELLA SP. AR PUTEA INDUCE APOPTOZA CELULELOR CANCEROASE MCF7 PRIN ACTIVAREA CASPAZELOR DIOSGENIN, THE ACTIVE PRINCIPLE OF TRIGONELLA SP. EXTRACTS MAY INDUCE APOPTOSIS ON MCF7 CANCER CELLS THROUGH CASPASE ACTIVATION George-Ciprian PRIBAC, Aurel ARDELEAN “Vasile Goldis” Western University, Arad, Faculty of Medicine, Pharmacy and Dental Medicine, Department of Cell and Molecular Biology, no. 1 Feleacului St., [email protected] Abstract Recent studies suggest that fenugreek and its active constituents may possess anticarcinogenic potential. The methods used were those of culture and measurement of MCF7 cell line growth using MTT methods. Apoptosis was detected using agarose gel electrophoresis. The ratio of apoptotic cell was measured using APO-BRDU kit. The distribution of cell cycle and of mithocondrial membrane potential was investigated by flow-cytometry. Caspase activity was evaluated using caspase-induced apoptosis detection kit. Western blot analysis was used to evaluate the level of mithochondrial Bcl-2 expression. The results observed were those of MCF7 cells growth inhibition due to diosgenin. However, the precise mechanism of diosgenin-induced apoptosis is still unclear. Concluding, diosgenin, obtained from Trigonela foenum-graecum extract may induce apoptosis of MCF7 cancer cells by caspase pathway activation. Keywords: diosgenin, MCF7 cells, apoptosis, Trigonella sp. Cuvinte cheie: diosgenina, celule MCF7, apoptoza, Trigonella sp. Introduction Cancer is the second leading cause of death worldwide. Conventional therapies cause serious side effects and, at best, merely extend the patient's lifespan by a few years. Cancer control 9

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

may therefore benefit from the potential that resides in alternative therapies. There is thus an increasing demand to use alternative concepts or approaches to the prevention of cancer. Trigonella foenum graecum (fenugreek) is traditionally used to treat disorders such as diabetes, high cholesterol, wounds, inflammation, and gastrointestinal ailments. Recent studies [1,2,3,4] suggest that fenugreek and its active constituents may possess anticarcinogenic potential. We evaluated the preventive efficacy of dietary fenugreek seed and its major steroidal saponin constituent, diosgenin. The objective of this study was to investigate the mechanism of apoptosis induced by active principles of Trigonella sp. extracts on MCF7 cell line. The methods used were those of culture and measurement of MCF7 cell line growth using MTT methods. Apoptosis was detected using agarose gel electrophoresis. The ratio of apoptotic cell was measured using APO-BRDU kit. The distribution of cell cycle and of mithocondrial membrane potential was investigated by flowcytometry. Caspase activity was evaluated using caspase-induced apoptosis detection kit. Western blot analysis was used to evaluate the level of mithochondrial Bcl-2 expression [5,6]. Treated cells were also investigated using the transmission electron microscope. The results observed were those of MCF7 cells growth inhibition due to diosgenin. Material and methods Diosgenin was extracted from Trigonella foenum-graecum plant. Stock solution of 1.0 × 10– 2 M diosgenin was prepared with ethanol and diluted to desired concentrations with water. Phosphate buffer solution (PBS) composed of 136.7 mM NaCl, 2.7 mM KCl, 9.7 mM Na2HPO4 and 1.5 mM KH2PO4 was used as the background electrolyte in all experiments. Breast cancer cell line MCF-7 was routinely cultured in RPMI-1640 medium (Invitrogen) + 10% fetal bovine serum (Sigma) + 0.05 mg mL–1 gentamicin (Sigma) + 100 U mL–1 penicillin (Sigma) at 37°C in a CO2 incubator containing 5% CO2. After the breast cancer cells were cultured for five days, they were collected by trypsinization with 0.05% (v/v) trypsin (Sigma) and centrifugation at 1200 rpm for 10 min, and then suspended in PBS. It should be mentioned that PBS-containing cells should be added to the detection chamber for the experiments immediately after the cell harvest. The density of the cells was determined by standard pour plate count (PPC) technique. For drug experiments, cells were allowed to grow and adhere for 24 h in culture medium before exposure to diosgenin and total saponins. The same amount of alcohol was added to the control cells to eliminate the effect of ethanol on the breast cancer cells. Results and Conclusions Diosgenin, a plant steroid (5a-spirosten-3ß-ol) was first isolated from Dioscorea tokoro in 1930s. It has been reported that diosgenin induces differentiation of human erythroleukemia cell line (HEL TIB 180) through changing lipoxygenase activities. In addition, diosgenin was used to treat osteoporosis in the ovariectomized adult rat model. Recently, diosgenin has been reported to induce apoptosis and cell cycle arrest in human osterosarcoma 1547 cell line. However, the precise mechanism of diosgenin-induced apoptosis is still unclear.

10

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Fig. 1 Inhibitory effect of diosgenin on MCF7 cell growth. The cells (1.5×108 cells/L) were incubated with various concentrations of diosgenin for 12 h, 24 h, 36 h

Fig. 2 Detection of apoptotic cells by flow cytometry. MCF7 cells were treated with diosgenin 30 µmol/L for 0, 12, 24, and 36 h

The caspase family of aspartate-specific cysteine proteases have been demonstrated to be important mediators in apoptotic pathway. Caspases, a family of at least 14 cysteine proteases, are synthesized as proenzymes, which are proteolytically cleaved into active heterodimers. Caspases can be grouped according to their substrate specificities, which are mainly defined by the amino acids preceding the cleavage site of aspartic acid residue. Mitochondria plays a key role in apoptotic process. In apoptosis, there is an alteration of mitochondrial membrane permeability, which causes the loss of mitochondrial membrane potential and translocation of the cytochrome c into cytoplasm. The cytochrome c in turn activates caspase cascade. Bcl-2 is a membrane protein located mainly at the outer membrane of mitochondria and it appears antiapoptotic function. Many reports have demonstrated that one possible role of Bcl-2 in prevention apoptosis is to block cytochrome c release from mitochondria [7,8,9].

11

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Fig. 3 Signs of membrane deformation; cytoplasmic and nuclear material became much less dense (X4,000; 600 ppm diosgenin)

Fig. 4 Formation of vesicles are evident occupying most of the area of the cytoplasm. Membrane rupture has occurred (X4,000; 1,200 ppm diosgenin)

Fig. 5 Cells treated with 40 ppm Trigonella diosgenin without noticeable changes (X8,000)

Fig. 6 Cells treated with 80 ppm Trigonella diosgenin. Newly formed vesicles appeared without changes in density of cellular organelles (X8,000)

Fig. 7 Cells treated with 160 ppm Trigonella diosgenin. Plasma membranes are completely ruptured with electron-dense nucleus (X5,300) 12

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

MCF7 cells treated with diosgenin presents typical characteristics of apoptosis including morphologic alterations and DNA damage. Caspase-inhibitor family proteins, especially the caspase-9 and caspase-3 inhibitors can partially prevent the diosgenin-induced apoptosis. Diosgenin can induce the reduction of mithochondrial membrane potential and Bcl-2 expression control [9,10]. Concluding, diosgenin, obtained from Trigonela foenum-graecum extract may induce apoptosis of MCF7 cancer cells by caspase pathway activation. References 1.Yang, M.H., Steroidal sapogenins from plants of Dioscorea. Chin Trad Herb Drugs 1981; 12, p. 41. 2. Beneytout, JL, Nappez, C, Leboutet, MJ, Malinvaud, G., A plant steroid, diosgenin, a new megakaryocytic differentiation induced of HEL cells. Biochem Biophys Res Commun 1995; 207, pp. 398-404. 3. Nappez, C., Liagre, B., Beneytout, JL., Changes in lipoxygenase activities in human erythroleukemia (HE) cells during diosgenin-induced differentiation. Cancer Lett 1995; 96: 133, p. 40. 4. Moalic, S., Liagre, B., Corbiere, C., Bianchi, A., Dauca, M., Bordji, K., et al., A plant steroid, diosgenin, induces apoptosis, cell cycle arrest and COX activity in osteosarcoma cells. FEBS Lett 2001; 506: 225, p. 30. 5. Kirsch, DG., Doseff, A., Nelson-Chau, B., Lim, DS., de Souza-Pinto, NC., Hansford R., et al. Caspase-3-dependent cleavage of bcl-2 promotes release of cytochrome c. J Biol Chem 1999; 274: 21155, p. 61. 6. Green, DR., Reed, JC., Mitochondria and apoptosis. Science 1998; 281: 1309-12. 7. Wolf, BB., Schulert, M., Echeverri, F., Green, DR., Caspase-3 is the primary activator of apoptotic DNA fragmentation via DNA fragmentation factor-45/inhibitor of caspase-activated DNase inactivation. J Biol Chem 1999; 43: 30651, p. 6. 8. Wang, J., Chun, HJ., Wong, W., Spencer, DM., Lenardo, MJ., Caspase-10 is an initiator caspase in death receptor signaling. Proc Natl Acad Sci USA 2001; 98: 13884, p. 8. 9. Hengartner, MO., The biochemistry of apoptosis. Nature 2000; 407: 770-6. 10. Cai, J., Liu, M., Wang, Z., Ju, Y., Apoptosis induced by Dioscin in HeLa cells. Biol Pharm Bull 2002; 25: 193-6.

13

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

II. RECEPTAREA ROMÂNEASCĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

SCRIITORILOR

STRĂINI

ÎN

CULTURA

ASPECTE ALE RECEPTĂRII LUI JOHN FOWLES ÎN ROMÂNIA ASPECTS OF JOHN FOWLES'S RECEPTION IN ROMANIA Narcisa łIRBAN Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad Facultatea de ŞtiinŃe Umaniste, Politice şi Administrative Arad, str. Unirii, nr. 3, E-mail: [email protected] Abstract John Fowles has shown himself adventurous enough to experiment with a great diversity of styles and subject-matter, and confident enough to publish in a wide variety of genres, including different novel forms, short stories, poems, film scripts, a book of personal philosophy, translation from French, literary criticism, and a range of other nonfiction and occasional pieces. All of these have been accomplished in a publishing career of about two decade. Fowles’s interests are wide-ranging, and his erudition considerable. His great gift for narrative, however, is undeniable, as is the intellectual appeal of his fiction, which often “titillates” and educates simultaneously. He has earned international prominence not only as innovator, but also as the author of works of fiction that have ranked high on best-seller lists both in the United states and England. 14

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Four of his works of fiction have been made into films. Today, he is one of the few writers who command the attention of both a mass audience and the literary scholar and critic. John Fowles’s fame among Romanian readers increased in the ‘90s. His work (fiction and non-fiction), benefited from very good translations into Romanian and the author's literary work is studied even in high schools. Key words: Modernism, Postmodernism, innovator, fiction, and non-fiction Cuvinte cheie: modernism, postmodernism, innovator, ficŃiune, and non-ficŃiune John Fowles s-a arătat îndeajuns de aventuros ca să experimenteze o mare diversitate de stiluri şi teme, şi îndeajuns de încrezător pentru a publica o mare varietate de genuri, incluzând forme diferite de romane, povestiri scurte, poeme, scenarii de film, o carte despre propria filosofie de viaŃă, traduceri din franceză, critică literară. Toate acestea au fost scrise de-a lungul unei cariere publicistice de două decenii. Interesele lui Fowles sunt în multe domenii, iar bagajul de cunoştinŃe este considerabil. Oricum, talentul său de povestitor nu este deloc de ignorat, la fel cum este şi stilul inteligent al ficŃiunii sale, care stimulează intelectul şi totodata educă. A câştigat recunoştinŃă internatională, nu doar pentru statutul de inovator, cât şi pentru cel de scriitor de ficŃiune, iar romanele sale au fost foarte bine cotate in topurile de best-sellers, atât in Statele Unite cât şi în Anglia. Patru din cărŃile sale de ficŃiune au fost ecranizate. În ziua de azi, el se numără printre puŃinii autori care primesc atenŃia, atât a publicului larg, cât şi a cercurilor studenŃeşti şi ale criticilor. FicŃiunea lui Fowles a creat controverse, atât în rândul criticilor literari cât şi în rândul studenŃilor. Paleta de critici este largă, lucru ce nu ar trebui să şocheze pe nimeni care este conştient că întreaga sa carieră literară coincide "with a shift of assumptions in literary criticism, a development related to what is sometimes called the postructuralist reconfiguration of thought."[1] În următoarele rânduri voi prezenta cum este văzut postmodernismul în corelare cu aparenŃa şi evoluŃia sa în România. Momentul frapant fiind ideiile postmoderniste şi starea culturală postmodernă care au apărut în estul Europei şi în special în România înaintea anilor `90. Termenul postmodernism apare în România în lucrările tinerilor scriitori, precum şi în câteva articole traduse, începând cu anii `80. Multe dezbateri publice culturale despre postmodernism au avut loc de-a lungul acestor ani. În 1986, o problemă specială în Caiete critice dedicată postmodernismului a declanşat o dezbatere publică amplă care a durat mai bine de doi ani. Magda Cârneci scoate în evidenŃă: " În perioada de vârf a discuŃiei, dintre 1985 – 1988 [postmodernismul în România] prezintă un decalaj temporal redus faŃă de 'moda occidentală’, mediatizată în opinia publică abia la începutul anilor `80 si continuând până azi. " [2] Cu toate că în România interesul pentru postmodernism si conceptul de postmodernism a apărut în literatură şi în mediul artistic aproape simultan cu cel din Europa de vest, nu s-a extins pe o arie mai mare înainte de 1989. Motivul este prezentat de către scriitoarea menŃionată mai sus care declară că: "nu a avut şansa politică si timpul istoric necesar pentru a se răspândi în zone teoretice si sociale mai largi (nu încă)." [3] Faptul că Magda Cârneci a avut dreptate, este dovedit prin numărul mare de articole, studii şi cărŃi despre postmodernism care au apărut după anii `90. Postmodernismul si noua creatie este titlul unei dezbateri din 2002 a revistei literare Steaua, dedicată în totalitate dezbaterilor despre postmodernism ; FeŃele întoarse ale postmodernismului, Postmodernismul românesc, Există un postmodernism românesc?, Revolta postmodernismului sunt doar câteva dintre articolele publicate în diferite reviste literare în ultimul deceniu. Merită a fi menŃionate si cărŃile: Forme în mişcare: Postmodernismul (1996), de Mihaela Constantinescu, Poetica Postmodernismului (1996) de Liviu Petrescu, Scriitori români postmoderni (1996) de Gheorghe Perian, Art of the 1980s in Eastern 15

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Europe. Texts on Postmodernism (1999) de Magda Cârneci, Jocul cu oglinzile (2000) de Dan Grigorescu şi ultimul, dar nu cel din urmă, un studiu amplu de către Mircea Cărtărescu, Postmodernismul românesc (1999). Magda Cârneci si Mircea Cărtărescu schiŃează câteva trăsături caracteristice ale postmodernismului în România. Ambii încearcă să clarifice şi să ajungă la un acord comun despre distincŃia dintre ceea ce numesc ei versiunile «moale» şi «tare» ale postmodernismului românesc. Părerea lor este că adepŃii versiunii «moale» percep postmodernismul ca pe o «rotunjire» a modernismului (menŃionează scriitori, precum N. Manolescu şi E. Simion), pe când pentru tinerii scriitori ai anilor 1980 (Ion B. Lefter, G. Crăciun), postmodernismul reprezenta o estetică noua si o paradigmă literară. Primirea lui John Fowles în România este asemănătoare cu cea a postmodernismului. În Succesele de odinioară, Andreea Deciu subliniază: "… ceva mă face să cred că datele receptării lui John Fowles la noi s-au schimbat considerabil. În primul rând pentru că fenomenul postmodernismului – pe care îl reprezintă – s-a limpezit şi e mai puŃin fascinant prin pierderea enigmei. Una era să citeşti Iubita locotenentului francez în 1974, când la noi topul scriitoricesc conŃinea nume ca Ivasciuc sau Buzura si alta e să ai experienŃa unei asemenea lecturi după Nostalgia si Travesti-ul lui Cărtărescu." [4] Aşa cum este menŃionat mai sus noi putem distinge mai multe caracteristice privind primirea lui Fowles în România: ultimul sfert al secolului 20 a fost favorabil atat pentru intrarea romanelor lui Fowles în România, cât şi pentru consolidarea prestigiului său printre cititorii români. În 1974 romanul cu cel mai mare succes comercial, câştigător al mai multor premii, transformat într-un film bine primit, The French Lieutenant’s Woman a fost tradus de Adina Arsenescu (Iubita locotenentului francez, Editura Univers, Bucureşti, 1974). Este cartea pe care cititorii obişnuiŃi de azi, se pare că o asociază tot mai mult cu Fowles. Prima traducere a romanului Daniel Martin a fost realizată, zece ani mai târziu, de Mariana ChiŃoran si Livia Deac (Daniel Martin, Editura Univers, Bucureşti, 1984). Următoarele traduceri ale romanelor lui Fowles le voi prezenta într-o ordine cronologic: The Collector (Colectionarul, Editura Univers, Bucureşti, 1993) a fost tradus de Mariana ChiŃoran; aceeaşi traducere apare în publicaŃia din 1998 a aceleaşi edituri; The Magician (Magicianul, Editura Univers, Bucureşti, 1978, şi Editura Minerva, Bucureşti, 1978), tradus de Mariana ChiŃoran şi Livia Deac; aceasta traducere a fost publicată în 1992 şi 1994 şi de Editura Univers, Bucureşti; The Ebony Tower (Turnul de abanos, Editura Univers, Bucureşti, 1993) a fost tradus de Livia Deac; The French Lieutenant's Woman (Iubita locotenentului francez, Editura Univers, Bucureşti, 1994) a fost tradusă de Mioara Tapalagă; aceeaşi traducere a fost publicată de Editura Polirom, Iaşi, 2001; Mantissa (Mantissa, Editura Univers, Bucureşti, 1995) a fost tradusă de Angela Jianu; A Maggot (Omida, Editura Univers, Bucureşti, 1995) traduăa de Veronica Focşeneanu. Renumitul eseu The Tree (Copacul, Editura Univers, Bucureşti, 1999) a fost tradus de Veronica Focşeneanu; The Aristos – o colecŃie de gânduri filosofice şi meditative asupra artei, naturii umane şi altor subiecte - a fost tradus de Camelia Adina Arvatu şi Irina Horea (Editura Univers, Bucureşti, 2002). Analizând cronologia romanelor traduse, putem concluziona că acestea nu respectă cronologia publicării lor iniŃiale de către editurile din Anglia. Cu siguranŃă că, alegerea ordinii traducerilor si a publicării acestor romane nu a fost făcută la voia întâmplării. Se presupune că romanul Iubita locotenentului francez a fost primul din seriile versiunilor române datorită succesului imens obşinut în străinătate. Probabil că cea mai bună cale de a analiza acceptarea lui Fowles în România este să ne îndreptăm atenŃia asupra studiilor teoretice. Este interesant de observat că, deşi restrânse la număr, unele studii referitoare la Fowles preced operele acestuia. Cele enumerate mai jos reprezint o listă mai mult sau mai puŃin extinsă a acestor studii: John Fowles şi experimentul românesc de Ileana Galea, în Steaua, XXXII, 9, septembrie, 1981; Polaritatea: Monolog autonom/Discursul naratorului conştient de sine de GheorghiŃa Dimitriu şi John Fowles: Daniel Martin, teorie şi practică literară” de Monica Botez, ambele publicate în Analele UniversităŃii Bucureşti: Limbi si 16

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Literaturi Străine, 31, 1982; Un adios de importanŃă comparativ mică de Felicia Antip, în România Literară, 16, nr. 14, 7 aprilie, 1983; ColecŃionarii lui John Fowles de Livia Cotrău, în Steaua, 34, nr. 4, aprilie 1983; Următoarele esee şi studii au fost publicate după traducerea unor nuvele, şi s-au ocupat de: Fabricarea iluziei: John Fowles, Magul este titlul unui capitol din cartea Monicăi Pillat Ieşirea din contur apărută la Editura Eminescu în 1985; în lucrarea De-a lungul unui secol apărută la Editura Eminescu în 1986, Silvian Iosifescu dedică aproximativ 40 de pagini lui Fowles şi operei sale. Aşa cum titlul sugerează, Ileana Galea tratează în, John Fowles şi experimentul românesc, tehnica narativă a lui Fowles şi modul în care această tehnică se leagă de propriile lui opinii cu privire la liberal arbitru si la autodeterminare. Insistând pe lucrarea Iubita locotenentului francez ea afirmă: "Fowles însă dovedeşte în chiar procesul creaŃiei artistice care este natura aşa zisei libertăŃi depline a scriitorului. Ideea lui este că în fond personajele odată create, dobândesc treptat independenŃă şi autorul nu Fowles…dovedeşte în chiar procesul creaŃiei artistice care mai poate să le manevreze după vrerea sa. În acest sens creatorul…trebuind să respecte voinŃa personajului de a decide şi a acŃiona în conformitate cu identitatea şi autonomia lui." [5] Ileana Galea menŃionează faptul că Fowles intervine în naraŃiune de fiecare dată când trebuie să se decidă între o alternativă tradiŃională sau modernă a structurii sau a subiectului romanului. Ea observă de asemenea că, uneori, Iubita locotenentului francez îl transpune pe cititor în poziŃia de creator al romanului; cu toate că autoarea atrage atenŃia în acest articol asupra elementelor postmoderne pe care nu le numeşte ca atare, şi nici nu menŃionează nici unul dintre teoreticienii literari ai postmodernismului. În Polaritatea: monolog autonom/discursul naratorului conştient de sine, GheorghiŃa Dumitru analizează diferenŃele privind discursul în romanul modernist si postmodernist. Dând ca exemplu Ulysses de James Joyce si capitolul 13 din Iubita locotenentului francez, ea este de acord cu ideea că romanul postmodernist a apărut ca o reacŃie a romanului modernist. Într-un articol original şi bine documentat, Colectionarii lui Fowles, Liviu Cotrău îl prezintă pe scriitorul englez cititorului român având o opinie interesantă în ceea ce priveşte relaŃia dintre personaj şi mediul lui/ei ficŃional: "Există o corespondenŃă secretă între personaj şi mediu " [6]. Liviu Cotrău arată cum aceasta relatie ‘secretă’ a evoluat de la Balzac la Naturalişti, pana la John Fowles. Articolul pare a fi fost scris cu intenŃia de a divulga o paradigmă a personajelor lui Fowles: ’colecŃionarii’. Aşa cum sugerează titlul, în Fowles şi jocul creaŃiei, Manuela Tănase analizează ficŃiunea lui Fowles, preocuparea lui în ceea ce priveşte jocul şi regulile cu care se confruntă atât creatorul, cât şi cititorul. Ea îi îndeamnă pe cititorii care sunt pasionaŃi de romanele lui Fowles să se alăture jocului şi să se joace; ea îi învită să participe emoŃional şi intelectual la joc şi să se supună regulilor misterului, autodeterminării şi întâmplării. Faima lui John Fowles în rândul cititorilor români a crescut în anii 1990. Opera lui (ficŃiune şi non-ficŃiune) a beneficiat de o bună traducere în limba română şi opera literară a autorului este studiată chiar şi în licee. Criticile literare publicau la începutul mileniului nostru articole scrise de autori care au o constantă preocupare în ficŃiunea lui Fowles, ca de exemplu Ileana Galea, dar în acelaşi timp şi articole de autori care au scris pentru prima dată despre John Fowles, ca şi în cazul lui Andi Balu. În eseul său John Fowles şi discursul analitic, Andi Balu observă că John Fowles nu descrie, ci prezintă evenimentele, şi că le aduce în faŃa cititorilor sub formă de dialoguri. În opinia lui Balu, reprezentarea dezvoltării ca şi temă majoră, îi dă posibilitatea romancierului să aducă cele doua registre fundamentale – cel al naratorului şi cel al personajului – mai aproape. El apreciază de asemenea profesionalismul traducerii, în care dificultatea stilului colocvial, "ori expresii argotice, specifice limbajului standard contemporan, trec firesc în textul românesc, într-o echivalenŃă fără disonanŃe stilistice." [7] Magda Danciu scrie de asemenea despre ficŃiunea lui Fowles numai după anii 1990. Citind critica sa la adresa Mantissei, Când muzele vorbesc, observăm conservaŃionalismul ei în ceea ce 17

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

priveşte literatura britanică postmodernă. Ea scrie despre numitorul comun al autorilor britanici contemporani, despre scrierile lor, despre conştiinŃa cu care ei abordeaza conceptele de l`ecrire si l`ecriture, despre rolul autorului, de cititor si critic literar, despre cunoaşterea şi revelaŃia strategiilor lingvistice, tematice, artistice si materiale (grafica, paginatura, desenele, coperŃile cărŃilor), care ajută la conturarea textului. Ea este de părere ca romanul contemporan nu poate fi conceput fără ficŃiune, fără personajul ludic, fără umor, parodie, fără o fuziune a formelor literare, care de multe ori abundă sau se contopesc, fără jocuri de cuvinte lingvistice, metalimbaj şi reflectare de sine. Maniera ei de a scrie această critică conduce la ideea că cititorii români au devenit deja conştienŃi de procesul de nehotărâre, de fragmentare, de eliminare a canoanelor, perspectivismului, ironiei, reflexivităŃii, hibridismului, care făcând parte din dinamica societăŃii contemporane, pot fi de asemenea găsite în romanele scrise în zilele noastre. În Mantissa, Magda Danciu scrie: "John Fowles renunŃă treptat la exuberanŃa narativă a romanelor sale anterioare…în favoarea unui conŃinut mai reflexiv, preferat pentru că, aşa cum declară eroul cărŃii, ' Romanul de reflecŃie a murit acum şaizeci de ani…astăzi romanul este un discurs de reflexie, nu de reflecŃie.'" [8] Concluzii Critica românească şi cititorii români devin mult mai familiarizaŃi cu literatura postmodernistă după anii '90, fapt ce a influenŃat primirea lui Fowles în Romania. Succesul său este în mare măsură datorat profesionalismului traducătorilor, experienŃei lor si a percepŃiei lor mature asupra semnificaŃie romanelor sale. A decedat la vârsta de 79 ani, lăsând în urmă o cariera de peste 40 de ani şi cărŃi considerate de referinŃă pentru literatura modernă. Bibliografie 1. Aubrey, James R., John Fowle: A Reference Companion, New York: Greenwood Press, 1991, p. 141. 2. Cârneci, M., Despre Postmodernism în Europa de Est, în România literară, 6 – 12 aprilie, 1994, 21. 3. Cârneci, M., Despre Postmodernism în Europa de Est, în România literară, 6 – 12 aprilie, 1994, 21. 4. Deciu, A., Succesele de odinioară, în România literară 8 – 14 martie, 1995. 5. Galea, I., John Fowles şi experimentul românesc, în Steaua, septembrie, 1981. 6. Cotrău, L., ColecŃionarii lui John Fowles, în Steaua, aprilie, 1983. 7. Bălu, A., John Fowles şi discursul analitic, în Steaua, 11, 1993. 8. Danciu, M., Când muzele vorbesc, în Familia, 31, nr. 6, 1995.

18

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

J.A.VAILLANT: DICłIONARUL CA „TRADUCERE” A LUMII J.A.VAILLANT: THE DICTIONARY AS „TRANSLATION” OF THE WORLD Ştefan GENCĂRĂU1, Oana-Aurelia GENCĂRĂU2 Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj Napoca1, Universitatea din Oradea2 email: [email protected], email:[email protected] Abstract These pages are part of a larger research on the bilingual dictionaries published in the 19th century in the Romanian Countries. First we present some data concerning the history of the bilingual dictionaries. Then we concentrate our attention on the first Romanian-French/FrenchRomanian bilingual dictionary published by J.A.Vaillant in 1839. Key words: dictionary, bilingual dictionary, lexicography, Romanian-French/French-Romanian bilingual dictionary Cuvinte cheie: dicŃionar, dicŃionar bilingv, lexicografie, dicŃionar român-francez/dicŃionar francezromân 0. Dacă interesul pentru scriitorul străin tradus în română este justificat, nu mai puŃin întemeiat trebuie socotit interesul pentru străinii, stabiliŃi sau nu la Bucureşti în secolul XIX, cărora lexicografia românească, mai ales în dimensiunea bilingvă, le datorează începuturile. 19

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

1. Am urmărit, într-o intervenŃie anterioară [1], unele aspecte ale schimbării lexicului românesc sub influenŃă franceză şi am explicat atunci interesul pe care îl arătăm dicŃionarelor bilingve şi plurilingve, în structura cărora corespondentul românei este franceza. 2. Bibliografia de lingvistică românească interesată de mijloacele prin care au intrat, mai ales începând cu secolul XIX, cuvintele franceze în română a pus în evidenŃă rolul pe care l-au avut presa, traducerile, operele lexicografice; concluzia frecvent susŃinută în această direcŃie de cercetare este că împrumuturile din latină şi din limbile romanice se înscriu în procesul general de modernizare latin romanică a limbii române. 3. În istoria lexicografiei româneşti [2], în secolul XIX se înregistrează o mare diversitate de dicŃionare [3]. Între acestea, dicŃionarele bilingve şi cele plurilingve joacă un rol important în modernizarea lexicului românesc [4]. Flora Şuteu consideră că o caracteristică a dicŃionarelor bilingve sau poliglote ale secolului XIX este faptul că în toate acestea apare ca una dintre limbi, limba franceză [5]. Mircea Seche [6] remarcă faptul că franceza apare ca limbă componentă, alături de română, în mai toate lucrările lexicografice realizate în perioada 1825-1870. Interesul preponderent pentru franceză în lexicografia bilingvă şi plurilingvă a secolului XIX este confirmat şi de limbile în care se explică acele câteva cuvinte latine într-unul dintre dicŃionarele poliglote, cel al lui Josafat Snagovanu. Vocabulaire de quelques mots latins expliqués en roumain et en français merită o reevaluare din acest punct de vedere. S-a arătat că în dicŃionarul lui Snagovanu corespondentul în franceză al cuvântului latinesc explicat conŃine serii sinonimice şi este astfel mult mai bogat, în vreme ce partea românească este mai arhaică. Credem că dicŃionarul lui Snagovanu evidenŃiază pentru prima dată un rol tehnic al francezei, rolul de limbă ce permite, prin serii sinonimce, redarea sensurilor cuvintelor din latină. 4. Desigur, cercetarea lexicografiei secolului XIX nu se reduce la evidenŃierea rolului pe care l-a jucat franceza în procesul de modernizare a românei. 4.1. Despre Vocabularul purtăreŃ rumânesc-franŃozesc şi franŃozesc-rumânesc pe care îl datorăm lui J.A.Vaillant se recunoaşte că, prin structura sa, acesta poate fi considerat în egală măsură un dicŃionar bilingv şi unul explicativ [7]. Meritul dicŃionarului se regăseşte în marele număr de neologisme, dintre care unele sunt puse în circulaŃie tocmai de acest dicŃionar. 4.2. Cât despre Vocabularu franŃezo românesc, publicat între 1840-1841 de către P.Poienaru, F.Aron şi G.Hill, se reŃine că explică termenii francezi în limba română prin largi definiŃii analitice precedate de sinonime [8] 4.2.3. Datorită faptului că DicŃionariul franceso-romanu al lui Teodor Codrescu e considerat o nouă ediŃie a dicŃionarului lui P.Poienaru, F.Aron şi G.Hill, meritul ce i se recunoaşte autorului se reduce la actul de a introduce între cuvântul titlu franŃuzesc şi echivalentul românesc un termen latin corespunzător [9]. 4.3. În schimb DicŃionarului francezo-român al lui Nifon Bălăşescu i se recunoaşte inovaŃia de a da explicaŃii analitice sau, în cazul când acestea lipsesc, de a da serii de corespondente sinonimice aproape interminabile [10]. 4.4. Proprietatea contribuŃiei lexicografice a lui Raoul de Pontbriant, autor al DicŃionarului româno-francesu, constă, după Mircea Seche, în aceea că echivalenŃii în limba franceză ai termenilor româneşti se dau, de preferinŃă, prin serii sinonimice bogate...urmate sau precedate de scurte explicaŃii analitice [11]. 5. ContribuŃia lexciografică a profesorului de literatură franceză de la Colegiul Sfântul Sava este, după cum el însuşi apreciază, până la 1839, singura de acest felu în limba românească. 5.1. Autorul nu are pretenŃia că ar fi alcătuit un dicŃionar, ci un vocabular, un fel de glosar, întâi: cu limbă bază româna, apoi cu limbă bază franceza. Acestuia i se adăugă, în termenii lui Vaillant [12], un mic vocabular de omonime [13], primul şi el în lexicografia românească. 5.2. Destinatarul Vocabularului este precizat în dedicaŃie astfel: de o socoteşti încă destul de folositoare tinerimei noastre, dă-mi voie a’mi împlini o datorie... Nu există nicio informaŃie cu privire la vreun model pe care să îl fi urmat sau cu privire la criteriile după care a selectat lexicul 20

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

român şi cel francez, după cum nu există informaŃii nici cu privire la sursele din care a extras unităŃile de lexic. Putem presupune, speculând dedicaŃia, un anume principiu în funcŃie de care lexicul a fostr excerptat.Cu siguranŃă, selecŃia lexicală s-a efectuat astfel încât să satisfacă, să fie folositoare destinatarului, adică tinerimii, o parte dinamică a societăŃii româneşti din prima jumătate a secolului XIX, care a şi determinat înnoirea, modernizarea în limbă şi, în egală măsură, în ansamblul culturii române. 5.3. Sentimentul că realizează o lucrare modestă nu l-a împiedicat pe Vaillant să dispună înaintea vocabularului propriu-zis o serie de instrumente proprii unor demersuri ştiinŃifice riguroase, dar fără extensiunea unor astfel de întreprinderi. 5.3.1. Găsim în deschiderea lucrării o erată intitulată Greşale ce se află în vocabularu franŃozescu-rumânesc şi organizată relativ riguros, în coloane care să includă cuvinte uitate, poziŃii în care s-a produs eroarea, eroarea de înlocuit şi forma corectă. Deşi e un dicŃionar bilingv, Vaillant e atent, după cum rezultă din această erată, la pronunŃie şi desinenŃe; el indicând în loc de: asemena să se citească asemăna, în loc de zmântenă să se citească zmântână, dar şi în loc de – aasă să se citească – asă ca în cazul echivalentului românesc al fr. bourru cuprins în dicŃionar în forma arŃăgos, - aasă şi reluat în erată în forma arŃăgos, -asă 5.3.2. Erata este urmată de o pagină ce conŃine lista de abrevieri şi alfabetul numit de Vaillant românesc, echivalat celui franŃuzesc. 5.3.3. Abrevierile sunt cuprinse în listă sub titlul semnele pregătitoare. Principalele abrevieri propuse vizează clasele (substantiv, adverb, verb etc) şi categoriile gramaticale (mai ales categoria genului, la substantive şi adjective, şi a conjugării verbale). Lista de abrevieri prezintă interes şi pentru evoluŃia terminologiei gramaticale; astfel, se indică într-o coloană, versiunea românească, iar în a doua coloană, termenul francez, precum în: româneşte bărbătescc, franŃuzeşte masculin, româneşte femeesc, franŃuzeşte féminin, româneşte singurit, franŃuzeşte singulier etc. 5.3.4. Pe lângă abrevierile ce trimit la clasele şi categoriile gramaticale, lista cuprinde şi abrevieri prin care se indică domeniul în care cuvântul din limba bază este utilizat. În această secŃiune, lista de abrevieri este cu adevărat o listă pregătitoare. Vaillant are, conform abrevierilor, conştiinŃa faptului că a introdus în dicŃionarul său cuvinte din 11 domenii, adică din retorică, algebră, astronomie, arhitectură, logică, matematică, muzică, chimie, geografie, geometrie şi ştiinŃă, la Vaillant, ştiinŃă fiind o trimitere generală, fără specificarea domeniului propriu-zis. Abrevierea pentru domeniul retoricii se rezumă la a constata calitatea de figură, în expresia lui Vaillant fig. de rit, adică figure de Rhétorique. În cuprinsul dicŃionarului Vaillant foloseşte însă şi abrevieri pentru alte domenii, cel mai frecvent pentru gramatică, ceea ce confirmă faptul că lexicul excerptat provine din mai mult decât cele 11 domenii indicate în lista de abrevieri. 5.4. Articolele de dicŃionar cuprinse în Vocabularul lui Vaillant nu sunt omogene [14]. 5.4.1. La adjective, Vaillant indică cu regularitate desinenŃa de gen, respectiv de feminin singular precum în: amfibic, ă, adj; albăstriu, e, adj. 5.4.2. La adjectivele cu alternanŃe vocalice Vaillant indică toată secvenŃa alternantă precum în: abisenesc, ească aburos, oasă analog, oagă 5.4.3. Majoritatea intrărilor lexicografice cu substantive conŃin desinenŃa de plural şi informaŃia de gen: altar e n avanpost uri n aliaj uri n

21

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

5.4.4. Unora dintre împrumuturile recente le indică două forme de plural (acord, -e şi acoarde; alcov, -e şi alcoave etc). Altora le indică o desinenŃă de plural care nu s-a păstrat, precum în cazul lui apostrof, abonament, adverb. 5.4.5. Cu privire la echivalentul francez al cuvântului românesc s-a arătat că frecvent acesta este urmat de o explicaŃie în română, precum în: Aerian, ă, adj., aérien, ne, din aer Afrunt, uri, affront, m., ocară Arăci, échalasser, a pune araci Asiatic, ă. adj. Asiatique, din Asia Astru, e, n(eutru), astre, m. stea Acest demers lexicografic asupra căruia am insistat într-o altă etapă, cea din cuprinsul Actelor colocviului internaŃional Licolar, de la Aix en Provence, 2008, şi-a găsit în accepŃia noastră justificarera în raŃiunea didactică a Vocabularului lui Vaillant. PoziŃiile explicative vorbesc şi despre felul în care a perceput Vaillant lexicul românesc. E posibil ca profesorul francez să fi constatat că unităŃile ce constituie intrările pentru secŃiunea românească a Vocabularului sunt neologice pentru destinatarul dicŃionarului. În consecinŃă, lexicograful s-a văzut obligat să explice prin una şi aceeaşi secvenŃă şi intrarea de dicŃionar şi echivalentul ei francez. 5.4.6. Am arătat în cuprinsul Actelor de la Aix pe care le-am invocat mai sus pentru o mai bună circumscriere a cercetării noastre, că atunci când cuvântul românesc ce constituie intrarea lexicografică este în mod evident un împrumut recent explicaŃia poziŃionată după sinonimul francez: înregistrează extensii de la un sinonim, în română, la o secvenŃă amplă, ca şi în:

Arlechin: arlequin, un caraghios Armorie, ii, armoirie, pajeră Armă, e, f., arme, or ce slujeşte de apărare Armator, i, m., armateur. negustor care înarmează o corabie Arheologie, f., archéologie, ştiinŃa lucrurilor vechi 5.4.7. Intrările lexicografice ce nu se constituie din împrumuturi recente nu includ o secŃiune explicativă după echivalentul francez. În aceste situaŃii cuvântului din limba bază i se asociază unul sau mai multe sinonime în franceză: Adunare, i, f., assemblée Ardeiu, i, m., piment Asemuire, f., assimilation Aspreală, f., rudesse Aspru, ă, adj., âpre, rude Aşezământ, uri. n. établissement. 5.5. Să nu credem însă că definiŃiile lui Vaillant se reduc la o serie de abrevieri, la unul sau două sinonime franceze şi la o secvenŃă explicativă. Chiar dacă sunt mai puŃin extinse decât cele ale succesorilor lui, definiŃiile sale includ: a. perifraze simple sau duble: Academist: académiste, care învaŃă la academie Acar, i, aiguilletier. care face ace Arabic, ă, adj., arabique, ce se Ńine din Arabia, Arhivist, işti, m.,archiviste, care îngrijeşte de arhive

22

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

b.contexte pentru diversele întrebuinŃări ale echivalentului francez în funcŃie de contextele în care se diferenŃiază sensuri ale cuvântului românesc: Apuca: v. saisir . s’emparer; a se apuca de, se mettre à; a apuca, prendre par; a apuca înainte, prendre le devant, l’initiative Apăsător, oare: adj. oppresseur. pentru oameni; apăsător: oppressiv, ve: pentru lucruri. 5.6. In cuprinsul Actelor de la Aix am urmărit, totodată, articolele de dicŃionar cu lexic de specific românesc sau cu împrumuturi din alte limbi decât franceza. 5.6.1. E de remarcat în cazul acestor intrări atât proprietatea, adecvarea lexicografică a definiŃiei, cât şi capacitatea de a surprinde aspectele culturale. Astfel, pentru românescul ajun Vaillant indică veille, vigile et jeûne, pentru aldămaş, dicŃionarul indică: coup de vin pour la conclusion d’un marché, chopine. Pentru arenda, cuvânt de origine rusă sau poloneză, Vaillant indică întâi sinonimul francez ferme, apoi al doilea sinonim francez: fermage care să restrângă tehnic sensul primului sinonim. 5.6.2. Disponibilitatea de a apela la lexic de specific cultural românesc sau din diverse registre stilistice ale românei este evidentă şi în cazul românescul neologic apoplexie căruia Vaillant îi indică întîi echivalentul francez apoplexie, apoi explicaŃia : o boală şi adaugă un sinonim în română, de origine turcă: dambla. Pentru cuvintele de origine slavă în română, credem că a reuşit să dea sinonimul francez cel mai apropiat ; astfel pentru afurisanie anatheme. 5.6.3. E de remarcat în acelaşi timp disponibilitatea lui Vaillant de a surprinde sensuri mai apropiate unor cuvinte moştenite în română din latină, cum e cazul lui adăstare (din latinescul ad astare), pentru care dicŃionarele contemporane indică sinonimia cu a aştepta, în vreme ce Vaillant indică pentru verbul a adăsta echivalenŃa cu être dans l’expectative, iar pentru substantiv echivalentele franceze: expectation, expectative. 5.7. După cum a anunŃat în pagina cu semnele pregătitoare, în numeroase articole Vaillant a introdus abrevieri prin care se indică domeniul în care cuvântul din limba bază este utilizat, precum în: ablativ acompaniarisi acord adăugătură adjectiv adunare adverb alegorie aleluia aliaj amin amor analog antarctic azimut azot

ablatif accompagner accord augment adjectif assemblée adverbe allégorie alléluia alliage amen amour contingent azimut azote

vorbă de gra[matică] vorbă de muz[ică] vorbă de muz[ică] vorbă gra[matică] vorbă de gra[matică] vorbă de mate[matica]. vorbă de gra[matică] figură de rit[orică] vorbă de bis[erică] vorbă de chim[ie] vorbă de bis[erică] vorbă de poezie vorbă militară vorbă de geog[rafie] vorbă de astr[ologie]. vorbă de chim[ie]

5.8. Exemplele excerptate confirmă întâi dimensiunea explicativă a dicŃionarului lui Vaillant. Putem socoti însă că apelul la abrevieri de acest fel conferă Vocabularului o dimensiune enciclopedică. Abrevierile ne vorbesc despre domeniile sociale supuse schimbărilor la începutul secolului XIX. Vocabularul surprinde mutaŃii în lexicului artei şi al arhitecturii, al filozofiei (Aristotelism: aristotelisme, părerea lui Aristot, Axiomă: axiome, adevăr temeinic), al literaturii, artei dramatice şi teoriei literare (Act: acte, o parte a unei bucăŃi de teatru; Alegorie: alegorie, 23

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

figură de ritorică; Anacreontic: Anacreontique, filozofia, poezia lui Anacreon; Anecdotă: anecdote, o poveste), al muzicii (Alegreto: allégretto, cu veselie), al terminologiei gramaticale (Articol: Article, vorbă de gramatică; Antites: anthitese vorbă de gramatică). Lexicul militar surprinde formarea unor semnificaŃi noi în limbă, prin Artilerie: artileur, care slujeşte la tancuri, Amiral: amiral, general de mare. Şi pentru că generalul de mare nu poate fi lipsit de consoartă, Vaillant înregistrează şi forma feminină, Amirăleasă căreia îi dă drept echivalent francez amirale şi îi adaugă explicaŃia: nevasta amiralului. DicŃionarele franceze consultate de noi nu confirmă un astfel de sens pentru amirale. Lexicul ştiinŃei înregistrează definiri ce atestă stadiul incipient al preocupărilor în domenii precum cel al matematicii (Algebră: algebre: aritmetică cu slove, socoteala mărimilor), al anatomiei (anatomie: anatomie, despintecarea trupurilor), al chimiei şi alchimiei (alchimie: alchimie: meşteşugul de a schimba metaluri), al arhitecturii (architectură: architecture, aceea ce dă o formă potrivită). De la ierarhia bisericii, la ştiinŃă şi la arhitectură vechiul se împacă cu noul. Demersul lexicografic se extinde asupra unor noi obiecte sociale şi culturale. Chiar şi lexicul imaginarului religios şi mitologic se supune acestei practici. 5.9. Poate fi considerată această manieră de a defini o inexactitate ce afectează calitatea de lucrare lexicografică bilingvă a vocabularului lui Vaillant? Prin prezenŃa explicaŃiilor, eşuează acest dicŃionar din bilingv în explicativ? Ori Vaillant a imaginat altfel raŃiunea didactică a vocabularului său? Pentru noi pare clar că autorul Vocabularului şi-a văzut destinatarul angajat în două roluri proprii oricărui utilizator al unui dicŃionar bilingv: rolul celui ce are competenŃa de a întrebuinŃa o limbă şi rolul celui care în baza primei competenŃe achiziŃionează o a doua limba. Pentru cel dintâi, Vaillant dispune indicii gramaticali, precizează mai ales genul, clasifică cuvintele după aparteneŃa la clasa lexico-gramaticală, precizează domeniul de întrebuinŃare a unora dintre cuvinte. Pentru a putea fi îndeplinit cel de al doilea rol, sesizează diferenŃa de încadrare gramaticală şi, mai ales, valorifică prin exemple competenŃa din prima limbă pentru a face accesibil semantismul echivalentului din limba Ńintă. S-ar putea spune că definiŃiile lui Vaillant sunt încă rudimentare, chiar dacă în structura lor se regăsesc într-o anumită măsură toate compenentele unei definiŃii de dicŃionar bilingv. Pentru utilizatorul de azi acest dicŃionar este însă un ochi care a surprins cu acuitate o anumită realitate, cea de început de secol XIX românesc, spre care, prin lectură, ne permite să ne întoarcem. Concluzii În fapt, un dicŃionar este, înainte de toate, o întreprindere importantă pentru o societate, răspunzând unor exigenŃe de informare şi de comunicare. O astfel de întreprindere tinde să reducă distanŃa dintre cunoştinŃele utilizatorului şi cele ale comunităŃii întregi [15]. DicŃionarele la care neam referit, mai ales cel al lui Vaillant, reduc o distanŃă în timp între un posibil lector de acum, şi o lume de început de secol XIX. Un dicŃionar este şi o carte de referinŃă cu privire la cuvinte. Este o carte cu privire la limbă în relaŃia cea mai apropiată cu o enciclopedie, de care se diferenŃiază prin aceea că o enciclopedie este o carte despre lucruri, popoare, locuri şi idei, o carte despre lumea reală, nu despre limbă [16]. DicŃionarele bilingve de care ne ocupăm, în simplitatea lor voită sau nevoită, îmbină o dimensiune explicativă cu o dimensiune enciclopedică, mediind între lumea reală, dar apusă, şi o limbă pe care utilizatorul de azi o poate redescoperi. Bibliografie 1. Vezi Oana şi Ştefan Gencărău, în Ramona Bordei-Boca (éd), Francophonie roumaine et Intégration Européenne, Université de Bourgogne, Dijon, 2006. 2. Şuteu, F., în Istoria ştiinŃelor în România. Lingvistica, Editor Iorgu Iordan, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p.50. 3. Şuteu, F., în Istoria ştiinŃelor în România. Lingvistica, Editor Iorgu Iordan, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p.51 24

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

4. Lupu, C., Lexicografia românească în procesul de occidentalizare latino-romanică a limbii române moderne (1780-1860), Editura Logos, 1999, p. 62-86. 5. Şuteu, F., în Istoria ştiinŃelor în România. Lingvistica, Editor Iorgu Iordan, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p.51 6. Seche, M., SchiŃă de istorie a lexicografiei române, vol. I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966, p.63. 7. Seche, M., SchiŃă de istorie a lexicografiei române, vol. I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966, p.43-44. 8. Seche, M., SchiŃă de istorie a lexicografiei române, vol. I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966, p.45. 9. Seche, M., SchiŃă de istorie a lexicografiei române, vol. I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966, p.46. 10. Seche, M., SchiŃă de istorie a lexicografiei române, vol. I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966, p.46-47. 11. Seche, M., SchiŃă de istorie a lexicografiei române, vol. I, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1966, p.49. 12. Pentru activitatea lui J.A. Vaillant, vezi Francis Claudon, în Ramona Bordei-Boca (éd), Francophonie roumaine et Intégration européenne, Université de Bourgogne, Dijon, 2006, p.77-79. 13. Pentru a facilita lectura, am transliterat exemplele din alfabetul numit românesc de către Vaillant, alfabet conŃinând caractere chirilice alături de caracterele latine. 14. O tratare mai largă în Actes du Colloque International Licolar, Aix en Provence, 2008. 15. Dubois, Jean et Claude Dubois, Introduction à la lexicographie. Le dictionnaire, Librairie Larousse, Paris, 1971. 16. Jackson, Howard, Lexicography. An Introduction, Routledge, London and New Zork, 2002, p 160, unde: The distinction between dictionary and encyclopedia is not always easy to draw, and there are often elements of one in the other.

25

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

SCRIITORI JAPONEZI ÎN LIMBA ROMÂNĂ: MORI ŌGAI, GÂSCA SĂLBATICĂ [1] JAPANESE WRITERS IN ROMANIAN: MORI ŌGAI, GÂSCA SĂLBATICĂ („WILD GOOSE”) Rodica FRENłIU Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca Facultatea de Litere Abstract Known to the Romanian people only through the historical novels, written towards the end of his creation and life time, Mori Ōgai (1862-1922), one of the great names of modern Japanese literature, has been recently published in Romanian by Humanitas Publishing House with the translation of his latest fictional novel, Wild Goose (Gan, 1911-1915). The current article ("Japanese writers in Romanian: Mori Ōgai, Wild Goose") is intended to highlight the outstanding feature which characterizes the novel signed by the Japanese writer, namely the stereoscopical mechanism of the narrative. The metaphor of stereoscope invoked in the last chapter of the text could be regarded as an up-to-date version of the several gesaku (‚narratives’), where the Japanese writer explains the fact that he found out the story from one of the characters involved in its content, many years after the actual development of the action. It is probably for the first time that Mori Ōgai speaks of his novel in terms of monogatari (‚story’), which proves his indebtment to 26

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

tradition rather than to modern Europe, according to his own statements from the youth. It might be as well a warning about not getting too close to the narrative and, at the same time, an announcement of the illusory character of the narrative, similar to that provided by the stereoscope. By his fiction, Mori Ōgai has indeed revolutionised Japanese language and has created the modern novel, which develops a reconstructed configuration of perspectives, thus trying to decentralize modern Japanese literature. Key words: stereoscope, stereoscopical mechanism of the narrative, modern novel Cuvinte cheie: stereoscop, mecanismul stereoscopic al naraŃiunii, romanul modern Copil precoce, Mori Rintarō, intrat în memoria posterităŃii japoneze şi mondiale cu numele de Mori Ōgai (1862-1922), îl descifrează la cinci ani pe Confucius, ajungând foarte repede un cunoscător al chinezei clasice. Studiază apoi limba olandeză, iar la vârsta de zece ani pleacă la Tokyo, unde-şi dedică câŃiva ani învăŃării limbii germane. Absolvent al FacultăŃii de Medicină din Tokyo, la nouăsprezece ani devine medic şi este înrolat în Corpul Medical al Armatei. I se încredinŃează în acelaşi an sarcina de a studia sistemul administrativ medical al Prusiei, iar trei ani mai târziu prezintă Ministerului de Război un document impresionant în douăsprezece volume. Între 1884-1888 studiază medicina la Leipzig şi Berlin, ocazie cu care vizitează FranŃa şi Anglia. Revenit în Japonia, este numit profesor la Şcoala de Medicină militară, o carieră în ascensiune ducându-l, la patruzeci şi trei de ani, la ocuparea postului de Medic Inspector General, cea mai înaltă funcŃie din ierarhia medicală niponă. În 1917 este numit custode al Muzeului Imperial şi director al Bibliotecii Casei Imperiale. Conduce Academia Imperială de Artă şi funcŃionează ca preşedinte al Comisiei Provizorii a limbii japoneze. Epoca în care este activ Mori Ōgai începe cu promulgarea ConstituŃiei Imperiale din 1889, ce marchează sfârşitul reformei sistemului politic iniŃiate de RestauraŃia Meiji (1868-1912). Reforma în domeniile tehnologiei şi ale culturii continuă moştenirea culturală a perioadei precedente, shogunatul Tokugawa, aflându-se când în conflict, când în sinteză cu cultura modernă a Vestului cu care începuse să intre în contact. Mori Ōgai trăieşte el însuşi această tensiune şi încearcă permanent, într-un mod „rafinat”, o combinare a celor două tendinŃe: păstrarea tradiŃiei şi asimilarea influenŃei occidentale. De la revenirea sa din Europa, un an înainte de adoptarea ConstituŃiei, şi până în anul morŃii (1923), o perioadă întinsă pe parcursul a treizeci de ani, Mori Ōgai se arată în mod constant preocupat de toate marile probleme ale culturii japoneze, ajungând să fie considerat drept „o adevărată personificare a epocii sale” [2]. Om energic, exuberant, cu o forŃă de muncă uriaşă, Mori Ōgai a desfăşurat, de fapt, o dublă carieră, de medic şi scriitor. Anii petrecuŃi în străinătate au însemnat pentru omul de ştiinŃă şi umanistul japonez nu numai întâlnirea cu valorile unei alte culturi şi civilizaŃii, dar şi, uimitor, întrun anume fel, redescoperirea propriei culturi. Aflat la Munchen, citeşte în ziarul „Allgemeine Zeitung” din 29 iunie 1886 un articol cu titlul Land und Leute der japanischen Inselkette (‘UzanŃele şi obiceiurile din Japonia’), semnat de un geolog german pe nume Edmund Naumann, care petrecuse zece ani (1875-1886) în Japonia. Mori Ōgai ripostează (Die Wahrheit őber Japan ‘Adevărul despre Japonia’) în numărul din 30 decembrie 1886, dar Naumann publică un alt articol, ceea ce-l face pe Mori Ōgai să dea din nou replica (Noch einmal die Whrheit uber Japan ‘Din nou adevărul despre Japonia’) la 1 februarie 1887. Potrivit lui Naumann, Japonia era o Ńară înapoiată, săracă, murdară, năpădită de boli contagioase şi obiceiuri barbare, care importa haotic, cu niciun simŃ de discernământ, obiceiuri şi tehnologie occidentale, uitându-şi tradiŃia. Mori Ōgai încearcă prin polemica iniŃiată să arate o altă faŃă a patriei de origine, dar îşi dă seama că îi vine, pe alocuri, greu să o facă, cu atât mai mult cu cât el se dedicase, în fapt, studierii ştiinŃei şi culturii occidentale. Realizează atunci că era absolut necesară nu numai o evaluare a tradiŃiei japoneze în contextul mondial, ci şi că el însuşi nu era încă în măsură să-şi asume această încercare, replicile sale, neconvingătoare şi nefocalizate, neputând contracara atacurile formulate de către vestici la adresa 27

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

societăŃii japoneze contemporane. ReŃine însă argumentele „adversarului” şi-şi conştientizează propria slăbiciune. Pentru a aduce Japonia în faŃa lumii nu era suficientă numai o „occidentalizare” pur şi simplu a Ńării, ci şi o înŃelegere, din interior, din partea japonezilor înşişi, a propriei moşteniri culturale. Mori Ōgai a încercat pe întreg parcursul vieŃii sale o conciliere între educaŃia de bushi (samurai) confucianistă primită şi valorile occidentale cu care intrase în contact în perioada anilor petrecuŃi în Europa, efort vizibil în toate domeniile profesiilor exercitate: medic, romancier, dramaturg, eseist, ofiŃer de armată, înalt funcŃionar, istoric şi arhivist. După cum o dovedeşte şi eseul Teiken Sensei, omul de ştiinŃă şi umanistul japonez era conştient nu numai de iminenta confruntare a celor doi oponenŃi, tradiŃia şi modernizarea, pe frontul japonez, cât şi de singura soluŃie posibilă pentru acest conflict: încercarea de armonizare a celor două aparent rivale: „The new Japan is a country in which Eastern culture and Western culture swirl about in a whirpool together. And some scholars are rooted in Eastern and some in Western culture. But all stand only on one leg. […] The present era especially requires two-legged scholars. It requires the cultures of both the East and West and scholars who stand with one leg in each culture. Sincere quiet discussion can be established only if such people come into being. They are the necessary harmonizing elements in the present time.” [3]. Dar Mori Ōgai înŃelege curând că menŃinerea echilibrului pe care îl propovăduia nu era deloc o încercare la îndemână. Simpla tentativă, spre exemplu, de a defini conceptele de „libertate” şi „individualism”, termeni trecuŃi în experienŃa proprie în perioada petrecută în afara Japoniei, în contextul societăŃii japoneze contemporane se dovedeşte a fi o acŃiune neaşteptat de dificilă. Scriitorul japonez, printre ale cărui studii, în timpul perioadei „germane”, se numărau şi metafizica, şi literatura, şi filosofia, ajunsese să considere „percepŃia libertăŃii şi a frumuseŃii” drept cel mai important adevăr pe care Japonia trebuia să-l înveŃe de la Occident [4], apreciind că „occidentalizarea” fără discernământ a arhipeleagului era în aceeaşi măsură „iraŃională” ca renunŃarea la orice dezvoltare şi legarea, înŃeleasă în sens restrâns, de tradiŃie. De aceea, păstrarea valorilor tradiŃionale, alături de reconsiderarea celor vestice ca, spre exemplu, înŃelegerea conceptelor de „libertate” şi „frumuseŃe”, cu o lungă şi înfloritoare tradiŃie în cultura occidentală, devin pentru Mori Ōgai esenŃiale. Iar atâta timp cât Japonia nu va înŃelege „rădăcinile filosofice” ale progresului occidental, remarcă omul de cultură japonez, „dezvoltarea” ei nu va fi decât o „formă fără fond”. Individualism, universalitate şi recunoaşterea libertăŃii devin, recunoaşte Mori Ōgai, marile probleme ale Japoniei contemporane. Într-unul din romanele sale, Seinen (‘Tânărul’), un literat pe nume Fuseki, încercând într-o conferinŃă Ńinută într-un Club al tinerilor să le vorbească acestora despre „gigantul” literaturii din perioada Meiji, Natsume Sōseki (1867-1916), apropie scriitorul japonez de Ibsen în încercarea lui de câştigare a libertăŃii individuale şi naŃionale, în contextul unei societăŃi puternic ierarhizate şi controlate: „… Why was Ibsen trying to discard the rotted bonds of custom? It certaintly wasn’t in order to wallow in the mud; it was to acquire freedom.” [5]. Şi totuşi, amestecul ierarhiei, dorinŃa autorităŃilor de a deŃine controlul asupra oricărei mişcări intelectuale este încă prea puternic în societatea japoneză, ceea ce îl obligă pe Mori Ōgai, înalt funcŃionar, om de ştiinŃă şi artist, să-şi recunoască, prin intermediul literaturii, masca şi rolurile pe care trebuie să le joace. În 1909, în Yo ga tachiba (‘PoziŃia mea’), foloseşte termenul teinen (‘resemnare’) pentru a-şi caracteriza atitudinea adoptată ca răspuns la presiunile care se exercitau asupra muncii şi vieŃii sale: „When I try to think of what is a good word to express my attitude, it would be all right to say teinen. I live by this attitude not only in the world of literature, but in every direction in this world. Therefore, when people think that I am probably feeling pain, contrary to their expectations, I am indifferent. Of course, the state of teinen may be weak-willed. About that, for my part I do not intend to defend myself.” [6]. Fără optimism şi fără pesimism, Mori Ōgai se retrage în spatele unei măşti pe care şi-o construieşte cu ajutorul literaturii, amestec, pentru el, de ficŃiune şi biografie personală. Mōsō (‘Amăgiri’), creaŃie autobiografică publicată în 1911, dă 28

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

mărturie de complexitatea timpului care cere numeroase măşti şi numeroase roluri: „Studying child, studyind student, studying bureaucrat, studying student abroad – they are all roles. I keep wanting to wash this face painted black and red – to step a while from this stage, calmly regard myself, peek at the face of this something behind – but at my back is the lash of the stage director and I continue to perform role upon role. I cannot believe that these roles are what life is. I wonder if something behind might not be real life. But just as I think this something is about to awaken, it drowses and falls asleep again.” [7]. Prin literatură, Mori Ōgai încearcă astfel o altă conciliere: armonizarea metodei de studiu oferite de ştiinŃele exacte cu latura spirituală şi ideală ce caracterizează creaŃia literară. *** Mori Ōgai, scriitor, estetician, lingvist şi traducător, comparat în Japonia cu Balzac, este recunoscut, în primul rând, ca adevărat creator al „romanului eului” (watakushi shōsetsu), inspirat din romanul autobiografic european al secolului al XIX-lea. A scris peste douăzeci de romane, evoluând de la o literatură de inspiraŃie romantică, trecând prin idealism (risōshugi), spre un realism obiectiv, care nu exclude intelectualismul, nici capacitatea de motivare psihologică a faptelor personajelor sale. Atitudinea lui Mori Ōgai faŃă de curentul naturalist, asemănătoare lui Natsume Sōseki, este una de opunere la subordonarea raŃiunii şi inteligenŃei promovată de filosofia deterministă a naturalismului. După romanul Vita sexualis, publicat în revista Subaru, în anul 1909, ce a declanşat o puternică reacŃie din partea cenzurii, aceasta justificând interzicerea apariŃiei publicaŃiei prin efectul dăunător pe care l-ar avea acest roman asupra moralului public, în Seinen (‚Tânărul’) [1910-1911], Mori Ōgai îşi exprimă transparent punctul de vedere, potrivit căruia omul este trup, dar şi suflet, şi nu poate fi înŃeles decât îmbinând cele două dimensiuni ale sale, biologicul cu spiritualul: „Man has two parts, body and soul, which are delicately fused into one, are rather huddled together. If possible, the novel should treat Man from these two aspects. And writers should address themselves to the reaction, struggle, and harmony of the two parts. In short, it is desirable that while the writer treads the path along which Zola has been walking , he should also build another path high in the air, parallel to Zola’s...”[8]. Dintre scrierile romantice pot fi amintite Maihime (‘Dansatoarea’) [1890], roman autobiografic ce relatează povestea de dragoste dintre un student japonez şi o dansatoare germană, Fushinchū (‘Pe cale de prăbuşire’), [1910] ce redă reîntâlnirea, într-un restaurant din Tokyo, dintre o nemŃoaică şi un japonez care se cunoscuseră în Germania, pretext pentru confruntarea a două culturi. Hanako [1910] ridică, prin invocarea vizitei dansatoarei Hanako în atelierul maestrului Rodin, condiŃia artistului, iar Ka no yō ni (‘Ca şi cum’) [1912] tratează filosofic problema credinŃei de viaŃă, prezentând un individ care trăieşte ca şi când principiile religiei, ştiinŃei şi filosofiei ar fi adevărate, deşi nu sunt empiric verificabile. Cea mai cunoscută însă dintre scrierile sale este Gan (‘Gâsca sălbatică’) [1915], povestea unei tinere fete aflate la îndemâna unei sorŃi neprielnice. Romanele istorice, devenite creaŃii clasice, asemeni romanelor lui Natsume Sōseki, se caracterizează prin exactitatea documentaŃiei asupra istoriei japoneze şi stilul lor colorat. Povestirile despre samurai ne prezintă un scriitor stăpânit de nostalgia vremurilor de altădată, un autor pentru care sinuciderea generalului Nogi şi a soŃiei sale la moartea împăratului Meiji (1912) devine evenimentul ce inspiră romanul istoric Okitsu Yagoemon no ishō (‘Testamentul sinucigaşului Okitsu Yagoemon’), din anul 1912, ce ar putea fi considerat, probabil, şi o ripostă dată, peste ani, lui Naumann. În opera lui Mori Ōgai sinuciderea lui Nogi capătă o semnificaŃie diferită faŃă de cea atribuită de sensei, protagonistul din romanul Kokoro [1914] al lui Natsume Sōseki, de sfârşit al „omului Meiji”, întărită de sinuciderea generalului. Mori Ōgai se arată interesat nu atât de moartea împăratului cât de cea a slujitorului credincios al acestuia, întruchiparea valorilor vechii societăŃi bushi. Unde îşi putea afla tradiŃia un punct de sprijin în această „cursă” de modernizare?! SoluŃia găsită de Mori Ōgai, mai exact definitivarea poziŃiei adoptată de el faŃă de valorile societăŃii bushi din perioada Tokugawa, este o consecinŃă directă a sinuciderii lui Nogi, unul dintre prietenii săi apropiaŃi, de altfel. Doi ani mai târziu, scrie Incidentul de la Sakai (Sakai jiken, 1914), în care 29

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

descrie moartea voluntară, comisă cu stoicism de un grup de bushi de rang inferior, condamnaŃi pentru uciderea unor marinari francezi. Romanul prezintă un celebru incident din 1868, în cursul căruia francezii au cerut ca 20 de soldaŃi japonezi să-şi facă seppuku, plătind astfel daune morale francezilor omorâŃi şi răniŃi în urma încăierării petrecute în portul Sakai de lângă Osaka. Noul guvern, în dorinŃa de a stinge conflictul, a satisfăcut imediat cerinŃa străinilor. Şi totuşi, codul onoarei pare să cadă tot mai mult în desuetitudine, scriitorul japonez iniŃiind o tentativă de reevaluare a culturii autohtone în confruntare cu cea străină. Considerat cel mai mare om de litere al erei Meiji [9], Mori Ōgai devine unul dintre maeştrii Japoniei contemporane. Opera sa contribuie la reînnoirea literaturii romaneşti, deja în curs, în opoziŃie cu mişcarea naturalistă. Introduce romanul psihologic unde Gan (‘Gâsca sălbatică’), adevăr şi falsitate, realitate şi reprezentare, acŃiune şi observaŃie detaşată -, ocupă un loc important, fiind considerată cea mai reprezentativă creaŃie în acest sens. Un student la medicină trece în fiecare zi prin faŃa ferestrelor casei locuite de o tânără femeie întreŃinută de un cămătar. Se privesc, încep să se salute, o dată li se intersectează paşii pe stradă, altă dată chiar ajung să schimbe câteva cuvinte…, dar nu se vor întâlni niciodată… Scrierile de mare întindere, începând cu Vita sexualis [1909] şi încheind cu Gan sunt anticipate de primele scrieri din tinereŃe, redactate la scurtă vreme după revenirea din Germania: Maihime [1890], Utakata no ki [1890] şi Fumizukai [1891]. Dacă romanul istoric Okitsu Yagoemon no Isho (‘Testamentul lui Okitsu Yagoemon’) este considerat începutul unei noi perioade în cariera literară a lui Mori Ōgai, Gan (‚Gâsca sălbatică’) este interpretat ca un sfârşit, fiind văzut ca romanul „bătăliei” autorului japonez pe tărâmul naturii narativităŃii şi a accepŃiunii de „ficŃiune” [10]. Deşi venea după o carieră literară de douăzeci de ani, cuprinsă între Maihime [1890] şi Gan [1911-1915], numărând cincizeci de volume de diferite dimensiuni, opŃiunea lui Mori Ōgai de renunŃare la ficŃiune şi reorientare înspre naraŃiunea istorică şi biografii a fost interpretată de către critica literară ca o neîncredere arătată de către scriitorul nipon ficŃiunii, pe care ajunsese să o considere drept uso (‚minciună’). Se afirmă despre creaŃia lui Mori Ōgai că ar exprima lecŃia de retorică învăŃată de la literatura europeană în încercarea de a dezvolta un idiom japonez pentru ea [11]. Kamei Hideo şi, ulterior, Karatani Kōjin consideră, la rândul lor, că naşterea literaturii japoneze moderne nu s-ar datora mişcării gembun itchi [al cărui reprezentant ar fi Futabatei Shimei cu romanul Ukigumo (‚Nori plutitori’], ci literaturii lui Mori Ōgai, în ciuda expresiei sale arhaice. Stă mărturie în acest sens şi apariŃia a ceea ce Kamei Hideo numeşte „sine imanent” (naizaitekina jiko), propus de protagonistul-narator din Maihime, un sine ce s-ar apropia mult de accepŃiunea occidentală a termenului [12]. Optând când pentru formula vocii auctoriale la persoana întâi (Vita sexualis), când a treia (Hannichi [1909]), când o combinaŃie între ele (Gan), scriitorul japonez oferă istorisirilor sale un cadru narativ sau foloseşte o varietate de voci sau focalizări vârâte într-un cadru diegetic, ca să spună o poveste într-o poveste. Mori Ōgai reuşeşte să creeze o voce narativă consistentă, reuşită meritorie într-un context în care o asemenea voce nu se poate găsi nici în naraŃiunea japoneză anterioară, nici chiar în cea din vremea lui. Critica japoneză [13] atribuia această insuficienŃă a literaturii arhipeleagului în stăpânirea vocii narative simplului dezinteres, născut sau moştenit, faŃă de povestitor: nu cine povesteşte era important în ficŃiunea japoneză, ci ce se întâmplă în cele povestite. La Mori Ōgai povestitorul e boku, ‚eu’ (+masculin, +colocvial), dar un eu care nu mai respectă regulile romanului occidental, cu o diferenŃiere strictă a vocilor. NaraŃiunea la persoana I din Gan, spre exemplu, slăbeşte pe alocuri în faŃa unei voci auctoriale obiective. Romanul Gan (‚Gâsca sălbatică’) debutează cu: Furui hanashi de aru. (‚Iată o poveste de odinioară.’), o variaŃie a lui Ima wa mukashi, echivalentul japonez pentru acel început de poveste ‚A fost odată ca niciodată...’, a cărei funcŃie este să situeze povestirea într-un trecut îndepărtat, aproape mitic, dincolo de graniŃa experienŃei banalului unde s-ar putea afla cititorul. Pare, aşadar, un roman care începe ca într-o poveste tradiŃională tipic japoneză, cu un erou înzestrat cu multe calităŃi 30

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

(Okada) şi o femeie foarte frumoasă (Otama), încăpută pe mâinile unui cămătar (Suezō), propunând chiar proiecŃia unui monstru (şarpele). Dar, surprinzător, pe de altă parte, după numai câteva rânduri, trecutul nu mai este resimŃit chiar atât de îndepărtat cum apărea el la începutul lecturii, putând fi, în fapt, numărat pe degete, iar detaliile din text, toponime, antroponime, sunt evident istorice, aproape contemporane. Amestecul între ficŃiune şi istorie face ca intenŃia romantică iniŃială să fie contrazisă în detalii, Gan fiind considerat de aceea de către istoria literară japoneză ca o neobişnuită întâlnire între tradiŃie şi modernitate, „an uneasy wedding of traditions, the romance and the modern novel” [14]. Mori Ōgai înconjoară o naraŃiune obiectivă la persoana a III-a cu o introducere şi o concluzie aparŃinând unui narator personificat, de persoana I, devenit mai târziu naratorul Boku. Căutându-i o asemănare în literatura lumii, acest Boku ar putea fi comparat cu Nick din romanul Marele Gatsby a lui Scott Fitzgerald: este şi el un personaj al povestirii, chiar dacă nu cel principal, un bōkansha, un spectator-martor al evenimentelor relatate. Naratorul Boku fixează de la bun început scena povestirii, care devine Tokyo, în jurul anilor 1880, şi-şi precizează statutul de credibilitate: a locuit în camera vecină cu cea a protagonistului povestirii care urmează să fie relatată. Ca să dea savoare naraŃiunii, Boku mărturiseşte apoi subterfugiul la care a recurs pentru a-l cunoaşte pe Okada: a cumpărat o copie a romanului Jing ping mei (‚Prunul din vaza de aur’), carte râvnită mult de acesta din urmă. Începând deja cu al doilea capitol, vocea naratorului Boku începe să slăbească. MenŃionând începuturile relaŃiei dintre Okada şi Otama, acesta remarcă: „De atunci încolo, când Okada ieşea la plimbare, de câte ori trecea prin faŃa acelei case, nu se întâmpla să nu vadă şi chipul femeii. În felul acesta, femeia ajunsese să pătrundă în imaginaŃia lui, manifestându-se din ce în ce mai liber” [15], în acel moment cititorul putându-şi imagina că Boku redă o istorie aşa cum i-a fost ea povestită de Okada, dar tonul a devenit de fapt al unei voci auctoriale obiective, care poate citi gândurile lui Okada. La începutul capitolului al IV-lea, naratorul Boku i se adresează direct cititorului, explicându-i digresiunea (zatto hanasu) care urmează „pe scurt, în grabă”: „Deşi evenimentele care l-au făcut pe Okada eroul principal al acestei povestiri aparŃineau deja trecutului când am aflat originea ‚femeii de la fereastră’, silit de împrejurări, mă văd nevoit să o dezvălui acum, în grabă” [16]. Povestea al cărei erou e Okada este spusă, de fapt, abia în capitolul al XVIII-lea, întreruperea ce intervine după ce naratorul Boku a fixat cadrul acŃiunii, cu prezentarea schimbărilor pe care le cunoscuse oraşul Tokyo de-a lungul timpului, ocupând aşadar mai bine de jumătate din roman. Urmele naratorului la persoana I, cu prefacerile lui subtile şi graduale, pot fi regăsite ocazional în următoarele capitole, dar, încetul cu încetul, devine tot mai evident că vocea care a început povestirea nu mai e aceeaşi cu cea care o relatează: Boku ni itsu tare ga hajimete uwasa o shita ka shiranu ga... [17] („Fără să ştiu de unde pornise bârfa, aflasem că...”) [18]. La începutul capitolului al VII-lea cititorul găseşte scris: „Incendiile erau rare pe bulevardul principal din Ueno şi nu-mi amintesc ca [restaurantul] Matsugen să fi ars vreodată; de aceea cred că are şi acum încăperile în stil tradiŃional din timpul acela.” [19]. Aici, naratorul personificat îşi joacă unul din rolurile sale principale, situând naraŃiunea în trecut, un trecut localizabil, ale cărui urme mai pot fi încă găsite în prezent. Dar, câteva rânduri mai încolo, vocea ce-l descrie pe cămătarul Suezō aşteptându-i pe Otama şi tatăl său la restaurantul Matsugen devine una obiectivă, ce persistă până în capitolul al XVIII-lea: „Sprijinit de stâlpul din tokonoma, Suezō fuma Ńigara cu rotocoale, lăsându-se purtat de imaginaŃie. Otama pe care o văzuse demult în trecere şi despre care credea că este o fiică bună, nu fusese atunci, la urma urmei, decât un copil. Ce fel de femeie o fi devenit între timp? Cum va arăta când va sosi? E totuşi foarte neplăcut că va veni însoŃită de bătrân! Era oare vreun mijloc să-l facă să plece mai devreme? La primul etaj, cineva începuse să acordeze shamisenul.” [20]. Deşi doar câteva rânduri separă cele două fragmente citate, vocile nu mai par să fie aceleaşi. Aceasta din urmă nu mai e vocea care locuieşte în Tokyo şi care ar putea vizita restaurantul Matsugen, ci un peisaj ce poate fi atribuit numai ficŃiunii. A devenit vocea care poate vorbi despre conştiinŃa unei alte persoane prezente în încăpere. 31

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Digresiunea, pe parcursul căreia este spusă povestea lui Otama, face loc apariŃiei şi altor personaje: tatăl fetei, Suezō, soŃia lui Suezō, Otsune, slujnica lui Otama. Pare că, pentru cititorul occidental, structura narativă a lui Gan nu numai că atentează la felul în care o povestire ar trebui spusă, ci trădează până şi orizontul lui de aşteptare, neîmplinindu-i aşteptările legate de ceea ce aceasta ar trebui să spună [21]. Intrând în fluxul gândurilor fiecărui personaj, şi un cămătar ca Suezō se umanizează în cuvintele vocii auctoriale, portretele din text, până şi cele ale caracterelor periferice părând să „copleşească” naraŃiunea „principală” a iubirii ratate dintre Otama şi Okada. Vocea personală alternează cu cea impersonală, uneori interschimbabile, fapt ce poate fi remarcat clar în a doua jumătate a romanului, după „reapariŃia” naratorului Boku: „Păsărelele cumpărate de Suezō pentru Otama fură, absolut din întâmplare, pretextul unui schimb de cuvinte între aceasta şi Okada. Istorisirea acestei poveşti m-a făcut să-mi amintesc cum a fost vremea în anul acela. Pe atunci, la Kitasenjū, defunctul meu tată cultiva flori de toamnă în grădina din spatele casei. [...]” [22]. După unsprezece capitole de naraŃiune obiectivă, ca pentru a-i aminti cititorului de existenŃa celor două voci, naratorul îşi evidenŃiază propria-i umanitate, menŃionând un amănunt legat de vreme şi de faptul că-şi pierduse, între timp, tatăl. Apoi cititorul poate să remarce distanŃarea naratorului Boku faŃă de Okada: „Dar nu-mi mărturisi că era vorba despre o femeie pe care o cunoştea deja din vedere de o vreme încoace şi că o saluta ori de câte ori trecea prin faŃa casei ei.” [23]. Privirea sceptică cu care începe să fie privit Okada face ca şi atunci când acesta din urmă îşi joacă rolul de narator vocea lui Boku să rămână în continuare mult mai credibilă pentru cititor. Iar distanŃa dintre cei doi este şi mai mult mărită când naratorul se compară el însuşi cu eroul: „Nici eu nu ştiam la vremea aceea mare lucru despre vecina şcolii de croitorie, dar îmi era cunoscut cel puŃin că Suezō era acela care o instalase acolo. În fond, cunoştinŃele mele în acest domeniu erau, faŃă de Okada, puŃin mai avansate.” [24]. Capitolul final completează portretul naratorului şi al lui Okada, cei doi fiind văzuŃi prin comparaŃie, respectiv prin diferenŃele care reies în urma acestei alăturări. Povestea dintre Otama şi Okada s-a sfârşit, vocea impersonală a redevenit personală; într-un mod retoric, naratorul s-a substituit eroului. Finalul romanului, cu moartea gâştii sălbatice ce-i serveşte drept simbol, este povestea întâlnirii ratate şi a dorinŃei neîmplinite, căruia naratorul îi propune un scenariu alternativ al cărui protagonist ar fi putut fi el însuşi: „Acum că mi-am terminat povestea, îmi dau seama, numărând pe degete, că s-au scurs deja treizeci şi cinci de ani de atunci. Am fost martorul personal al unei jumătăŃi din poveste, ca intim al lui Okada, iar cealaltă jumătate am aflat-o, după plecarea sa, făcând cunoştinŃă cu Otama, într-un fel cu totul neaşteptat. Asemănător unui stereoscop, unde desenul din dreapta şi desenul din stânga se confundă într-o singură imagine, am scris această povestire punând laolaltă ceea ce văzusem la momentul respectiv cu ceea ce am aflat ulterior. Cititorul m-ar putea întreba: „- Cum aŃi cunoscut-o pe Otama? Cum aŃi auzit acestea?”. Iată ce m-ar putea întreba. Dar cum am spus-o mai sus, răspunsurile la aceste întrebări sunt, de asemenea, în afara cadrului acestei povestiri. Oricum, mai trebuie să adaug, deşi e oarecum de prisos, că nu îndeplinesc condiŃiile necesare pentru a fi amantul lui Otama. Este mai bine, aşadar, ca cititorul să nu facă presupuneri fără rost.” [25]. Prima jumătate a romanului este scrisă din perspectiva prieteniei apropiate a lui Boku faŃă de protagonistul povestirii, Okada, iar cea de-a doua jumătate este relatarea celor auzite de Boku de la Otama, cunoscută mai târziu, în mod întâmplător, după plecarea lui Okada în străinătate. Naratorul Boku reuneşte, aşadar, ceea ce a văzut înainte cu ceea ce a auzit după, ca o hartă din două foi, una din stânga şi una din dreapta, aflate sub un stereoscop, modalitate narativă ce devine nu numai o particularitate în construcŃia romanului Gan, dar şi o caracteristică a creaŃiei literare a scriitorului japonez, în general. Douăzeci şi patru de capitole redau povestea unei fete crescute într-o ambianŃă de sărăcie de către tată, rămas văduv la naşterea fetei. Prima tentativă de căsătorie se dovedeşte umilitoare pentru Otama, ceea ce o duce la gândul sinuciderii. Ca să-şi salveze tatăl din mizeria sărăciei, devine apoi femeia întreŃinută a unui cămătar. Remarcă însă într-o zi un student la Medicină, pe numele lui Okada, care, în plimbările lui, trecea aproape zilnic prin faŃa casei sale. 32

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

După un incident în care tânărul intervine şi salvează una din vrăbiile bengali din gura unui şarpe ce intrase în colivia păsărilor ei, Otama îşi dă seama că în sufletul său se născuse pentru el un sentiment de afecŃiune. Dar Okada pleacă cu o bursă de studii în Europa şi cei doi, aflaŃi sub incidenŃa unei sorŃi potrivnice, nu se vor întâlni niciodată... Iar cel ce spune acum povestea înecată în tristeŃe a unei întâlniri ratate aparent din chiar vina lui şi-o aminteşte după treizeci şi cinci de ani... Metafora stereoscopului ar putea fi citită ca o versiune adusă la zi a finalului numeroaselor gesaku (‚naraŃiuni’), în care povestitorul japonez explica faptul că a ajuns să cunoască istorisirea tocmai relatată de la unul dintre personajele implicate în conŃinutul ei, mulŃi ani mai târziu de la desfăşurarea ei. E poate pentru prima oară când Mori Ōgai se referă la romanul său ca la monogatari (‚poveste’), indicând „îndatorarea” scriitorului faŃă de tradiŃie, mai degrabă decât Europei moderne. E poate o avertizare că naraŃiunea nu trebuie privită prea de aproape şi, în acelaşi timp, un anunŃ că naraŃiunea este, în cele din urmă, o iluzie asemănătoare celei invocate de stereoscop. Făcând loc în textul său unor posibilităŃi multiple, adesea simultane, a perspectivelor narative, încercând să manipuleze tehnicile retorice învăŃate din ficŃiunea europeană, fără să accentueze o voce naratorială consistentă, urmând tradiŃiei japoneze, romanul Gan ar putea fi citit şi ca o încercare de a redeschide investigarea asupra posibilei conflueŃe între Est şi Vest. În Gan, naratorul nu este nimic mai mult decât un pronume şi o poziŃie ce se dizolvă rapid într-un ochi auctorial (nu ‚eu’, cu siguranŃă) dintr-un roman modern. Abia în capitolul final naratorul preia controlul asupra naraŃiunii, amintindu-i cititorului de rolul pe care îl joacă vocea naratorială în spunerea poveştii. Codurile narativităŃii au fost stabilite şi violate în acelaşi timp, dând naştere ambiguităŃii prin care naraŃiunea seduce, aratându-şi concomitent mecanismele seducŃiei. Naratorul Boku este şi povestitorul şi povestea. Romanul Gan perfectează şi respinge, în acelaşi timp, arta seducŃiei narative, prin „stângăcia” ei atacând maşinăria „iluziei” narative. Concluzii Cu ficŃiunea sa, Mori Ōgai a revoluŃionat limba japoneză şi a creat romanul „modern” care dezvoltă o configuraŃie perspectivală reconstituită, centralizată în jurul unui punct gol [26], încercând în felul acesta o descentralizare a literaturii japoneze moderne. Bibliografie 1. Mori Ōgai, Gâsca sălbatică, traducere din limba japoneză şi note de Rodica FrenŃiu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008. 2. Katō, Shūichi, Istoria literaturii japoneze (De la origini până în prezent), traducere din limba japoneză de Kazuko Diaconu şi Paul Diaconu, cu un interviu al autorului pentru cititorii români şi o PrefaŃă de Nicolae Manolescu, volumul II, Editura Nipponica, Bucureşti, 1998, p. 732. 3. Hopper, H., M., Mori Ogai’s Response to Suppression of Intellectual Freedom, 1902-12, în „Monumenta Nipponica”, Vol. 29, No.4, (Winter), 1974, p. 382. 4. Hopper, H., M., Mori Ogai’s Response to Suppression of Intellectual Freedom, 1902-12, în „Monumenta Nipponica”, Vol. 29, No.4, (Winter), 1974, p.383. 5. Hopper, H., M., Mori Ogai’s Response to Suppression of Intellectual Freedom, 1902-12, în „Monumenta Nipponica”, Vol. 29, No.4, (Winter), 1974, p. 388. 6. Hopper, H., M., Mori Ogai’s Response to Suppression of Intellectual Freedom, 1902-12, în „Monumenta Nipponica”, Vol. 29, No.4, (Winter), 1974, p. 403. 7. Hopper, H., M., Mori Ogai’s Response to Suppression of Intellectual Freedom, 1902-12, în „Monumenta Nipponica”, Vol. 29, No.4, (Winter), 1974, p. 404. 8. Ogai Mori, Vita Sexualis, translated from the Japanese by Kazuji Ninomiya & Sandford Goldstein, Charles E. Tuttle Company, Rutland, Vermont & Tokyo, Japan, 1995 [1972], p. 15. 9. Simu, O., DicŃionar de literatură japoneză, Editura Albatros, Bucureşti, 1994, p. 174. 33

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

10. Snyder, S., Ogai and the Problem of fiction. Gan and Its Antecedents, în „Monumenta Nipponica”, Vol. 49, No. 3, (Autumn), 1994, p. 363. 11. Snyder, S., Ogai and the Problem of fiction. Gan and Its Antecedents, în „Monumenta Nipponica”, Vol. 49, No. 3, (Autumn), 1994, p. 356. 12. Snyder, S., Ogai and the Problem of fiction. Gan and Its Antecedents, în „Monumenta Nipponica”, Vol. 49, No. 3, (Autumn), 1994, p. 356-357. 13. Snyder, S., Ogai and the Problem of fiction. Gan and Its Antecedents, în „Monumenta Nipponica”, Vol. 49, No. 3, (Autumn), 1994, p. 363. 14. Snyder, S., Ogai and the Problem of fiction. Gan and Its Antecedents, în „Monumenta Nipponica”, Vol. 49, No. 3, (Autumn), 1994, p. 365. 15. Mori Ōgai, Gâsca sălbatică, traducere din limba japoneză şi note de Rodica FrenŃiu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 15 16. Mori Ōgai, Gâsca sălbatică, traducere din limba japoneză şi note de Rodica FrenŃiu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 17. 17. Mori Ōgai, Gan, Shinchōbunko, Tokyo, 2005, p. 15. 18. Mori Ōgai, Gâsca sălbatică, traducere din limba japoneză şi note de Rodica FrenŃiu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 19. 19. Mori Ōgai, Gâsca sălbatică, traducere din limba japoneză şi note de Rodica FrenŃiu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 33. 20. Mori Ōgai, Gâsca sălbatică, traducere din limba japoneză şi note de Rodica FrenŃiu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 33-34. 21. Snyder, S., Ogai and the Problem of fiction. Gan and Its Antecedents, în „Monumenta Nipponica”, Vol. 49, No. 3, (Autumn), 1994, p. 367. 22. Mori Ōgai, Gâsca sălbatică, traducere din limba japoneză şi note de Rodica FrenŃiu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 96. 23. Mori Ōgai, Gâsca sălbatică, traducere din limba japoneză şi note de Rodica FrenŃiu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 101. 24. Mori Ōgai, Gâsca sălbatică, traducere din limba japoneză şi note de Rodica FrenŃiu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 108. 25. Mori Ōgai, Gâsca sălbatică, traducere din limba japoneză şi note de Rodica FrenŃiu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 144-145. 26. Snyder, S., Ogai and the Problem of fiction. Gan and Its Antecedents, în „Monumenta Nipponica”, Vol. 49, No. 3, (Autumn), 1994, p. 372. 27. H., Angela, 2004, Ghid de literatură japoneză, volumul II, Editura Victor, Bucureşti. 28. Mori, Ōgai, 1996, Incidentul de la Sakai, traducere de Vivia Săndulescu, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti.

34

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

VĂZÂND LUMEA PRIN OCHII COPIILOR – ASTRID LINDGREN, SUEDIA ŞI ROMÂNIA SEEING THE WORLD THROUGH THE EYES OF CHILDREN – ASTRID LINDGREN, SWEDEN AND ROMANIA Björn APELKVIST Ph.D at Lunds University, Sweden in Comparative literature, with the thesis "The Mother Conflict in the Dramas of the 1980s by Lars Noren". Currently Associated Professor of Swedish language and Literature at Facultatea de Limbi si Literaturi Străine, University of Bucharest Abstract The world famous children´s books written by the Swedish author Astrid Lindgren (19072002) can with clarification be seen as an outcome of the particular welfare society that emerged through co-operative political and ideological forces during the twentieth century. In many ways her stories symbolizes the humanitarian solidarity which that social system originally was built upon, and by autAhentically and sensitively putting the world view of children always in focus, she set a new standard for children´s literature. The article outlines a group of questions raised by the relatively recent launching of her books in Romanian, mainly concerning the different cultural and linguistic contexts that are brought together when Lindgren is translated into Romanian, and how this can both generate fruitful interchange as well as reveal gaps or differences that need to be overcome. 35

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Key words: Sweden, Children´s literature, translation, Romania, Astrid Lindgren, Swedish Welfare State, Children´s worldview, Constantin Noica Cuvinte chieie: Suedia, Literatura pentru copii, traducere, România, Astrid Lindgren, sistemul suedez de asistenŃa socială, viziunea copiilor asupra lumii, Constantin Noica The Swedish Welfare society that gradually emerged and consolidated itself from the 1930s and onward, reaching its peak and fulfilment in the 1960s and 1970s, is nowadays more and more often – and often with an air of nostalgia - described as a historically surpassed era. For many Swedes it stands for a lost paradise or utopia of socio-economical prosperity and equality, an ideal society marked by economical solidarity as well as growth, and generating considerable cultural achievements also. The literary scholar and essayist Göran Hägg´s book The Welfare years. Swedish history 1945-1986 (Hägg, 2005), is one attempt to overlook and summarize the meaning, characteristics and importance of this era, significantly encompassed as an époque now overrun by international, global developments contradicting the national state community that was the base of the welfare project. Locating the beginning of the end of the welfare society to the murder of prime minister Olof Palme in 1986, Hägg gives a both personal (since he himself grew up embraced by the constant enforcement of the welfare system during the 1950s and 1960s) and objective summary of an era that managed to supply both equality, security, solidarity and personal freedom for its citizens, never politically hindering but only constructively regulating capitalist economic enterprise for the benefit of the society as a totality, or, as was summarized in the very concept ”folkhemmet”, as a home for the people. This was the Swedish model or example. This was also what legitimated the role of a better conscience for the world, which Sweden so often officially took during this era, for example through the considerable achievements of and heroic figure of Dag Hammarskjöld as the chief secretary for the UN until his tragic death in 1961, or through prime minister Olof Palme´s uncompromised attacks at USA for their immoral War actions in Vietnam in the early seventies. Hägg´s survey has a wide approach, drawing attention also to cultural matters, and among other things a specific example that in my mind is highly representative of the welfare society and its ideology and original vision: The world known children´s literature author Astrid Lindgren (1907-2002). The question may be put whether not Lindgren, with the totality of her immensely popular oeuvre, remains the most compelling and forceful cultural advocate of ideals that now seem so distant, although still present and haunting the memory of not only one but many generations of Swedish - and Scandinavian – people Ideals and visions stemming from a different, more humane, humble and considerate attitude towards the fellow man than what seems to characterize so much of our contemporary, celebrityworshipping, individualistic if not narcissistic, both socially and economically competitive global quasi-community run by vast, corporal interests that seem to operate either beyond the reach of or even are guaranteed the passive agreement of more and more lame political forces, in times of what has been called ”the withering away of the state”. ”A fundamentally egalitarian and caring attitude allowed her to deflate pretentiousness and erase barriers erected by status and prestige”, Eva-Maria Metcalf writes about Astrid Lindgren. The ”values and idealism as well as basic humanitarianism” of the early Social democratic movement were ”deeply anchored in Lindgren´s character”, and remained so all her life. (Metcalf 2002, s.33) In other words, both here life and work are inseparable from the particular Swedish society that was her context and home. Emerging from our present perspective limited national state society, Lindgren may in this way symbolize also the importance of not hastily rejecting the unique specifics of your own cultural 36

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

origin, as in the end a necessary condition for a true, profound, wider global engagement and perspective, which of course in the case of Lindgren is so convincingly confirmed by the enormous, worldwide acknowledgment of and affection for her work. What I want to reflect upon in this paper is how the now to large extent in Romanian available books by Lindgren may relate to specifics of the Romanian cultural and social traditions. As a teacher of Swedish language and literature at the faculty of foreign languages at Bucharest university, I am constantly occupied in trying to keep present an intercultural perspective on the studies, in trying to as creatively and constructively as possible engage the students in cultural exchange and interaction, not by rejecting or overlooking their Romanian identities and frame of cultural references, but instead using them as a means for increased understanding. Or as Eugene Irimias writes in a recent, highly interesting article about learning foreign languages called ”Cultural patterns reflected in language”, specifically about students of economy but obviously with general applicability: ”Students /…/ should be familiar with the idea that people´s different communication styles reflect deeper philosophies and world views, which are the foundation of their culture. Understanding these deeper philosophies gives them the broader picture of what the world has to offer them.” (Irimias 2007, p.161) Astrid Lindgren has without question imprinted a significant and lasting mark on the ”deeper philosophy” that forms the cultural unity of Swedish speakers – understanding the world view revealed in her legacy is evidently of the essence for any attempt to grasp Swedish culture. The cultural bridge between Sweden and Romania that needs to be established to make any interchange possible - since the historical, economical, political, mental and other differences between the countries are so obvious - is in my mind to be treated, pedagogically or in any other circumstance, as a potential resource and asset, and not as an impediment or hindrance. This is certainly true also in relation to the translation of Lindgren´s books into Romanian – and the question that needs to be asked considering this is: Can the world view or vision of life that is associated with Lindgren for Swedish readers be transformed an adapted authentically into Romania and the Romanian language? Are there necessary cultural preconditions in the Romanian tradition and language for such a deeper transfer? Are there aspects of Lindgren´s oeuvre that run the risk of not pulling all the way through to the Romanian readership? And if so, what are these and why do they occur? In terms of representing to Swedish people higher ideals and an overall vision of deepest humanity that everyone at least in their minds seems longing to identify themselves with, and perhaps more and more intensively so after the beginning of the fall of the welfare society in the late 1980s, Lindgren´s importance may perhaps, mutatis mutandis, be comparable to what Romanian philosopher Constantin Noica came to symbolize during the very hardest times of late Communist dogmatic regime, political isolation and mental oppression in Romania. On the surface certainly very distant from Lindgren with his somewhat aristocratic, strictly intellectual profile, Noica presents in a different domain of culture, something that may seem similar to what Astrid Lindgren has come to symbolize, that is if we take her work with the seriousness it obviously deserve to be taken with. With his “culturalistic” vision, always pleading the importance both of the Romanian cultural specifics and the international, global connections, Noica strongly illustrated how a specific civilization and culture, that is the Romanian, during hard times could still survive and even develop, while at the same time securing the contact with the cultural tradition of the occident and of the world as a whole. For him, just as for Lindgren, the specifics of his own cultural background and predicament became the very base for reaching out and interacting with the world, as is so convincingly and intriguingly manifested in the The Paltinis Diary by Gabriel Liiceanu, a book that gives a direct, multidimensional contact with philosopher Noica during the height of his immensely important contribution to Romanian Cultural life. Published first in 1983, it soon became a cult book with strong symbolic value for a whole generation of Romanians – it showed how a paradise of culture 37

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

could still prevail whatever inferno on earth one had to live under, and it showed how such a paradise demands both reaching inwards for originality and tradition, as well as outwards towards the other, to that which is foreign, distant, but still always within our reach. If we return to Astrid Lindgren, and her symbolic, cultural, mental value in times of the evaporating, day by day more distant welfare society – has not her destiny in Sweden in the end become something not all too different from what was Noica´s was during his very life in Romania? The claim Lindgren entertains, the love of her work, runs no risk of decreasing – quite the contrary. But the vision of life in her books, and so effectively made into movies and TV-productions also by that brilliant twin-soul and close working partner of Lindgren, film director Olle Hellbom (1925-82) – isn´t this a vision that stands in a both sad and sharp contrast to the life people actually live in present day Sweden? For what is the world view we meet in the works of Lindgren, whether in books or films? Well, first of all, what we get is the world and life seen through the eyes of children. This was from the beginning what most clearly defined the dawn of the golden era of Swedish Children´s books in the 1940s, ”[T]he world was now to be portrayed through the eyes and the voice of the child itself”, as children´s literature scholar Boel Westins writes, and Astrid Lindgren was the one to carry out this task with incomparable sensitivity and versatility. ”No one has been more responsible than her for revitalizing Swedish children´s literature and in the process arousing the interest of adults as well as children”, Westin concludes. (Westin 1996, p.23-24) The fact that she so successfully attracted and grasped the affection of both grown-ups and children can be seen as reflecting the common belief in consideration for the weak, powerless, ”small” members of the society that with such agreement was supported during the dawn and development of the welfare society, that is during the very time that Lindgren made her debut and established herself as the leading children´s books writer in Swedish. To take the children seriously, to care for them, to understand them and not to the least the child that you harbour inside yourself - this was in solid accordance with the official commitments of the welfare ideology. In this way, Lindgren can be seen as a natural, and of course exceptionally achieved and successful, product of that very society and historical era, which sprang out from among other things Ellen Keys vision of the twentieth century as the ”century of the child” in her famous book from 1900. And what is, then, of real and vital significance in the world as it appears to and is experienced by children? What do we see and pay attention to, what do we consider important and what do we dream about, if we adopt the world view of children as it so authentically is presented through Astrid Lindgren? In fact most of the predominating values of modern society may seem reversed if we take a close look at any of Lindgren´s stories. Natural simplicity, togetherness, companionship, friendship, joy in the most ordinary, familiar aspects of every-day living, joy in fantasy and imagination for its own value, not in the sense of necessarily making all your dreams come true – these are the values that last and have meaning in the world of children. The fact that the fantasies of the children often do materialize in Lindgren´s works, like with little boy Eric whose imaginary friend Karlsson-on-the-roof in the end proves to actually exist, is not to be interpreted literally, it is just a plead in fiction for such dreams and visions to be taken seriously for their own value – as dreams and fantasies they are real and important for the children, like for all of us. In our present day of liberalist consumerism of extravagant experiences, this may be hard to understand, whereas a child knows this without knowing, and takes joy in hearing about Karlsson without actually expecting him to turn up outside the bedroom window. The treasure chest in the world of children never contains real money, but instead feathers, stones, flowers, just as in the wonderful children´s story about ”Dunderklumpen” by one of Lindgrens colleagues Beppe Wolgers, who also played the father of Pippi Longstocking in the Pippi films. In a fairy-tale that satirizes economic greed from the point of view of children, a treasure chest that for a while threatens to split the friendship and harmony among a group of cartoon 38

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

characters, in the end is found to contain only the gifts of nature collected by a child. This strongly illustrates the purity and naturalness which is the very essence of the tradition that Astrid Lindgren is the starting point of and set the standard for in Swedish children’s culture. And as for the famous treasure chest of Pippi Longstocking herself, with its never-ending resources of golden coins that she always shares so generously with her friends - it is merely a joyful fantasy symbol of strength and independence. So I find that this culturally delivered sense of purity, authentic innocence, and natural sense for what actually has true value in life, may resound what Constantin Noica from a completely different frame of reference preached, and himself was a living example of – culture as a means of spiritual focus and purity, a point of complete purity and integrity, a path secured from and above seductive sensations an ugly dealings with a world gone wrong. Both Lindgren and Noica present an ideal, a utopia if you like, but one that they vouched for with their own lives, which makes their visions and beliefs all the more compelling and convincing. Noica put his trust in firm intellectual training through means of high culture, through an extreme focus on ascetic, monk-like reflection and what he called ”cultural training”, whereas Lindgren reached in through fiction for the inner child in herself and, as it proved, everyone else too. But didn´t they both long for the same purity, the same kernel of untouchable resistance towards the evils of the world, the temptations, the false attractions, the unnecessary excesses, the greed and over-swollen ambitions? In any case, the Romanian cultural tradition with its highly developed originality, authenticity, sensitivity, and depth, demonstrated for example in Noica and his disciples Liiceanu and Pleşu but of course in many others too, should obviously offer the necessary preconditions for acquiring and genuinely appreciating the fullness and richness of the children´s literature that Astrid Lindgren created, for realizing and internalizing the wider meaning and ideological vision of her work. At the same time, there may be difficulties, and considering these first and foremost in relation to the language. The Swedish language has - in a way obviously corresponding to the deeply rooted and long democratic political tradition and history – in the last decades and even before that, to a comparably high degree been constantly modernized. This in the purpose of creating equal possibilities for all of its speakers, and thus effectively breaking down social hierarchies through simplifying the language to level accessible to those with high education as well as those without any specific theoretical qualifications, and erasing also more and more the difference between spoken and written language. In the case of Lindgren, this is evidently important in terms of making it possible for her to grasp also the very language that children speak and use, not only in dialogues but also when conceiving the narrator´s voice in her tales, which either literally belongs to that of a child, as in The Brothers Lionheart, or naturally and without any form of patronizing puts itself on the level of the children, as with the stories about Emil, where his mother functions as the narrator. For Lindgren’s purposes, the Swedish language was the perfect tool, and the question is whether her full and authentic identification with not only the world but also the language of children can be transmitted into Romanian, so that not only Romanian children but also grown-up readers in Romania can assimilate the vision depicted, without the language coming in the way, so to say, and creating the very distance that Lindgren in Swedish managed to break down between the world of adults and that of children? To this I certainly have no answer, but suffice it to say that Romanian literature in general definitely seem to be more weighed down by traditional standards and requirements connected with literary language, more rigid in its expectations on texts in order for them to achieve the status of ”high” literature. And to the extent that this truly is the case, it is possible that Lindgren´s vision, which concerned grown-ups as much as children, in fact may demand an expansion of the reader´s mind that the Romanian written language and the connotations it generates in Romanian readers itself obstructs a full transfer of Lindgren’s authentic message and appeal. 39

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Also, we have the once even in Sweden controversial element of the feminist commitment, which most evidently comes forward in the creation of that most famous of Lindgren´s characters, Pippi Longstocking. ”[T]he child of the century” she has been called, and evidently she remains one of the most influential figures ever to be created in children´s literature. ”Within its genre Pippi Longstocking was probably as influential as Simone de Beauvoir´s The second sex”, because ”[w]ith her ultimate refusal to grow up and adapt, Pippi set the stage for female heroes in children´s fiction who would break down the narrow confines prescribed by traditions and changed the outlook of many readers”, as Eva-Maria Metcalf writes. Pippi is a girl who defies all attempts at conventional definitions, who breaks all thinkable traditional rules and expectations set for girls, and perhaps most controversially of all, she does this with never-ending humour. Although you still may meet people even in Sweden who readily declare their general love of Astrid Lindgren, however making a small reservation for Pippi, her importance and successfulness as a symbol of female freedom, independence and integrity is deeply established in Sweden of today, and of course in many other places of the world too. But how about Romania? With its as it may seem to a foreign resident exceptionally strong and vital patriarchal mentality and cultural tradition, is Romania ready for a girl who lacks manners and constantly wears clothes that neither match nor fit? A girl who does nothing to make herself pretty or adorable in terms of the way she looks, who always speaks out loud, uncensored and without hesitation, who asserts herself in every situation, always being the subject, the strong one, the one refusing - with joy instead of anger - to be controlled? Again, one can only speculate, but evidently we here once again strike a point that marks a vital cultural difference between Sweden and Romania. The emancipation movement with its strong traditions in Sweden and in Scandinavia in general ever since the breakthrough at the end of the nineteenth century, and even long before that, seems profoundly distant from Romania with its decisive cultural ties to the Balkan region. It is certainly no coincidence that Pippi was conceived by a Swedish author, and the existential female freedom she so seductively embodies may be hard indeed to compare with any cultural element stemming from the Romanian frame of reference, be it children´s literature, movies, poetry, or anything else. On the other hand, for example the typical nonsense phrases she so often excels in, playing uninhibitedly with both the way words sound and with their meaning, and the generally reckless absurdity of her overall appearance, is in fact surprisingly similar to the tendencies of the dadaist movement, or to dadaism in general, which of course has its origin among Romanian intellectuals – something that once again indeed strikes one as no coincidence, given the considerable inclination for the comic and absurd point-of-view on life that seems to flow so naturally out of the Romanian spirit. In fact the question is whether not Romanians with their inherent sense of the absurd, providing the world not only with dadaism but also with the absurd drama, through Ionesco and others, should not be especially well equipped culturally for understanding the liberating world view that Pippi Longstocking symbolizes? The critical point in this matter may very well be whether the concept of women and womanhood, so typically stereotype and fixed in a society with strong patriarchal - and even paternalistic -traditions, is or can become open-minded enough to see and assimilate the progressive, playful, self-ironical freedom of mind when expressed through the original words and actions of a strong little female subject called Pippi. An attitude to life that most certainly has already have been acknowledged and rejoiced in by the children of Romania. Bibliografie 1. Hägg, Göran: Välfärdsåren. Svensk historia 1945-1986, Stockholm 2005. 2. Westin, Boel: Children´s literature in Sweden, Stockholm 1996. 3. Metcalf, Eva-Maria: Astrid Lindgren, Stockholm 2002. 40

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

4. Irimias, Eugenia:”Cultural Patterns Reflected in Language”, Studia Universitatis Babes-Bolyai, Series Philologia, 2007:4, p. 159-170.

REFLECłII LA CARTEA LUI APOSTOLOS DOXIADIS UNCHIUL PETROS ŞI CONJECTURA LUI GOLDBACH (HUMANITAS 2003) REFLECTIONS ABOUT APOSTOLOS DOXIADIS BOOK UNCLE PETROS AND GOLDBACH’S CONJECTURE (HUMANITAS 2003) Francisc SCHNEIDER Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad Facultatea de Medicină Generală Abstract Apostolod Doxiadis is a writer whose international best seler about “Uncle Petros” is a novel of mathematical obsession. A mathematician which spent his life devoting his effort a too difficult problem: “every even number greater than 2 was the sum of at least one pair of primes”. Key words: mathematic, obsession, Goldbach’s conjecture Cuvinte cheie: matematică, obsesie, conjectura lui Goldbach Matematica este pentru mine o “Fata Morgana”; o văd mereu la o distanŃă intangibilă, mă farmecă dar nu pot s-o posed. Niciodată nu am excelat în acest domeniu şi cu toate acestea, de fiecare dată când dau de vreo curiozitate matematică nu mă pot abŃine s-o citesc. Mă gândesc cu admiraŃie la Pitagora din 41

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Samos şi la teorema care-i poartă numele, la Euclid din Alexandria – părintele geometriei, la Archimede din Siracuza şi la principiul cu acelaşi nume, la Pascal din Clemont – inventatorul primului calculator mecanic şi...şi...şi.... Era să uit de Leonardo Pisaro Fibonacci din Italia secolului XII-XIII, cu enigmaticele secvenŃe care-i poartă numele: …2 ...3 ...5 ...8 ....13 ....21 ...34 ...55 ...89 ...144...,etc., la care fiecare număr este suma celor două precedente şi împărŃind oricare din numerele secvenŃei cu numărul care-l urmează se obŃine 0,618, denumit număr de aur, număr pe care Leonardo Da Vinci îl denumea “ Divina ProporŃie”. Sunt supoziŃii care intuiesc că secvenŃele lui Fibonacci ar avea legătură cu fractali şi haos, dar şi cu regulile organizării ADN-urilor din plante şi animale, ar putea explica mutaŃiile virusurilor şi patogenitatea lor. Mai ştiam de o curiozitate matematică,cum că, orice număr par mai mare decât 2 este suma a două numere prime: 10=7+3, 32=13+19, 84=67+17 şi aşa mai departe. Nu ştiam a cui este până am dat de cartea lui Apostolos Doxiadis. Este tocmai Conjectura lui Goldbach. Cât despre carte şi autorul ei, a avut parte de elogii răsunătoare, culminând cu ale marelui matematician Michael Atiyah, care afirma că este “ o poveste a matematicii ca un roman poliŃist de mare farmec”. Autorul, copil minune al generaŃiei postbelice (născut în 1953), pasionat în egală măsură pentru matematică şi artă, la 30 de ani era deja cunoscut ca realizator de film dar şi ca scriitor. A scris eseuri cu teme matematice, dar capodopera este cartea de faŃă, apărută în 1992, şi la apariŃia versiunii engleze, în anul 2000, dobândeşte rapid o recunoaştere universală. Eroii cărŃii sunt unchiul Petros şi cel mai iubit dintre nepoŃi – povestitorul. Unchiul – profesorul Petros Papachristos, ex-profesor de analiză la Universitatea din Munchen, cotat drept ratat de rudele sale –oameni de afaceri, apare, în urma căutărilor insistente ale nepotului, un mare matematician care, după faima dobândită în tinereŃe, se autoexclude din viaŃa ştiinŃifică, consacrându-se rezolvării uneia dintre cele mai grele probleme ale matematicii. Sub imperiul admiraŃiei pentru unchi, nepotul se decide să devină matematician. Unchiul caută, prin orice mijloace, mai ales prin dificile probleme matematice, să-l descurajeze, dar cu toate acestea, după mai multe situaŃii tulburi, hotărârea rămâne definitivă. Revolta la adresa unchiului, după un an de universitate, îl îndeamnă la o confruntare şi reproş pentru viaŃa irosită inexplicabil. Unchiul Petros îi povesteşte viaŃa, dominată de pasiunea pentru matematică. Studiile universitare la Berlin, Zurich, Cambridge şi contactul cu mari matematicieni i-a dezvoltat intuiŃia profundă, cerută de o cercetare avansată.A participat la cercetări, dar două publicaŃii, deosebit de apreciate, au rămas singurele care au întrat în literatura de specialitate, unicele, pentru că s-a consacrat cu totul pentru rezolvarea Conjecturii lui Goldbach. S-a retras la Catedra de Analiză al UniversităŃii din Munchen unde, fără să fie încărcat cu activitate de predare şi fără obligaŃii colaterale, s-a putut consacra cercetărilor legate de aceasta.Începu să lucreze printr-o abordare analitică, în mare secret, mascând chiar şi cererile bibliografice solicitate. Devenise paranoic. ObŃinuse câteva rezultate notabile care i-ar fi adus recunoaştere în elita matematicienilor, însă nu lea publicat ca să nu se cunoască unde Ńinteşte. Împlinise 30 de ani, era surmenat şi suferind, ceru un concediu de doi ani cu promisiunea de a finaliza şi cercetările. S-a izolat complet într-o zonă muntoasă, singura relaxare fiind jocul de şah, în care s-a făcut remarcat de localnici. Hotărâse să publice două din descoperirile sale, pe care le tăinui ani de zile. Se întoarce la Munchen să elaboreze monografia şi să continue îndatoririle pedagogice. Manuscrisul trimis spre verificare s-a întors cu menŃinunea că domeniul a fost abordat şi publicat. Anii de tăcere şi apoi de izolare s-au răzbunat. Se răspândise zvonul cu privire la ghinionul lui din cauza amânării publicăriii unor lucrări importante, dar faima lui ca metematician de vârf sporise, cu atât mai mult că se ştia domeniul preocupărilor sale. A fost invitat la Cambridge pentru un an unde , de data asta, discuta rezultatele cercetărilor sale. Părerile colegilor au fost îndoielnice. Începu să aibă viziuni matematice, majoritatea supărătoare, cu mesaje de înfrângere. În aceiaşi perioadă a apărut teoria incompletudinii: “orice anunŃ nedemonstrabil poate fi, în principiu nedemonstrabil, sau, orice ipoteză nesoluŃionată sau conjectură ar putea fi a priori de nedemonstrat”. Acesta a fost începutul sfârşitului. Devine clară existenŃa unei probabilităŃi definite ca să rătăceşti printr-un labirint cu o 42

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

infinitate de fundături şi ieşire să nici nu existe. Urmează o agonie ştiinŃifică de decenii, cu retragere în singurătate, zbucium înăbuşit de treburi diverse, coşmaruri matematice şi în final un delir de reuşită cu final funest. Acestea reprezintă esenŃa cărŃii. Există însă şi amănunte romantice, ale unchiului, confruntări diverse, caracteristice epocii de la începutul secolului XX , cu cele două conflagraŃii mondiale, până la deceniul şapte, cu nuanŃări politice şi referiri sociale . Şi, intercalate, zbuciumul nepotului legat de alegerea carierei, apoi a tumultoasei vieŃi la universităŃi de elită, dincolo de ocean, confruntări, şi în final singurul sprijin în alinarea suferinŃei unchiului. În concluzie, romanul, pe lângă incontestabila valoare literară, ascunde şi remarcabile învăŃăminte pentru oamenii de ştiinŃă: vocaŃie pentru domeniul ales, pregătire la cel mai înalt nivel, confruntare de idei, participare activă la viaŃa academică, publicarea realizărilor, şi toate acestea, în special în primele decenii de activitate. Bibliografie: 1. Apostolos Doxiadis: Uncle Petros and Goldbach’s conjecture, Bloomsbury, New York, 2000 2. Amir R. Alexander: Tragic Mathematics, ISIS (Chicago Journals), 2006, 97, 714-726. 3. Gilbert Adar: The infinished symmetry, The Independent, 18 March 2000. 4. *** StiinŃa antică şi medievală, Ed. StiinŃifică. Bucureşti, 1970.

CIORAN, ÎN VIZIUNEA PROPRIE ŞI A UNOR CRITICI ROMÂNI ŞI FRANCEZI CIORAN AS SEEN BY HIMSELF AND BY SEVERAL ROMANIAN AND FRENCH CRITICS Mihaela Şt. RĂDULESCU Universitatea Tehnică de ConstrucŃii Bucureşti Departamentul de Limbi străine şi Comunicare e-mail: [email protected] Abstract The article discusses some observations made by Cioran about himself concerning his first books in Romanian, the reasons for his abandoning this language, his recognition as a writer in French, as well as the quasi general discrepancy between what he said and what he did. The article goes on to highlight the widely fluctuating critical reception of Cioran’s work, both in his native country and in his country of adoption, emphasizing that the path from high praise to reproach was taken in reverse order in each of these countries. Various examples of neutral, adverse and highly laudatory reception – both Romanian and French – are given. Key words: culture, exile, style, reception, contradiction Cuvinte cheie: cultură, exil, stil, receptare, contradicŃie 43

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Cioran par lui-même Écrivain passionné, penché vers la littérature subjective, Cioran passe pour un spécialiste de la confession, bien qu’il ne soit pas mémorialiste. A l’égard de ses livres de jeunesse, il a pris plus tard distance, sans pour autant renoncer à l’essentiel. Ainsi, il a admis que sa première publication majeure, Sur les cimes du désespoir, est un « livre extrême ». En ce qui concerne La Transfiguration de la Roumanie, livre écrit avec une ardeur, un radicalisme et une audace inhabituels et qui contient des attaques acharnées contre son peuple, Cioran a exprimé des regrets, même des remords pour ses égarements de jeunesse : « Comment ai-je pu être celui que j’étais ?…Je me demande parfois comment j’ai bien pu écrire La Transfiguration de la Roumanie » [1]. Dans une lettre envoyée à son frère, en 1973, Cioran écrit : « Pour moi, l’époque où j’écrivais La Transfiguration … me paraît incroyablement lointaine. Parfois je me demande si c’est bien moi qui ai écrit ces divagations qu’on cite. En tout cas, j’aurais mieux fait de me promener dans le parc de Sibiu … L’enthousiasme est une forme de délire. Nous avons connu cette maladie dont personne ne veut admettre que nous soyons guéris » [2]. Cioran pense que son livre a une tendance de reforme et il avait précisé, en 1933, que « si je n’étais Roumain que par mes défauts, j’aimerais toujours mon pays contre lequel je me suis acharné par un amour non-avoué » [3], ajoutant plus tard : « J’aime l’histoire de la Roumanie d’une lourde haine » [4]. En fait, Cioran n’a pas changé grande chose de ses convictions sur la Roumanie ; il lui arrive d’avoir honte d’être Roumain et de le déclarer ouvertement : « Je souffrais tant d’être Roumain » [5]. Et il s’explique : « Chez moi, il y avait un complexe d’infériorité qui frisait la folie. Le désespoir d’être Roumain » [6]. Quant à l’abandon de la langue roumaine, afin d’échapper de la condition d’être « muré dans sa langue » et pour devenir « citoyen du monde », Cioran avoue que ce fut une opération difficile, qui lui a coûté de grands efforts, d’abord parce que le français était à contresens avec sa nature trop libre. Cioran avoue « qu’il n’est pas du tout facile de lutter contre son propre tempérament en écrivant » [7]. Après huit ans de séjour en France, Cioran était encore marqué par le complexe du métèque dû à son accent étranger. Il promet de prendre sa revanche par le français écrit. S’il ne peut articuler comme les Français, au moins il essaiera d’écrire comme eux, « et même mieux qu’eux » [8]. On va voir comment le pari a été gagné. Ce changement de langue est donc vécu par Cioran comme une expérience dure, comme une rupture: « Le passage à une autre langue ne peut se faire qu’au prix du renoncement à sa propre langue. Il faut accepter ce sacrifice » [9]. Mais, en même temps, Cioran a vécu cette rupture comme une libération de tout son passé, ayant aussi le rôle d’une vraie thérapie ; ce changement l’a discipliné, l’a ordonné, car, avoue-t-il, « la langue française m’a apaisé comme une camisole de force calme un fou. Elle a agi à la façon d’une discipline imposée du dehors, ayant finalement sur moi un effet positif. En me contraignant, en m’interdisant d’exagérer à tout bout de champ, elle m’a sauvé » [10]. Cioran pense que pour devenir écrivain en autre langue que maternelle, il faut s’arracher les racines, affaire compliquée, car elles sont « résistantes comme les mauvaises herbes ». Cioran lui-même ne peut pas y aboutir pleinement, parce que tout ce qu’il a écrit, avoue-til, « provient du fait que je suis Roumain » [11]. Un intérêt vif suscite les aveux de Cioran concernant sa vie d’auto-exilé, qui fut d’une austérité monastique. Ion Vartic montre que Cioran affirme avec la candeur qui fait son charme « l’idéal de vivre comme parasite » [12] de l’université. « Mieux que personne, j’ai eu la vie que j’ai voulue… une vie d’oisif, comme en il existe peu en ce siècle » [13]. Cioran s’explique : »…J’ai accepté de mener une vie d’éternel étudiant. J’étais toujours le plus âgé de tous ceux qui mangeaient au restaurant universitaire. Mon rêve était de vivre de bourses toute ma vie » [14]. Et il précise qu’il a fait tout cela sans en ressentir la moindre humiliation. Cioran justifie ainsi cette manière de gagner sa vie : 44

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

« la liberté a été ma seule religion dans la vie, l’indépendance, et, en premier lieu, de ne pas dépendre d’une carrière …la vie n’a de sens que si on parvient à y faire ce que l’on veut » [15]. Bien au contraire, Emil Cioran connaît l’orgueil du créateur. Il se vante à son interlocuteur Gabriel Liiceanu : « …Si je peux me féliciter d’une chose, c’est de n’avoir tenu compte de l’avis de personne » [16]. Et il ajoute : « Je ne suis influencé par personne» [17] et soutient que, même s’il n’avait lu aucun livre, il aurait été le même. Cioran a la vanité de se considérer Privatdenker, penseur privé, exempt de penser à heure fixe. Toutefois, il est attiré par l’anonymat. Esprit contradictoire, Cioran adhère aussi à la mégalomanie. Selon lui, « les individus ainsi que les nations ont besoin d’une certaine mégalomanie. Au moment où on ne pense pas qu’on est exceptionnel, important, irremplaçable on est perdu » [18]. A propos de ce sentiment, Ionesco disait que Cioran était irrité à l’idée d’être « Cioran et non pas Pascal » [19]. On sait, également, que Cioran était frappé par des accès d’hystérie chaque fois qu’on lui parlait d’une influence qu’il avait subie. Pour se défendre de n’avoir pas cité de ses livres, il disait qu’ « on ne devrait signer ce qu’on écrit » [20]. La compréhension de la pensée de Cioran suppose la prise en considération de son irrépressible penchant vers la contradiction. C’est là qu’on trouve l’explication de sa préférence pour les formes brèves – maximes et aphorismes. Il explique ses inconséquences et ses contradictions en avouant : « par tempérament, je change constamment d’humeur, je ne peux pas construire un système. Un système ne supporte pas la contradiction. Voilà mon attitude et j’en tire les conséquences. C’est pourquoi j’écris des fragments, pour pouvoir me contredire. La contradiction fait partie de ma nature… » [21]. On a observé également qu’il disait presque toujours autre chose que ce qu’il avait fait : il a adhéré au non-travail et, pourtant, a (ré)écrit quatre fois son premier livre français ; il a parlé du suicide et a vécu plus de 80 ans, reconnaissant, à la vieillesse, qu’il n’était pas « dégoûté de la vie » [22], il a eu « la volupté de l’entourage des ratés » et s’est très bien réalisé. Cioran prétend avoir seulement simulé l’échec de sa vie, et reconnaît avoir vécu « toutes les formes de déchéance, y compris le succès ». De plus, il était en société l’homme le plus joyeux que l’on puisse imaginer, de sorte que Virgil Ierunca parlait du « salonnard Cioran ». Il avait aussi la vocation de l’amitié, mais il voulait passer pour pessimiste et misanthrope. On peut alors comprendre son affirmation que tous ses écrits sont plus ou moins des aveux voilés ou « qu’au fond tous mes livres sont autobiographiques, mais d’une autobiographie masquée » [23] . La réception critique roumaine de l’œuvre de Cioran La réaction de la critique aux idées de Cioran a traversé des périodes non seulement différentes mais opposées. Il y a parmi ses exégètes des admirateurs sincères et des détracteurs. Cet état de choses est reflété aussi dans le sous-titre « Entre l’idolâtrie et le pamphlet » donné à un excellent recueil de textes Pro et Contre Cioran, paru en 1988, en Roumanie, aux Éditions Humanitas. Un diagnostique correct de l’exégèse roumaine à ce sujet est établi par Simona Modreanu, qui suit « le louvoiement de l’attitude critique en fonction du conditionnement idéologique et le degré de liberté d’expression. Ainsi, après une première réaction spontanée de la presse de l’entre-deux-guerres, comptant presque autant de signaux positifs que négatifs, s’ensuit une campagne de dénigrement idéologiquement commandée, pour que, à partir des années soixantedix, commence la récupération du philosophe. » [24]. Nombre d’intellectuels roumains ont participé à la discussion du « cas Cioran ». Parmi eux, des plus brillants. Ainsi, Mihai Ralea souligne, en 1937, que dans les écrits de Cioran « ce qui vient au premier plan c’est son tempérament, qui est ou veut être excessif […] Il faut cependant reconnaître son talent plein de promesses […] Ses intuitions sont profondes ou ingénieuses. Leur expression presque toujours heureuse » [25]. Petru Manoliu, en 1941, apprécie le livre La Transfiguration de la Roumanie comme « plein de vertus et de vices » et son auteur comme « un esprit éminent » [26]. 45

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

L’illustre historien et critique littéraire George Călinescu regrette que, selon Cioran, la Roumanie « ne représente rien au monde » [27] et que le jeune auteur lui attribue des aspirations impérialistes. Après cette courte référence de 1941, George Călinescu revient sur le sujet plusieurs fois. Ainsi, en 1958, il montre que Cioran est touché par « l’orgueil de snob » et par la « maladie spirituelle … du culte de la damnation » [28]. En 1959, Călinescu publie un nouvel article, plus virulent, contre l’affirmation de Cioran : « Je suis le prophète du scepticisme. Une passion me domine, la passion du doute ». Călinescu réplique, disant que « le doute …n’est pas une passion, mais une anémie, une dépression » [29]. Et puis, la même année, le critique bucarestois attaque de nouveau « une théorie de la haine », cette fois-ci. Il signale le caractère nuisible des essais de Cioran, pour les jeunes, qui « peuvent être fascinés par l’impression de rigueur et de franchise dans laquelle une brutale incohérence et une analyse pleine d’imposture de l’âme humaine sont habillées » [30]. Călinescu repousse également « l’hypothèse de la vindicte », proposée par l’exhortation cioranienne : Ne pas oublier : l’injure est un des secrets de la réussite » [31]. Le grand poète et philosophe Lucian Blaga incrimine « le phénomène d’amnésie de guillemets » [32] et rappelle les sources inavouées de Cioran : Nietzsche, Klages, Spengler, Keyserling, dont Cioran évite avec obstination de rappeler les noms, afin de jouer « la farce de l’originalité » [33]. Pour forcer l’originalité, Cioran « essaie une carrière littéraire en calomniant si infâmement le peuple de ses parents » [34]. Blaga dit que « Cioran est capable de donner la réalité entière pour un paradoxe… » [35]. Encore plus dures sont les critiques signées par Nichifor Crainic, en 1962. Il affirme que Cioran appartient « à la clique de détracteurs traîtres et renégats … », et que son livre La Transfiguration de la Roumanie est un « pénible bégaiement philosophique » où est détracté « le peuple roumain entier auquel il ne trouve aucune qualité » [36]. Et on voit Crainic s’emballer : « Projeter sur un peuple entier une décomposition et une misère morale strictement individuelle n’est pas autre chose qu’une bizarrerie psychiatrique, n’est pas autre chose qu’un acte de démence » [37]. Dans la même période, une série entière d’auteurs font, également, une réception hostile aux idées de Cioran. Mais, au commencement des années 80, une critique beaucoup plus compréhensive à l’égard de l’œuvre d’Emil Cioran s’affirme. Ainsi, Constantin Noica remarque : « Moi, je ne connais personne dont les moyens démentent tellement les buts » [38]. Et aussi que Cioran « était imbibé dès 20 ans de ces illusions du désabusé, que seulement la culture peut alimenter » [39]. Une exégèse profonde et pertinente, datant de 1985, est due au poète et dramaturge Marin Sorescu. Il reconnaît que Cioran « est vraiment une grande personnalité [...] est un écrivain et demie ! » [40], et remarque l’existence d’une hostilité envers cet écrivain, soutenue par le slogan: « Cioran est un anti-roumain ». « Un gros mensonge, bien sur ! », exclame Sorescu, et passe tout de suite à formuler sa vigoureuse réplique : « Rien de plus roumain que la nature, le tempérament, l’univers de ses écrits – maintenant assimilés de plus en plus à l’universel, par une rapide reconnaissance. La marque Cioran signifie une marque roumaine » [41]. Et le poète dit sans équivoque : «…Cioran, avant de devenir le plus grand styliste français, est un grand écrivain roumain » [42]; de son œuvre, Sorescu dit que « le vêtement est français, mais la coupe et le point restent toujours roumains » [43]. Toutefois, il identifie à Cioran « une science de l’aphorisme, acquise difficilement, mais touchant des zones de haute maîtrise » [44]. Le critique Eugen Simion (1998 : 262) remarque que « le désespoir d’être seul au milieu des mots n’empêche pas l’essayiste d’être un brillant styliste » [45]. Tant avant qu’après la révolution de 1989, beaucoup d’intellectuels roumains des plus prestigieux ont continué à analyser la pensée et l’œuvre de Cioran : Modest Morariu, Nicolae Manolescu, Gabriel Liiceanu, Livius Ciocârlie, Marta Petreu, Carmen-Ligia Rădulescu, Constantin Zaharia, Ion Vartic en sont des exemples. La réception de l’œuvre de Cioran en France 46

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

La réception de l’œuvre de Cioran dans son pays d’adoption a été aussi fluctuante qu’en Roumanie, mais, généralement, elle a suivi un sens inverse. Dans son excellent livre intitulé Cioran, Simona Modreanu montre que « … la critique française a parcouru un chemin inverse par rapport à la critique roumaine ; elle a bien accueilli Cioran dès le début (alors que l’accueil roumain a été mitigé) et lui a patiemment bâti une réputation d’auteur élitiste de salon postmoderne, jusqu’à sa parution en livre de poche … Ce qui est assez étrange, c’est que le monde littéraire a choyé Cioran jusqu’à sa mort, avant de commencer à l’attaquer violemment après 1995 (sous réserve de généralisation abusive) » [46]. Ainsi, dès le début, les écrits de Cioran commencent à susciter une attention croissante et finissent par avoir un grand retentissement dans les milieux culturels français : « Nous avons un nouveau moraliste, ou immoraliste, qui écrit fort bien » [47], signale André Maurois. « C’est le ton et la langue d’un maître » [48] ajoute Claude Mauriac, dans les pages de la revue littéraire La Table Ronde, en janvier 1950. A son tour, Saint-John Perse le qualifie d’ « auteur de grande race », en voyant en lui « un des plus grands écrivains français dont puisse s’honorer notre langue depuis la mort de Valéry » [49]. De même, François Ravel le considérait, dans la revue Express du 16 novembre 1979, le plus grand prosateur français d’aujourd’hui, et Alain Bosquet affirmait également que Cioran était le plus grand styliste français. Son style est vraiment clair et concis, ses textes parfaitement compréhensifs. La forme est d’habitude courte, aphoristique. La conséquence est qu’ « on ne résume pas un livre de Cioran. La pensée est trop mobile, faite d’incessantes volte-face, frôlant le nihilisme pour s’en écarter et y revenir… » [50]. En analysant le style de Cioran, Jean d’Ormesson [51] (1998 : 320) constate qu’ « il écrit dans un français d’étranger … c’est-à-dire dans le français le plus pur et le plus ferme, son Précis de décomposition ». L’autre versant de la réception française est représenté par les livres de Jean-Yves Boisseau, Patrice Bollon et Alexandra Laignel-Lavastine. Le plus souvent, le cheval de bataille est les errements de la jeunesse de Cioran. Outre ces livres, l’hostilité s’est manifestée aussi dans la presse. Simona Modreanu relève le Bloc-notes de Bernard-Henri Lévy (tenu dans Le Point), où il « reproche à Cioran d’avoir gardé le silence sur le passé maudit de sa vie roumaine » [52]. Boisseau relève que Cioran est « épris de mots d’esprit » et qu’il « écrit pour se faire remarquer » et lui reproche aussi d’avoir discrètement changé la vision de son livre La Transfiguration de la Roumanie pour atténuer ses péchés. Bien que l’exégèse de Bollon soit profonde, il embrasse aussi la thèse que toute l’œuvre de Cioran serait une tentative de réparer les erreurs de sa jeunesse, observation qui n’est pas fausse, mais qui est trop étroite. L’ouvrage d’Alexandra Laignel-Lavastine Cioran, Eliade, Ionesco : l’oubli du fascisme [53], en dépit de la rigoureuse documentation et de la beauté de l’écriture, contient des conclusions exagérées, frisant la mauvaise foi. L’exégèse de l’œuvre de Cioran faite en Allemagne, en Espagne, aux États Unis n’a pas l’agressivité de la récente critique française. On constate aussi qu’en dépit d’une certaine hésitation dans l’interprétation de la pensée cioranienne, le nombre d’ouvrages de toute sorte qui lui sont consacrés ne s’amoindrit pas. Bibliografie 1. Cioran apud Gabriel Liiceanu, Itinéraires d’une vie : E. M. Cioran suivi de « les continents de l’insomnie » entretien avec E. M. Cioran. Paris : Editions Michalon, 1995, p. 39. 2. Idem. 3. Apud G. OnŃeluş, Emil Cioran un exeget liric al Caderii. Iaşi : Ed. Junimea, 2000, p. 29. 47

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

4. Cioran apud Ion Vartic, Cioran naiv şi sentimental, Ed. Biblioteca Apostrof, Cluj Napoca, ed. II, 2002, p. 142. 5. Apud G. Liiceanu, op. cit., p. 71. 6. Cioran apud Ion Vartic, op. cit., p. 238. 7. Apud G. Liiceanu, op. cit., p. 116. 8. Ibidem, p. 49. 9. Apud G. Liiceanu, op. cit., p. 114. 10. Ibidem, p. 115. 11. Apud G. OnŃelus, op. cit., p. 52 12. Ion Vartic, op. cit., p. 287. 13. Modreanu, S. Cioran. Ed. Oxus, Paris, 2003, p. 29. 14. Liiceanu, G., op. cit., p. 106. 15. Ibidem, p. 104-105. 16. Ibidem, p. 123. 17. Ion Vartic, op. cit., p. 377. 18. Ibidem, p. 83. 19. Ibidem, p. 105. 20. Ibidem, p. 271. 21. Cioran, Entretiens. Collection „Arcades”. Paris : Gallimard, 1995, p. 131. 22. Cioran, in Convorbiri cu Cioran. Bucureşti : Humanitas, 2004, p. 274. 23. Cioran, Entretiens. Collection „Arcades”. Paris : Gallimard, 1995, p. 129. 24. Simona Modreanu, op. cit., p. 173. 25. Mihai Ralea, in Pro et Contra Cioran. Între idolatrie şi pamflet. Bucureşti: Ed. Humanitas, 1998, p. 119. 26. Petru Manoliu, ibidem, p. 157. 27. George Călinescu, ibidem, p. 159. 28. Ibidem, p. 198-199. 29. Ibidem, p. 209. 30. Ibidem, p. 211. 31. Ibidem, p. 213. 32. Lucian Blaga, in Pro et Contra Cioran, op.cit., p. 216-217. 33. Ibidem, p. 217 34. Ibidem, p. 218. 35. Idem 36. Nichifor Crainic, in Pro et Contra Cioran, op.cit., p. 221. 37. Ibidem , p. 223. 38. Constantin Noica, in Pro et Contra Cioran, op.cit., p. 293. 39. Idem 40. Marin Sorescu, in Pro et Contra Cioran, op.cit., p. 299. 41. Ibidem, p. 300. 42. Ibidem, p. 307. 43. Ibidem, p. 313. 44. Ibidem, p. 312. 45. Eugen Simion in Pro et Contra Cioran, 1998, p. 262. 46. Modreanu, S. op. cit., p. 182-183. 47. Apud Liiceanu, op. cit., p. 56. 48. Idem. 49. Ibidem, p. 116. 50. Patrice Berthier et Michel Jarrety (volume dirigé par). Histoire de la France Littéraire. Modernités. XIXe – XXe siècle. Paris : Presses Universitaires de France, 2006, p. 658. 48

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

51. Ormesson, J. d’. Une autre histoire de la littérature française II. Paris : Nil éditions, 1998, p. 320. 52. Modreanu, S. op. cit., p. 183. 53. Presses Universitaires de France, 2002.

MARGINALII LA POETICA LUI RICHARD MÜLLER – FREIENFELS MARGINAL REMARKS ON THE POETICS OF RICHARD MÜLLER – FREIENFELS Paul MAGHERU Alexandra Denisa IGNA Universitatea din Oradea Abstract It is hard to believe that some Poetics written almost a century ago could still be of interest for today's average reader or specialist in the art of the words. But if Aristotle's Poetics, like any other science originated in the well-studied experience of writing, preserves its present interest, the same thing happens with these Poetics, however special they may be, such as the one written by the German Richard Müller – Freienfels in a decantation period of the aesthetic formalism and of development of the studies on the morphology of the culture and arts. We are thinking of works like: Oskar Walzel, The Question of Form in Poetry, Karl Vossler, Grammatical and Psychological Forms in Language, Leo Spitzer, Contents and Form in Art. Marginal Remarks on the Poetics of Richard Müller – Freienfels aims to prove the validity and usefulness of the psychological orientation of all Poetics from all times.

49

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Key words: poetics, comparative literature, people's psychology, psychological process, artistic form, style Cuvinte cheie: poetică, literatură comparată, psihologia popoarelor, proces psihologic, formă artistică, stil Într-o carte de pionierat în comparatismul românesc, profesorul Alexandru Dima anexează cu deplină justificare domeniului literaturii comparate, limitat de tradiŃie la relaŃiile literare binare sau plurale directe, studiul [1] paralelismelor şi caracterelor diferenŃiale ale unor literaturi, stabilite prin metoda comparaŃiei. Specificul naŃional al unei culturi este dat cu precădere de psihologia şi limba poporului respectiv. Secolul al XIX-lea, ca o expresie a ideologiei naŃionalităŃilor, a creat, prin Wilhelm Wundt, o ştiinŃă nouă, demopsihologia („Völkerpsychologie”) care-şi propune ca obiect studiul „sufletului poporului”, al comunităŃilor psihice şi spirituale. Poetica lui Richard Müller – Freienfels, pe marginea căreia dorim să glosăm în rândurile ce urmează, celelalte lucrări de psihologie şi filozofie a creaŃiei, se înscriu prin metodă şi concepŃie, în curentul psihologic din estetică, inaugurat de „psihologia popoarelor”. Într-o carte din 1930, Müller – Freienfels încearcă o tipologie a unui grup de popoare, cu caracterizări nu lipsite de veracitate, dar contrazise adeseori de reflectarea lor concretă în literatură. Referindu-se la „funcŃia dominantă”, psihologul german îi prezintă pe italieni ca senzuali, pe francezi ca reprezentanŃi ai lui „ la raison”, pe englezi ca „instinctiv – practici”, pe germani ca reprezentând o voinŃă nedeterminată. Ca „temperament” îi înfăŃişează pe italieni ca „rapizi”, pe francezi ca „mobili şi graŃioşi”, pe englezi ca „flegmatici”, pe germani ca „lenŃi”; ca „emotivitate”, pe italieni – focoşi, pe francezi „patetici”, pe englezi – reci şi energici, pe germani – ca reprezentând „Stimmungul”. În ce priveşte concepŃia despre lume, italienii îi apar „optimişti”, francezii – „pesimişti” – „sceptici”, englezii – „meliorişti”, germanii – „tragici”, iar „în raport cu realitatea”, italienii i se prezintă ca abstracŃi „de mică dimensiune”, francezii ca „deŃinători ai sensului comun”, englezii ca „pragmatici”, „utilitarişti”, germanii ca „fantaşti, cu tendinŃe totuşi concrete” [2]. Poetica lui Richard Müller – Freienfels, o lucrare de proporŃii modeste, scrisă în anul 1921, poate suscita interesul contemporanilor pentru eforturile de explicitare în termeni raŃionali, în cea mai mare parte acceptabili şi astăzi, a procesului psihologic de creaŃie artistică, în general, şi poetică, în special. Poetica, disciplină străveche, derivată din aplicarea retoricii antice la limbajul poetic, cerceta iniŃial orice fel de creaŃie, simplă ori versificată, făcută cu ajutorul cuvintelor. Astăzi numai limba germană mai păstrează un singur termen; Dichtung, alături de Prosa şi Dichter, pentru denumirea comună a producŃiilor literare în proză şi versuri. Germana şi rusa dispun şi de denumiri generice adecvate pentru orice fel de creaŃii literare, indiferent de forma lor scrisă sau orală: wortkunst şi slovesnost. Müller – Freienfels restrânge obiectul poeticii la studierea teoretică a artei poeziei, în sensul modern consacrat al termenului, limitat la creaŃiile artistice în versuri. Merită, subliniate încercările de fundamentare psihologică a esenŃei poeziei şi acŃiunii formelor ei stilistice. Autorul ia în discuŃie ambele aspecte ale procesului de comunicare artistică, căutând să lămurească actul însuşi al creaŃiei şi percepŃiei artistice. Selectarea liberă, originală a materialului de viaŃă după gustul şi interesul prezumtiv al cititorului, prelucrarea personală a mijloacelor de comunicare dintre creatorul – emiŃător şi destinatarul – receptor, în speŃă a limbajului poetic, constituie ceea ce se numeşte formă artistică sau stil. Müller – Freienfels stabileşte patru factori sau elemente de bază care dau naştere formei artistice exprimate în particularităŃi ale artistului creator, ale procedeelor estetice, subiectelor poetice şi materialului poeziei, care este limba. Cvadrupla determinare a stilului este subsumată la noi de T.Vianu critriului agentual al artistului individual, naŃiunii, epocii sau cercului de cultură [3]. Examinarea separată a agenŃilor cauzali este necesară deoarece, după cum se poate observa în literatura diferitelor popoare, înafara particularităŃilor legate de creatorul individual şi de limbă, fiecare epocă îşi are temele sau subiectele sale preferate, determinate de condiŃii istorice şi 50

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

culturale sau de interesele specifice ale timpului, după cum îşi are formele şi mijloacele favorite de exprimarea poetică. În funcŃie de factorii genetici, constitutivi ai stilului, Poetica lui Richard Müller – Freienfels se structurează în următoarele patru capitole: I. Poetul şi stilul II. Subiectul poetic şi stilul III. Forme stilistice de exprimare poetică IV. Limba şi formele ei stilistice În primul capitol, după o veche tradiŃie a filozofiei germane, se încearcă o disociere a activităŃii practice, indispensabilă subzistenŃei vieŃii omeneşti, de activitatea estetică, fără o finalitate practică imediată, având doar un „scop în sine”, pe care conştiinŃa cel puŃin o resimte ca un „ lux al vieŃii intelectuale”, ca o îndeletnicire „gratuită”, „dezinteresată” sau, cum o numea Madame de Sta÷l, „o nobilă inutilitate”. Înrâuririle lui Kant şi Schopenhauer sunt evidente. În domeniul activităŃilor estetice ar urma să includem jocul, arta şi, într-o anumită măsură, ştiinŃele teoretice şi religia. În epocă, teoria biologică a artei ca joc era susŃinută de Karl Groos, înŃeleasă nu ca o cheltuială a unui prisos de energie sau o „activitate dezinteresată”, ci ca o exercitare a instinctelor utile şi necesare vieŃii. Herman Lotze pusese în circulaŃie noŃiunea de valoare estetică, condiŃionată de existenŃa frumosului şi proprietatea acestuia de a plăcea. Examinată după criteriul valoric, axiologic, în care pe lângă sentimentul apreciator intră şi factorul obiectiv al utilităŃii, teoria frumosului, „dezinteresat” la care autorul cărŃii în discuŃie subscrie îşi dovedeşte slăbiciunea şi conŃinutul idealist, metafizic. Dacă prin valoare înŃelegem tot ceea ce corespunde unei dorinŃe precise, unui ideal, înseamnă, în mod logic, că frumosul, din moment ce ne provoacă o plăcere, prezintă pentru noi un oarecare interes, nu e chiar atât de dezinteresat. Estetica modernă porneşte în explicaŃia funcŃiei sau utilităŃii sociale a artei de la dubla natură biologică şi spirituală a fiinŃei umane. Arta, este adevărat, nu satisface necesităŃi practice, imediate. Ea nu Ńine de foame, şi nici de sete sau de frig. ExistenŃa biologică se poate dispensa de produsele ei sau, în situaŃii bizare, poate părea, în mod fals, eronat, cu atât mai îmbelşugată şi mai prosperă, cu cât se Ńine mai departe de preocupări artistice sau intelectuale. Aparent finalitatea structurii artistice este lipsită de orice obiective practice, îşi este sieşi suficientă, fără contingenŃe cu realitatea imediată. Utilitatea ei socială se manifestă însă indirect, mediat, încât adesea nici nu poate fi sesizată. Dar aceasta nu înseamnă că ea nu există. Arta răspunde unor necesităŃi indircte, de ordin spiritual, satisfăcând nevoia noastră sufletească înnăscută de frumos. Corespunzător legii corelaŃiei arta influenŃează, într-un sistem de relaŃii intime şi dependente complexe, întregul comportament, în sensul dezvoltării multilaterale, armonioase, depline şi înnobilării fiinŃei umane. IniŃial prin artă se înŃelegea orice potenŃă sau disponibilitate creatoare. Latinescul ars, artis avea sensul primar de meşteşug, îndemânare. Cuvântul german Kunst derivă de la verbul Können (a putea). Echivalentul rusesc iskusstvo din v. sl. iskus + suf. – stvo are la origine goticul Kansjan care însemna a încerca, a căuta, a alege, a selecta. Ulterior cuvântul şi-a restrâns atât de mult sensul încât a ajuns să desemneze numai asemenea „iscusinŃe” care parŃial sau total servesc ca obiect de desfătare estetică. În Poetica lui Müller – Freienfels sfera artisticului este redusă la formele stilistice organizate în scopuri emotiv-estetice. Partea a II-a şi a III-a cărŃii este rezervată subiectelor potice şi formelor de expunere: povestea, cântecul, balada, eposul, romanul, nuvela, legate şi identificate cu genurile literare. Reprezentările şi noŃiunile, ideile şi sentimentele, manifestările psihice şi intelectuale n-au nici o însemnătate literară în sine fără realizarea lor în forme sensibile sau simboluri intelectuale. Temele poetice, motivele şi subiectele sunt în general aceleaşi, comune şi recurente. Nouă şi originală trebuie să fie întotdeauna încorporarea lor artistică. Analiza formelor stilistice ale materialului poeziei, care este limba, îi prilejuieşte autorului, în ultima parte a lucrării, câteva observaŃii preŃioase cu privire la elementele muzicale ale limbii, sensul figurativ al cuvintelor şi gândirea simbolică. Efectele muzicale (ritmul, versul, rima), 51

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

oarecum inconştiente, spontane îşi au originea într-o fază sincretică a poeziei primitive, când aceasta era asociată cu muzica şi dansul. Dar poezia nu acŃionează asupra sentimentului numai prin forma exterioară, sonoră a cuvintelor, ci în primul rând prin conŃinutul lor naŃional, întrebuinŃat în literatură, de regulă cu alte înŃlesuri decât în comunicarea practică. Freienfels numeşte aceste organizări estetice de sensuri improprii, figurative, pe care stilistica tradiŃională le include în categoria tropilor sau figurilor de stil, forme ale sensului, pentru a le deosebi de formele asemantice, muzicale sau sonore. Izvorul formelor semantice sau al figurilor de stil (metafora, metonimia, epitetele ornante şi altele) se găseşte, pe de o parte, într-o slăbiciune funciară a limbii care nu posedă suficienŃi termeni pentru toate obiectele şi fenomenele lumii înconjurătoare [4], iar, pe de altă parte, într-o imperfecŃiune a spiritului uman, incapabil de a degaja o idee sau un concept abstract înafara oricărei atingeri cu realitatea concretă. Imaginile figurativ-sensibile s-au născut din incongruenŃa, nepotrivirea sau dezacordul ontologic dintre lumea concretă şi lumea noŃiunilor abstracte, dintre semnificant şi semnificat şi necesitatea exprimării abstractului prin concret. Sunt şi situaŃii în care limbajul nu a creat un cuvânt propriu pentru a exprima un lucru nou, fiindcă după cum explica un psiholog al artei, este vorba de o reprezentare a universului „proprie poetului, pe care poetul a extras-o din propria sa adâncime” [5]. Psihologic, influenŃa estetică a imaginilor se explică prin faptul că tot ceea ce este viu, dinamic, concret – senzorial şi acŃionează asupra mai multor organe de simŃ are o mai mare putere de impresionare. Valoarea estetică a „senzorialităŃii” formelor stilistice nu trebuie însă absolutizată. Lirica de idei şi realismul psihologic resping în general procedeele imagistice. Folosirea lor abuzivă poate degenera în manierism descriptiv şi excrescenŃă parazitari dăunătoare talentului şi inspiraŃiei. Valoarea estetică a formelor literare se măsoară numai după capacitatea lor de comunicare şi impresionare. Mecanismul psihologic şi intelectual comun tuturor figurilor de stil se găseşte în psihicul uman, în imaginaŃia şi fantezia sa creatoare. Faptul că putem percepe sensuri aproximative, că putem înŃelege rostirea aluzivă, sugerată – ideal mallarmean al poeziei – se explică psihologic şi se datorează gândirii simbolice foarte complexe, care funcŃionează în momente de exaltare, inspiraŃie sau transă poetică. Poetul, o exprimă foarte plastic Baudelaire, trăieşte într-o lume de simboluri în care „Parfum, culoare, sunet se-ngînă şi-şi răspund”. Artistului nu-i mai rămâne decât să le substituie pe unele prin celelalte corespunzător dispoziŃiunilor sale sufleteşti după o logică a poeziei diferită de logica pură [6]. Gândirea simbolică, ne previne teoreticianul german, nu trebuie confundată cu comparaŃia propriu-zisă. Figurile stilistice se bazează pe asociaŃii prin contiguitate (metonimia, sinecdoca) şi pe asociaŃii prin similitudine, analogie sau asemănare. Într-o comparaŃie obişnuită intră toate elemntele structurale ale analogiei: obiectul care se compară, imaginea cu care se compară şi însuşirea care le uneşte. Într-o constatare poetică sceptică a lui D.Bolintineanu că „Omu-i ca un vierme ce-n Ńărînă pare / Un minut vederii şi, lucind, dispare” (Ştefan la moarte), obiectul comparaŃiei este omul, imaginea cu care se compară – viermele, iar însuşirile care-i apropie, efemeritatea, lucirea de o clipă şi fragilitatea vieŃii. Figurile bazate pe analogie sânt rezultatul unei acŃiuni mijlocitoare a spiritului care uneşte un semn exterior de „semnificaŃie intelectuală. Într-una din cele mai pure creaŃii lirice ale lui Goethe: „ Dulce pace, / Vino, vino-n sînul meu”, poetul personifică o realitate abstractă, atribuindu-i însuşiri omeneşti. Analogia din personificare, bazată pe o realitate subiacentă a mişcării universale este extrinsecă, convenŃională sau artificială şi analizabilă. Imaginea – reproduce André Breton o judecată estetică a lui Pierre Reverdy în Primul manifest al suprarealismului – este o creaŃie pură a spiritului. Ea nu se poate naşte dintr-o comparaŃie ci din apropierea a două realităŃi mai mult sau mai puŃin îndepărtate.

52

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Cu cât raporturile a două realităŃi apropiate vor fi mai depărtate şi mai juste, cu atât imaginea va fi mai puternică – şi cu atât puterea ei emotivă şi realitatea poetică vor fi mai mari ... etc.” Gândirea simbolică nu compară ci, trecând peste orânduiala obişnuită a fenomenelor, găseşte în lume apropieri sau deosebiri, construieşte complexe difuze, mobile, ilimitate care ne uimesc şi ne dau sentimentul frumosului. În simbol, imagine şi idee, semn şi semnificaŃie, general şi particular sunt topite în aceeaşi unitate intelectual – emoŃională absolută. Analogia apare naturală, intrinsecă şi indecompozabilă. O realitate nu se mai substituie prin alta, ele fiind identice. Analiza separată a figurilor de stil nu intră în sarcina poeticii psihologice, lăsată de Richard Müller – Freienfels pe seama stilisticii, fiindcă fundamentarea lor psihologică şi mecanismul lor aperceptiv este acelaşi. În imagini comune ca holde aurii, holde ca aurul, aurul holdelor, epitetul, comparaŃia şi metafora au acelaşi înŃeles, exprimat însă cu mijloace stilistice diferite. Concluzii Poetica lui Richard Müller – Freienfels, frecventată la timpul ei cu asiduitate de către formaliştii ruşi, şi prin intermediul lor de neoretoricienii francezi, îşi păstrează în continuare veracitatea şi actualitatea. Orientarea psihologică a esteticii câştigă azi tot mai mulŃi aderenŃi. Poetica şi stilistica, discipline autonome, de profunzime şi nuanŃe, au avut şi au întotdeauna de câştigat din achiziŃiile psihologiei generale, cu deosebire ale psihologiei creaŃiei. Bibliografie 1. Dima, A., Principii de literatură comparată, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1969. 2. Dima, A., Principii de literatură comparată, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1969, p. 199. 3. Vianu, T., Stilul, în Studii de stilistică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968, p. 31. 4. Ibrăileanu, G., CompoziŃia în literatură, în Studii literare, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968, p. 50. 5. Vianu, T., Studii de stilistică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968, p. 331. 6. Macedonski, Al., Despre logica poeziei, în Opere, IV, Articole literare şi filozofice, ed. Critică de T. Vianu, Bucureşti, 1946.

53

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

ÎNTÂLNIRILE VOLUNTARE ŞI INVOLUNTARE ALE LUI SORIN TITEL THE VOLUNTARY AND INVOLUNTARY MEETINGS OF SORIN TITEL Daniel VIGHI Universitatea de Vest din Timişoara Facultatea de Litere Abstract The study analyzes the way in which the proseman Sorin Titel discovers several of the modern times truths – the irony, the relativism and the refuse of the ideological reductionism. The idea that became ideology bears within the pretension of exhausting the world through an equivocationless explanation. The death, the history’s finality, the irrational ‘reason’ of everything that is a being, acquires fatal univocal explanations in the modern ideologies. The world is as such because the idea that explains it and describes it is beyond questions. It is the final answer that transforms life into a predictable desert, lacking the deeply humane essence of the unknown. It is these ideas that Sorin Titel arrives at while reading Anton Pavlovici Cehov. From this writer, he involuntary arrives at the present-day heritage of the prose Life and destiny of the great Soviet 54

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

proseman Vassil Grossman and of the great postmodern American philosopher Richard Rorty. If Titel’s meeting with Cehov had been a voluntary long desired one, the other one with the two authors was one that came up involuntarily throughout reading as these ones enter the Romanian intellectual life after the death of the writer. Keywords: Postmodernism, ideological reductionism, totalitarianism, irony, postideological relativism Cuvinte cheie: postmodernism, reducŃionism ideologic, totlitarism, ironie, relativism postideologic Sorin Titel, al doilea mare scriitor din vestul românesc după Ioan Slavici, s-a întâlnit cu Anton Pavlovici Cehov după o perioadă în care nu l-a intuit profund pe marele autor al Livezii de vişini şi al nemuritoarei vieŃi din Stepa. I-a fost mai la îndemână Hermann Melville şi superba epopee a balenei albe, nemurită sub numele Moby Dick. O şi mărturiseşte în paginile de critică din volumul În căutarea lui Cehov [1]. În paginile dedicate lui Cehov, Sorin Titel pendulează analitic între două paradigme: pe de o parte existenŃa şi problematica ei, de cealaltă lectură care este una „hotărâtoare” atunci cînd modifică destinul cultural al cititorului-scriitor. Întâlnirea cu greii literaturii universale este una care dobândeşte, în viziunea lui Titel, anvergura iniŃierilor din marile secte pitagoreice, ca să dau un exemplu drag esotericului Sadoveanu, şi cu totul necunoscut autorului bănăŃean. Marele învăŃător, zeul pământean Pitagora, este în cazul acesta figurat de întâlnirea prin lectură cu capodopera. Sorin Titel ne dă asigurări ferme că marile cărŃi, „ne marchează definitiv. Trăim şi scriem sub steaua lor.” Zguduirea iluminatoare a lecturii capodoperei are dimensiuni istoric-existenŃiale şi prilejuieşte autorului exerciŃii contrafactuale de felul celor pe care le exersam în tinereŃe prin jocuri epice science-fiction. Ne provocam în studenŃie unii pe alŃii cu situaŃii conflictual-epice de felul: ar mai fi fost al doilea război mondial dacă, folosindu-ne de maşina timpului, am putea împiedica părinŃii lui Hitler să-l conceapă? Întrebări de scriitor, mai degrabă decît de hermeneut dedat cu temeiuri axiomatice şi exerciŃii argumentative solide. La fel procedează Sorin Titel cu impactul existenŃial al marilor lecturi din marii scriitori: „E greu de spus”, declară provocativ-contrafactual autorul Clipei celei repezi „cum am fi fost dacă la un moment dat o anumită carte nu ar fi pus sub semnul întrebării tot ceea ce am crezut noi că ştiam despre literatură” [2]. Este aici prezentă o intuiŃie obligatoriu de subliniat: o carte mare pune sub semnul întrebării „tot ceea ce am crezut noi că ştiam despre literatură”[3]. ObservaŃie plină de bunul simŃ caracteristic adevăraŃilor creatori care au, faŃă de noi cei mulŃi, capacitatea de a scruta simplu, simplitatea vieŃii. A literaturii şi a culturii. Întâlnirea nesofisticată cu marea cultură este expresia unui har pedagogic care se dă puŃinilor dintre noi. Cei mai mulŃi complicăm relaŃia din neputinŃa de a o vedea esenŃial, adică simplu. Revin şi spun că, în viziunea lui Sorin Titel, întâlnirea cu marea operă, prin ceea ce el numeşte lectură „hotărâtoare”, pune sub semnul întrebării tot ceea ce credeam că „ştim despre literatură”. Este aceasta una dintre definiŃiile fericite ale înŃelepciunii socratice a anticului adagiu: ceea ce ştiu este neştiinŃa mea. Un asemenea gând smerit ne fereşte de semidoctism şi ne păstrează pe cărarea cunoaşterii. Lectura este experienŃă revelatoare, cum o numeşte criticul Virgil Podoabă, o descoperirea esenŃială, nu a vieŃii, ci a adâncimilor culturii care devin, prin chiar profunzimea lor, parte componentă a existenŃei. La început, între criticul Titel şi prozatorul Cehov a fost neaderenŃa lecturii, nepriceperea, lipsa de destoinicie în a putea revela şi înŃelege Marele Sens al cehovianismului. Ni se spune asta direct şi la îndemână, simplu adică, întrun „film” al receptării: „dacă încerc să reconstitui filmul lecturilor mele din Cehov, descopăr că nu mi-a plăcut la început. Mi-a produs o imensă plictiseală, mi s-a părut cenuşiu, plat, monoton. Prima mea lectură din Cehov a fost teribil de mediocră, de o totală neaderenŃă. N-am priceput nimic din marele scriitor”[4]. Mai apoi Sensul se impune asemenea unei revelaŃii, un fel de Vale a Damascului în care totul se arată peste tot ca într-o viziune a omniscienŃei paradisiace, asemenea aceleia pe care o avusese Plotin în Eneade. Acolo, în lectura iluminatoare, totul este peste tot într-o egală aşezare faŃă de centru, de margine, de divinitate, de cele mici şi de cele înalte. 55

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Iluminarea cvasimistică a profunzimilor cehoviene este povestită cu harul prozatorului: „Era o duminică de vară, la fel de plicticoasă — după părerea mea de atunci — ca o povestire de Cehov şi eu îmi omoram timpul într-o bibliotecă volantă din parcul Herăstrău, intrasem pînă la gît în banalitatea şi cenuşiul acelei duminici, sufeream de singurătate (aveam douăzeci de ani) şi de plictiseală, şi Cehov nu părea să fie nici pe departe un remediu, (îl citeam, în schimb, pe Steinbeck, pe Remarque şi patetismul lor, romanŃiosul cîntec închinat de ei prieteniei, solidarităŃii umane — făcînd să dispară atît de cumplita solitudine — îmi umplea ochii de lacrimi.)” [5]. În atari condiŃii neprielnice se arată lumea cehoviană despre care scriitorul vorbeşte dintr-o perspectivă subiectivă a lumii şi a raporturilor ei cu literatura. Am denumit acest unghi al abordării creaŃiei prozastice titeliene în DicŃionarul scriitorilor din Banat ca fiind unul de natură a-culturală. Spuneam acolo că «în proza titeliană, sentimentul există atîta vreme cît omul are “slăbiciunea” de a gîndi, atîta vreme cît este mai ales o fiinŃă culturală, în timp ce omul celălalt, cel concret, al “instinctualităŃii vitale”, fiind dincolo de asemenea “slăbiciuni”, nu este (mai ales) o fiinŃă sentimentală. Adică slabă. Insul care îşi castrează pornirile sufleteşti cu bisturiul lucidităŃii se îndeletniceşte cu meditaŃia, este bolnav; complicaŃia sa sufletească se alătură precarităŃii biologice, în timp ce insul celălalt, cel integrat ritmurilor vitale ale existenŃei, este sănătos şi nesimŃitor. Ciclul romanelor lui Sorin Titel povesteşte nostalgia după starea de a fi a omului “normal”, omul “instinctualităŃii vitale”»[6]. Este de adăugat aici că mare parte din tot acest eşafodaj ideatic al a-culturalităŃii –înŃeles ca aspiraŃie spre viaŃa ca viaŃă în sens cehovian, viaŃa ca stare de fiinŃare şi mai puŃin ca stare culturală – este un pariu á la Anton Pavlovici, provenit dintr-un fond existenŃial slav. Sorin Titel este unul dintre puŃinii scriitori români care şi-a impus programatic să nu aibe de-a face cu „marile idei” şi cu „filozofia” în proza sa. Acest lucru a născut la momentul apariŃiei ultimului roman din tetralogia sa ( Femeie, iată fiul tău) reŃineri din partea unor recenzenŃi tocmai datorită faptului că Titel cade aici, s-a spus, în păcatul tezismului de care se ferise. Este vorba de cunoscuta dispută dintre mamă şi Jean Paul Sartre în care cea dintâi îşi apără lumea ei, cu grijile şi durerile creşterii fiului, asemenea Mamei Îndurerate, faŃă de „tumultul social-politic” al filozofiei lui Sartre. Mircea Iorgulescu i-a reproşat atunci exact ceea ce scriitorul a evitat să spună: Titel se apără tezist de teze. Reproşul are în vedere tocmai ceea ce scriitorul dobândise în biblioteca volantă din parcul Herăstrău într-o după amiază plicticoasă de duminică: cehovianismul ca vocaŃie a simplităŃii. Din Cehov se pot desprinde reflecŃii de profunzime ale controverselor din postmodernitate. Se poate spune, pe bună dreptate, că modernitatea a „norocit” umanitatea cu două războaie mondiale devastatoare, cu o serie de revoluŃii nemiloase susŃinute de ideologii fanatice, lipsite de ceea ce literatura poate face şi nu reuşeşte filozofia: să se menŃină aproape de om. Este mai mult decât evident acum, după ce putem trage linia şi analiza ce am trăit în toată vremea modernităŃii romantice şi postromantice, faptul că marile greşeli ale modernităŃii s-au născut mai degrabă din trufia ideilor reducŃioniste şi simplificatoare ale ideologiei, decât din modestia omenească a creaŃiei artistice. Cele dintâi, ideologiile adică, se nasc din filozofie[7]. Există pe alocuri o insuportabilă uşurătate a rezolvărilor omeneşti prin (adesea) iluzoria nobleŃe a meditaŃiei filozofice. Capcana se datorează reducŃionismului. Ideea devenită ideologie are pretenŃia că epuizează lumea printr-o explicaŃie lipsită de echivoc. Totalitarismul – de care se desparte prin omenescul creaŃiei Sorin Titel pe urmele lui Cehov – tocmai asta pretinde, că explică fără echivoc ambiguitatea mântuitoare artistic a existenŃei. Moartea, finalitatea istoriei, „raŃiunea” iraŃională a tot ceea ce fiinŃează, dobândesc fatale explicaŃii univoce în ideologiile moderne. Lumea este aşa pentru că ideea care o explică şi o descrie este dincolo de întrebări. Este răspunsul de pe urmă care transformă viaŃa într-un deşert previzibil, lipsit de esenŃa adânc omenească a neştiutului. CreaŃia artistică smerită, aşa cum o găsim în orizontul uman cehovian sau titelian, este mântuitoare ca muzica. Ca marea pictură. Este un adânc care se deschide spre adâncurile fundamentelor vieŃii. A cosmosului. A creaŃiei: fie ea aceea a devenirilor darwiniste, fie creaŃioniste şi metafizice. Ideile acestea le regăsim în postmodernitatea filozofiei lui Richard Rorty care şi-a găsit drum spre normalitatea postideologică prin relativism şi ironism, dar şi prin refuzul a 56

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

ceea ce Gianni Vattimo numeşte nucleul dur al dictaturilor şi acceptarea, ca terapie, a credinŃei moale din democraŃie: „Postmodern liberalism, like classical liberalism, accepts the pluralism of different ways of life. However, unlimited toleration for all individual plans and life goals is by no means characteristic of this kind of liberalism. It supports instead the rule of law, and almost every democratic country is marked by a certain moral vision, to which one may remain faithful while at the same time obeying the law. The word ‘liberal’ also recalls the fact that cultural and social pluralism can flourish only on condition that, in a given society, there should exist certain common norms and principles adumbrating a definite moral as well as political consensus, which permits variations without threatening the continuance of the liberal democratic social order. Liberals are not compelled to tolerate all those behaviours that do not violate principles of law” [8]. E vremea să relativizăm, e vremea după atâta nefericire să ironizăm pe cei care au întotdeauna dreptate, pe cei care cred că au răspunsuri univoce la întrebările vieŃii. Aşa cum spune Andrzej Szahaj urmând filozofia rorty-iană, postmodernitatea acceptă „the pluralism of different ways of life”. E destul atât! Omenirea modernă a suferit pentru că a uitat smerenia socratică a neştiinŃei ştiutoare: ceea ce ştiu cu siguranŃă este ceea ce nu ştiu, a spus înŃeleptul antic şi nimeni în lumea modernă nu l-a mai urmat în smerenia lui pentru că am priceput prea puŃin din ceea ce spusese ÎnvăŃătorul atenian despre neştiinŃa ştiutoare ca izvor al lui „the pluralism of different ways of life”. Pînă mai ieri toŃi aveam răspunsurile gata pregătite. Ştiam totul despre tot. Am castrat lumea prin certitudinile noastre. Titel a descoperit salvarea în antifilozofismul rorty-an postmodern al anilor din urmă la care a ajuns pe căi cehoviene. Mai trebuie adăugat aici întâlnirea celor trei (Cehov, Sorin Titel, Richard Rorty) cu Vasilij Grossman, autorul unui roman de anvergură tolstoiană cu titlul asemenea tolstoian: ViaŃă şi destin. Romanul a fost arestat de KGB-ul din epoca stalinistă şi a apărut în Occident după moartea autorului fiind socotit o capodoperă în tradiŃia marii proze ruseşti. AcŃiunea cărŃii se întâmplă în perioada celui de-al doilea război mondial. Printre protagoniştii romanului sunt şi câŃiva fizicieni, scutiŃi de represaliile poliŃiei politice deoarece Stalin avea nevoie de ei pentru cercetări în vederea construcŃiei bombei atomice. Una dintre dezbaterile acestor savanŃi în laboratoarele lor are ca temă Cehov şi rădăcina răului totalitar într-o viziune care converge cu aceea a scriitorului român Sorin Titel şi a antifilozofului american postmodern Richard Rorty. TranslaŃia merge însă chiar mai departe: pentru toŃi răul se naşte din reducŃionismul ideologic. Din perspectiva asta pînă şi individualismul poate fi nociv, dacă devine aşa ceva: adică reducŃionism ideologic. Reproduc din nevoi de ilustrare convingătoare un fragment mai mare din discuŃia eroilor lui Grosssman, pilduitor pentru modul în care va ajunge să gândească şi Sorin Titel după revelaŃia cehoviană din parcul Herăstrău, într-o duminică după masă plicticoasă ca viaŃa însăşi. Aceea pe care o dispreŃuieşte ideologul de partid şi filozoful de serviciu: „Sînt convins că între realismul socialist şi decadentism (citeşte individualism, n.n.) nu există o prăpastie. Unii s-au tot întrebat: ce este realismul socialist? Păi, este o oglinjoară care la întrebarea partidului şi guvernului: «Cine-n lume-i mai frumoasă, mai dalbă şi drăgăstoasă?» ea răspunde: «Tu, tu partid, guvern şi stat sînteŃi mai roşiori şi mai fermecători!». Iar decadenŃii la întrebarea asta răspund: «Eu, eu, eu, decadentul, sînt cel mai fermecător şi mai roşior!» Aşa că nu e cine ştie ce diferenŃă” [9]. Ceea ce respinge Grossman pe urmele lui Cehov este chiar ideologicul ca sursă a răului modern în numele unei lumi care se închină postmodern la normele corecte politic ale democraŃiei, adică a ideologiei salvării din ideologic. Lucrurile sunt spuse răspicat şi se potrivesc de minune şi concepŃiei artistice care stă la fundamentele prozei lui Sorin Titel: „...Cehov a ridicat pe umerii săi democraŃia rusă care nu se înfiripase încă. Calea lui este calea libertăŃii ruse. Numai că noi am pornit pe un alt drum. Ia încercaŃi să-i cuprindeŃi pe toŃi eroii lui. Poate că numai Balzac a mai introdus în conştiinŃa socială asemenea mase enorme de oameni. Dar nici el nu se compară! Ia gîndiŃi-vă: doctori, ingineri, avocaŃi, profesori, moşieri, prăvăliaşi, fabricanŃi, guvernante, lachei, studenŃi, funcŃionari de toate clasele, toptangii, conductori, peŃitoare, Ńîrcovnici, arhierei, Ńărani, 57

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

muncitori, cizmari, femei modele pentru artişti, grădinari, zoologi, patroni de hanuri, vînători, prostituate, pescari, locotenenŃi, majuri, pictori, bucătărese, scriitori, servitori, călugăriŃe, soldaŃi, moaşe, ocnaşi din Sahalin... - Ajunge, ajunge, începu a striga Sokolov. - Ajunge? îl întrerupse Madiarov întrebînd cu o comică ameninŃare. Nu, nu ajunge! Cehov a introdus în conştiinŃa noastră întreaga imensitate a Rusiei, toate clasele, stările, vîrstele ei... Ba şi mai mult! El a introdus aceste milioane ca democrat, înŃelegi, sîntem înainte de toate oameni, înŃelegi dumneata, ca democrat rus! A spus-o în Rusia, într-un fel ca nimeni altul pînă la el, nici măcar Tolstoi nu a făcut-o: noi toŃi sîntem înainte de toate oameni, înŃelegeŃi, sîntem oameni, oameni, oameni! A spus-o în Rusia ca nimeni altul pînă la el. El a zis: cel mai important lucru este că oamenii sînt oameni şi abia după aceea sînt arhierei, ruşi, prăvăliaşi, tătari, muncitori”[10]. Nu altceva a crezut şi a mărturisit epic Sorin Titel în tetralogia sa, într-o întîlnire esenŃială cu cehovianismul democratic şi cu scrierea arestată a lui Vasilij Grossman. Criticul Sorin Titel într-o dublă întâlnire: cu marele creator Cehov şi cu adevărurile lumii postmoderne. Concluzii Studiul analizează modul în care prozatorul Sorin Titel ajunge la câteva dintre marile adevăruri ale lumii postmoderne – ironia, relativismul şi refuzul reducŃionismului ideologic. La aceste idei ajunge Sorin Ti tel citindu-l profund pe Anton Pavlovici Cehov. De la acesta ajunge involuntar la moştenirea actuală a romanului ViaŃă şi destin a marelui scriitor sovietic Vasilij Grossman şi a filozofului american al postmodernismului Richard Rorty. Dacă întâlnirea lui Sorin Titel cu Cehov a fost una voluntară, dorită cu ardoare, cealaltă întîlnire cu ceilalŃi doi autori este un involuntară deoarece aceştia pătrund în viaŃa intelectuală românească după moartea prozatorului. Bibliografie 1. Titel, S., În căutarea lui Cehov, Cartea românească, Bucureşti, 1984. 2. Titel, S., În căutarea lui Cehov, Cartea românească, Bucureşti, 1984. 3. Titel, S., În căutarea lui Cehov, Cartea românească, Bucureşti, 1984. 4. Titel, S., În căutarea lui Cehov, Cartea românească, Bucureşti, 1984. 5. Titel, S., În căutarea lui Cehov, Cartea românească, Bucureşti, 1984. 6. Dictionar al scriitorilor din Banat, Timisoara, Editura Universitătii de Vest, 2005, 933 p, vezi art. Sorin Titel. 7. Besançon, A., Originile intelectuale ale leninismului, Humanitas, Bucureşti, 1993. 8. Szahaj, A., Postmodern Liberalism as a New Humanism, Diogenes 2005; 52; 63 9. Grossman, V. S., ViaŃă şi destin; versiune rom.si note de LaurenŃiu Checicheş; postf.de Albert Kovacs; ed.îngr.de Mircea Aurel Buiciuc, Univers FundaŃia Culturală Română, Bucureşti, 2000, p. 235. 10. Grossman, V. S., ViaŃă şi destin; versiune rom.si note de LaurenŃiu Checicheş; postf.de Albert Kovacs; ed.îngr.de Mircea Aurel Buiciuc, Univers FundaŃia Culturală Română, Bucureşti, 2000, p. 236.

58

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

RECEPTAREA SCRIITOAREI IRIS MURDOCH ÎN CRITICA LITERARĂ ROMÂNEASCĂ THE RECEPTION OF IRIS MURDOCH BY THE ROMANIAN LITERARY CRITICISM Marinela COJOCARIU Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad Arad, Bd. RevoluŃiei, nr. 94-96 E-mail: [email protected] Abstract The article outlines and elaborates on the reception that the novels of noted British novelist Iris Murdoch have received in the Romanian literary criticism. Generally speaking the writer enjoyed a considerable success with literary specialists who felt challenged by the abundance of characters, each minutely described. Special attention is given in this article to the ever-lasting problem of translation routinely summarized as “to translate is to betray”, as well on the impact of the translation on critical responses, especially in the case of her first novel Under the Net. Articolul prezintă aspecte general ale receptării romanelor cunoscutei scriitoare britanice Iris Murdoch de critica literară românească. Autoarea s-a bucurat de un succes extraordinar în rândul 59

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

criticilor de specialitatea care s-au arătat interesaŃi în special de numărul mare de personaje, fiecare descris minuŃios. Articolul acordă o atenŃie deosebită problemei calităŃii traducerilor, întrucât „a traduce înseamnă a trăda”, precum şi impactului pe care traducerea primului roman „Prins în Mreje” avut-o asupra reacŃiei criticilor români. Keywords: Murdoch, translation, novels, reception, literary criticism Cuvinte cheie: Murdoch, traducere, romane, receptare, critică literară The aim of this article is to prove that Iris Murdoch’s reception in Romania is a rather incoherent one. My analysis was an extremely interesting and demanding one in terms of acquiring the necessary information. I resorted to critical research in order to spot which of her works were translated and what studies did the translator entail in, what had already been written on her in the country, and then consider and appraise these writings. The major reason I can think of is that translating Iris Murdoch is a difficult task, as one never stops to admire the richness and wit of her language. Any translator must grapple with a great deal of eloquence and an ever-increasing number of pages. My research revealed that translations cannot be said to have done justice to her subtlety and power of the word and the sheer pleasure one drives from this aspect of her writing. In my study on her literary reception by Romanian critics, I was surprised to find so many inaccuracies in the critical judgements of her work and to discover how few original articles are written on her. In order to accomplish my task I resorted to articles, reviews, books published in The Bibliography of Romania. With the exception of Andrei Brezianu, most of the commentaries on her creation are common knowledge and both translators and academics who pretended to have known her personally haven’t come up yet with new interpretations of her fiction, or a new perspective on her philosophy. Nevertheless, they offer a general Romanian point of view on her novels. My research is permeated with personal judgements which seem to contradict those of more competent critics. This creative interpretation is first and foremost based on many readings and rereadings of Iris Murdoch’s literary work, and of the references to it in Romania, because “reading about” (no matter how thought provoking) will never be tantamount to reading the work itself. And doing this from the vantage point of a European approach and in full awareness that, whether we like it or not, we are heading for a globalised world – makes the real difference. Like many exegetes before me, I uphold the opinion that the reading process is basically temporal, thus occurring in time and the consequence of this assumption is that any reading encourages a kind of interpretative activity. I tend to believe that the key concept in any discussion of a writer’s value is specific readers’ expectations. These are shaped, disrupted and reshaped by the author’s talent in creating a captivating and thrilling text. The test of truth in critical interpretation of literature is its social viability. The major activities in the history of literary study are acts of identifying values and making judgments of value. Henry Blamires in his book, A History of Literary Criticism considers that: A judgement of meaning is a special form of a value-judgment, since it depends on the selective perception of the judge, which in turn is determined by the set of values which govern his life. These values are forces whose behaviours are determined by rules of personality functioning and by the constrains of social existence.(Blamires, 68) Concerned with the general response to literature, reception theory suggests that a literary work should be studied in terms of the impression or impact it makes on its contemporary audience and that literary value is judged according to how much the view of the text alters over time. (Newton, 101) For the author, the work of literature is a response to his life experience. For the reader, the interpretation is the response to his reading experience. The understanding of the literary transaction creates a new scale of values for the serious study of literature and literary experience. The study of literature cannot proceed independently of the study of the people involved in the 60

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

artistic transaction. This artistic communication implies either the search for the relationship between perceiver and work, or between artist and work. To translate Iris Murdoch into Romanian, to fill in a cultural blank and to bridge a gap between the Murdochian canon in English and the one in Romanian is a complex task. Moreover, Literatura feminină a constituit, The feminist literature of Great Britain has always întotdeauna, în Anglia, o categorie aparte - şi represented a special category – and a very foarte înaltă – în contextul ficŃiunii sau influential one – in the context of fiction and eseisticii. Nu e vorba, desigur, de Emily criticism. We refer, of course, to Emily Bronte, Bronte, pe care nu numai Chesterton a considered a genius, and not only by Chesterton, considerat-o un geniu cu totul singular ci, but also to her sisters who initiated a certain type poate, de surorile ei, care au inaugurat în (in the higher sense of the word), of sentimentalism literatura britanică un anumit gen (în and character defining for the world of fiction. We înŃelesul superior) al sentimentalismului şi refer also to George Eliot and Jane Austen (we personalismului în ficŃiunea romanescă, şi mention her without observing the strict mai tîrziu de George Eliot, Jane Austen (o chronological rule but as an acknowledgement of cităm fără a respecta o cronologie strictă, ci, her genius) and to the whole feminist British mai mult, pe cea a recunoaşteri genului) şi de literature of the first half of the 20th century. întreaga literatură feminină engleză a primei jumătăŃi a secolului nostru.(Ivănescu, 7) since the act of reception itself depends to a large extent on the accuracy of translations, the translator’s talent and capacity to render the original text’s intention into the target language plays an extremely important role in the shaping of the ulterior reader response. The translator must assume the pioneering role of the translated text’s first interpreter in the target language as he construes translation as an interpretative act. He must be the first to evaluate the results of his toil. I am painfully aware that any translation implies both gains and loses. I consider that her masterpieces were all translated into Romanian. They are chronologically as follows: Under the Net (Prins in Mreje) translated by Ioana Maria Nicolau, in 1971 with a foreword written by Mircea Ivănescu, The Sandcastle (Castelul de Nisip) translated in 1977 by Mihaela Bucur, Bruno’s Dream (Visul lui Bruno) translated by Dana CrivaŃ in 1978, A Word Child (Vlăstarul Cuvintelor) translated by Antoaneta Ralian in 1981, The Sea, The Sea translated by the same Antoaneta Ralian in 1983, The Philosopher’s Pupil (Discipolul) again by Antoaneta Ralian in 1983. The rest of the novels that appeared in the Romanian version were published after the events of December 1989 and they are only three: The Sacred and Profane Love Machine (Maşina de Iubit Sacră şi Profană) translated by Virgil Stanciu in 1991, Jackson’s Dilemma (Dilema lui Jackson) translated by in Angela Hondru in 1998 which benefits from an afterword written by Monica Bottez, and The Bell (Clopotul) translated by Anca Gabriela Sîrbu in 2002, to which Ştefan Stoenescu wrote an interesting and well-documented, even if controversial, afterword. Two other translations should be mentioned since they appeared in 2003 at a different Publishing House than in their first edition. I am referring here to A Word Child, which became in the second edition Fiul Cuvintelor, and The Sea, The Sea, (Marea, Marea) both translated by Antoaneta Ralian. Since only three of the translations had the advantage of critical commentaries, I’ll pursue my analysis of Iris Murdoch’s reception in Romania by highlighting the main ideas expressed in one of them. The reason for this approach is that, in my opinion, readers are more tempted to get acquainted with an author through the foreword or afterword written to a novel than by trying to find articles or reviews in different newspapers or magazines. That is why I cannot help being surprised that the Romanian version of The Sea, The Sea, winner of the Booker Prize, wasn’t considered worthy of a critical commentary (not even in the second edition).

61

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

The year 1971 witnessed the publication of her first novel due to a moderate change in the state’s policy regarding Western culture.

Iris Murdoch in 1954 Even so, the preface written by Mircea Ivanescu to Prins in Mreje is short and not quite impressive. He starts the analysis of Iris Murdoch’s work with a brief presentation of the British feminist literature, thus associating her work with the major representatives of the female writers. It is a rather surprising point of view considering how little her novels have in common with the feminist literature and how opposed she was to this movement. Moreover, as his ideas are expressed almost twenty years after the first English edition of the novel, by which time Iris Murdoch had already published fourteen novels, I can overlook his commentaries only by taking into consideration the lack of proper information due to the difficulty of communication with the Western world. Another idea that caught my attention and which, in my opinion undermines the one presented above, is the importance he lays on the particularity of the feminist writing less preoccupied with issues regarding narrative devices. Mai exact ar fi poate să se spună că în “To be more precise, one could say that in the literatura engleză – într-o măsură mai mare British literature – more representative than in decît in clasicismul francez sau în the French classicism or German romanticism – romantismul german – cărŃile importante the important books written by women signify a scrise de femei înseamnă ceva mai mult decît better proof for the expression of a certain mărturia unui specific şi a unei sensibilităŃi essential feature and a feminine sensibility, but feminine identificabile ca atare, ci mai are rather the singular manifestations of a degrabă, manifestările singulare ale unui geniu spontaneous genius, more reliable from the mai spontan şi mai sigur din punct de vedere artistic point of view – less interested in matters artistic – pentru că mai puŃin preocupat de regarding narrative technique and literary ability chestiuni de tehnică şi abilitate literară decît than those – so to speak – of the male writers.” cel al scriitorilor – ca să le spunem aşa – de genul masculin. (Ivănescu, 7) Mircea Ivanescu assumes that what made critics associate her with the Angry Young Movement is what he terms as the “conventional” characteristic of her first novel. It is strange that he felt bound to mention this out-dated labeling especially since the foreword to the novel was published in 1971 when no British critic would have dared consider Iris Murdoch “conventional”. Fortunately he does not forget to add that another reason for which Iris Murdoch could have been part of this Movement is the portrayal of the main characters. Prins in mreje este poate cea mai “Under the Net is probably the most conventional of convenŃională dintre cărŃile sale. Aceasta her books. It does not necessarily mean that it lacks nu înseamnă însă în nici un caz că romanul any stylistic or literary value. Quite the reverse. But ar fi lipsit de calităŃi stilistice şi literare. this first novel is also the least personal – i.e., the Dimpotrivă. Însă acest prin roman al Irisei one that conforms to a certain formula and that is the Murdoch este totodată cel mai puŃin reason why, at a certain moment, it was considered personal - adică cel mai conform unei as a reason in favour of associating her with the anumite formule - şi din cauza asta a şi other writers of the generation also known as Angry constituit la un moment dat argumentul Young Men. The general tone of the story, a certain 62

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

pentru care scriitoarea a fost integrată acelei sarcastic and bitter attitude of the characters, the categorii de tineri compatrioŃi ai ei denumiŃi polemic and the often grotesque and violent aspect “Tinerii furioşi”. Tonul general al of the events and the relationships between the povestirii, o anumită intensitate sarcastică şi heroes justifies the connection made between this amară a personajelor, aspectul polemic şi novel and the literature of social tendency.” nu rareori grotesc-violent al incidentelor dintre eroi justifică apropierea de literatura protestatară. (Ivănescu, 7) The critic continues the analysis of Iris Murdoch’s work by describing the defining feature of her novel writing, the one that separates her from the other writers. În realitate însă Iris Murdoch este o “The truth is that Iris Murdoch is a more serious, scriitoare mult mai serioasă, mai matură şi more mature and more ambitious writer than the mai ambiŃioasă decît confraŃii săi - cei mai colleagues – most of them younger – with whom she mulŃi mai tineri – cărora le-a fost asociată. . had been evaluated. ” (Ivănescu, 87 Through a discourse somehow typical of that time the author embarks upon demonstrating the value of the novel which resides in his opinion in what he terms “intellectual intensity”. Prins în mreje este o carte despre un “Under the Net is a book about an intellectual, intelectual, cam dezorientat şi incert în rather confused and uncertain regarding the finalitatea acŃiunilor şi gîndurilor sale. Dar outcome of his actions and thoughts. But it is este şi ceva mai mult decît expresia unei more than the expression of a certain confusion dezorientări şi a unui protest – ceŃos în and protest – rather foggy in its youthful passion vehemenŃele lui juvenile – împotriva unei against a specific type of life. What exactly is anumite formule de viaŃă. Ce este acest represented by this ‘more’ remains unclear in altceva e încă nelămurit în această carte de this first novel - extremely well-structured and debut - de altminteri extrem de sigur written with great stylistic talent. The quality of construită şi scrisă cu mare virtuozitate the writing is brought to light more accurately in stilistică. Însă calitatea se precizează treptat the following novels becoming a characteristic în cărŃile ulterioare, afirmîndu-se apoi ca notă of Iris Murdoch and ensuring her a special place distinctă a literaturii Irisei Murdoch şi in the Anglo-Saxon literature. We could call it impunîndu-i locul aparte în contextul literar ‘intellectual intensity’.” contemporan anglo-saxon. Am putea-o numi o intensitate intelectuală. (Ivănescu, 7) It would have been interesting if he had discussed at least one of her philosophical works and her bent for philosophical debates carried out by her characters. It is surprising that he does not write anything about The Sovereignty of Good which appeared in 1970. The presence of this foreword in the first novel by Iris Murdoch published in Romanian shows that Mircea Ivanescu’s intention was to get the readers acquainted with the novel of an important British writer whose talent, as it seems, was not, at the time, neither understood not appreciated by the Romanian critics. He ends his foreword by highlighting the same idea: Cartea de faŃă reprezintă o bună “The present book represents a good introduction to introducere în opera unei scriitoare care cu the work of a writer who had evinced on many numeroase prilejuri şi-a demonstrat calităŃile occasions her qualities of an analyst focussed on a de analist al unei anumite condiŃii certain intellectual condition typical of her fellow intelectuale a compatrioŃilor săi şi care, într-o countrymen. In a fiction diversified and invariably operă variată şi întotdeauna interesantă (cel interesting (to say the least) the author brought an puŃin), şi-a adus o contribuŃie substanŃială la important contribution to the diversity and diversificarea şi umanizarea literaturii grave “humanization” of the serious contemporary contemporane. (Ivănescu, 8) literature.” 63

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Conclusions Mircea Ivanescu’s attempt to give a short evaluation of Iris Murdoch’s work and his interpretation shows unfortunately a complete misunderstanding of her message and craftsmanship regarding structure inventiveness. It also proves that he didn’t grasp the essence of the novel. Nevertheless, his mentioning other novels written by her could have been an incentive for those few or many charmed or challenged by her style and knowledge of human nature. I am positive that considering the new opportunities offered by the postmodernist re-evaluations of Iris Murdoch’s work, the Romanian readers will benefit from many more translations of this gifted and resourceful author. Eventually, this is exactly what one would expect of a translation: readers endeavour to read foreign authors in translation because they are motivated to learn new things about foreign cultures, but also expect that the translator will act as an aid, or guide, in the process. Bibliography 1. Barry, P., (ed), Issues in Contemporary Critical Theory, Macmillan Press Ltd., 1993 2. Bayley, J., Iris: A Memoir of Iris Murdoch, London, Abacus, 2000 3. Bradbury, M., The Modern British Novel, London, Penguin Books,1994 4. Ciocoi-Pop, D., Notes on Modern British Literature, vol. II, Sibiu, Editura Societatii Academice Anglofone din Romania, Universitatea “Lucian Blaga”, 1999 5. Conradi, P., J., Iris Murdoch: A Life, London, HarperCollins Publishers, 2001 6. Evans, I., A Short History of English Literature, London, Penguin Books, 1979 7. Ivănescu, M., ‘Iris Murdoch’ prefaŃă la Prins în mreje, Editura Univers, Bucureşti, 1971 8. Jameson, F., ‘On Interpretation: Literature as a Socially Symbolic Act’ The Political Unconscious: Narrative as a Socially Symbolic Act, London, 1981 9. Leavis, F.R., ‘The Function of English Criticism’, The Common Pursuit, Harmondsworth, Penguin Books, 1978 10. Lodge, D., (ed) Modern Criticism and Theory – A Reader, London, New York, Longman, 1991 11. Lodge, D., Limbajul romanului, Bucureşti, Editura Univers, 1998 12. Newton, K.M., (ed) Twentieth Century Literary Theory: A Reader, Macmillan Press LTD, London, 1997 13. Newton, K.M., Interpreting the Text. A Critical Introduction to the Theory and Practice of Literary Interpretation, New York, London, Toronto, Sydney, Tokyo, Singapore, Harvester Wheatsheaf, 1990 14. Murdoch, I., Prins în mreje, Bucureşti, Editura Univers, 1971 15. Richards, I.A., Principles of Literary Criticism, London, Routledge& Kegan Paul Ltd., 1966

64

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

LIGHEA LUI LAMPEDUSA ÎN TREI LECTURI ROMÂNEŞTI LAMPEDUSA’S LIGHEA IN THREE ROMANIAN READINGS Nicolae IUGA Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad [email protected] Abstract The short story Lighea belonging to Giuseppe Tomasi di Lampedusa was significantly received in the Romanian cultural press. Interpretations and decipherings were advanced of the symbols enclosed in this famous text. We will pass in to review here a number of three such hermeneutical endeavours. The first interpretation, Lighea as the symbol of an aristocratic world at its crepuscule, is owed to Alexandru Paleologu and was offered in „Steaua” magazine (Cluj) no 10-11/2005. Another interpretation, Lighea as the symbol of a devouring passion, belongs to Mircea Muthu and was published in „Convorbiri literare” (Iasi) no 9/2005. The third interpretation, which belongs to us, was published in „Amfiteatru” magazine (Bucharest) no 10/1982. Here we see Lighea as paradigm of contrary coincidences, namely a convergence of the miraculous with rational, as a way of rationally attesting the possibility of the miracle. 65

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Keywords: Lampedusa, Lighea, siren, miracle, symbol, hermeneutical research Cuvinte-cheie: Lampedusa, Lighea, sirena, miracol, simbol, cercetare hermeneutică Mitologic, Lighea este una dintre sirenele despre care vorbesc epopeile homerice, este fiica vestitei Calliope, muza poeziei epice, la rândul ei fiica lui Zeus şi a Mnemosynei (a Memoriei). Ca făpturi mitologice, sirenele sunt un hybris genial, jumătate femeie de o frumuseŃe răpitoare şi jumătate pasăre sau peşte, sunt seducătoare prin cântecul lor care vine de dincolo de lume şi totodată sunt perfide, îi ademenesc pe marinarii rătăciŃi, îi zdrobesc de stânci şi îi devoră. Giuseppe Tomasi di Lampedusa (1896 – 1957) a fost un nobil sicilian scăpătat, în tinereŃe cu o viaŃă zbuciumată, fost ofiŃer activ în primul război mondial şi cu averea ruinată de cel de al doilea. A trăit apoi retras într-un un castel în paragină, lângă Palermo, era puŃin excentric, nu se ocupa de administrarea puŃinei averi care i-a mai rămas, ci de psihanaliză şi astronomie. In anul 1954, cu numai trei ani înainte de moarte, participă din întâmplare la un Congres literar la San Pellegrino, unde va face cunoştinŃă cu importanŃi scriitori italieni ai vremii, după care va începe el însuşi să scrie. A mai avut timp să dea un roman, Ghepardul, tipărit postum, în 1958, precum şi un număr de trei nuvele scurte, între care şi una cu totul stranie, intitulată Lighea. Romanul s-a bucurat de un succes fulminant, s-a scris despre el la modul superlativ şi a făcut obiectul unei ecranizări celebre cu acelaşi titlu, în regia lui Visconti, cu Burt Lancaster, Alain Delon şi Claudia Cardinalle în rolurile principale. In schimb nuvelele, inclusiv Lighea au intrat într-un nemeritat con de umbră. In limba română, scrierile lui Lampedusa, romanul şi cele trei nuvele, au fost publicate relativ aproape de momentul apariŃiei lor în italiană, într-o admirabilă traducere datorată lui Taşcu Gheorghiu [1]. Personajul principal din Lighea lui Lampedusa, bătrânul profesor şi senator Rosario La Ciura, un om oarecum ciudat, foarte învăŃat şi care trăia izolat, savant renumit în materie de limbi clasice, se confesează pentru prima oară în viaŃă unui tânăr prieten. ExplicaŃia că profesorul cunoştea ca nimeni altul limbile clasice consta în aceea că, în tinereŃe, avusese o aventură erotică cu... Lighea. Faptul s-a fost întâmplat demult, într-o vară cu un soare dogorâtor. Tânărul pe atunci La Ciura învăŃa asiduu pentru un examen, trăia de mai multă vreme complet izolat într-o căsuŃă de la malul mării, se avânta cu barca în larg, unde declama cu voce tare în greaca veche. Şi într-o dimineaŃă a venit ea, Lighea. Zicea că l-a auzit vorbind într-o limbă „apropiată de a ei” şi a venit să-l vadă. Apoi s-au iubit, ca bărbat şi femeie, zile şi nopŃi care au durat cât o veşnicie. Prilej totodată pentru Lighea să corecteze versiunile orale nesăbuite, pe care oamenii şi le transmit din generaŃie în generaŃie cu privire la sirene. TradiŃia homerică spunea că, după ce le-au scăpat corăbierii lui Odisseu, de ciudă sirenele s-ar fi aruncat de pe stânci şi ar fi murit. Lighea râde sănătos de astfel de bazaconii. Pentru că, în primul rând (zice ea), nimeni nu scapă de sirene, nu are cum să scape de cântecul lor, chiar dacă şi-ar înfunda urechile cu ceară. Şi apoi – cum să moară ele, sirenele, de vreme ce sunt nemuritoare? Şi în fine, o altă minciună, că ar amăgi, ar ucide şi ar devora oameni. „Noi nu ucidem pe nimeni, afirmă răspicat Lighea, noi iubim doar”! [2]. La câteva săptămâni după această confesiune stupefiantă, bătrânul profesor trebuie să meargă la un Congres ştiinŃific undeva departe, la o universitate celebră. A refuzat să călătorească cu trenul, cu ceilalŃi mebri ai delegaŃiei, a preferat vaporul. Două zile mai târziu, jurnalele au relatat despre un accident straniu. In timpul nopŃii, eminentul savant a căzut de pe puntea vaporului în mare şi, deşi au fost lansate imediat şalupe la apă, trupul său nu a mai putut fi găsit cu nici un chip. O primă interpretare a nuvelei Lighea la care ne vom referi sumar aici aparŃine lui Alexandru Paleologu şi vizează extincŃia unei lumi nobiliare fabuloase. Alexandru Paleologul însuşi era descendentul unei îndepărtate şi ilustre familii nobile din Constantinopol, cu rădăcini care coboară în timp până la dinastia omonimă a împăraŃilor bizantini din secolele XIII – XV. Despre Alexandru Paleologu s-a spus că se „simŃea înrudit afectiv cu neobişnuitul autor sicilian, prin apartenenŃa la aceeaşi clasă şi prin aristocraticul aer de melancolie retrospectivă” [3]. Pentru 66

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Paleologu, Lighea lui Lampedusa semnifică un sentiment difuz de vinovăŃie, vina subconştientă de a aparŃine unei lumi care nu mai era, o lume a „saloanelor şi a mondenităŃilor selecte, care contrastează cu dinamica oamenilor simpli, fără blazon dar cu griji zilnice” [4]. Lighea era ca o răscumpărare, prin atemporalul miracolului şi fabulosului, a clivajului temporal dintre lumea dispărută care a strălucit odinioară şi lumea reală de azi, cu sordidul şi mercantilitatea ei. O a doua interpretare, datorată profesorului clujean Mircea Muthu, priveşte sirena în general ca semiantropomorfism şi teriomorfism acvatic, proiectată într-un plan deosebit de cuprinzător, al folclorului şi literaturii comparate din zona românească şi sud-europeană [5]. Imaginarul are o finalitate instauratoare de mit, aceasta preia personajul sau evenimentul din memoria colectivă, dar îl modifică atât de mult, încât îşi pierde caracterul individual, până când în el se regăsesc, după cum arăta şi Mircea Eliade, arhetipurile eterne ale mitului. Folclorul balcanic dar şi cel general-european este cu deosebire bogat în reprezentări semiantropomorfe, care conduc la o sui generis mitologie acvatică. De la Sirena din povestirile lui Andersen la varianta dunăreană a Chirei Chiralina prelucrată exemplar de Panait Istrati, şi de la LostriŃa lui Vasile Voiculescu la motivul Ondinei şi al Sirenei lui Lampedusa. InvarianŃii acestor reprezentări mitologice constau în raptul şi (auto)pedepsirea femeii, precum şi într-o semnificativă congruenŃă a femininului cu acvaticul. Inecul, în cazul Chirei Chiralina, capătă şi o semnificaŃie soteriologică. Ca să nu cadă în mâinile turcilor şi să fie pângărită, femeia se aruncă în apă unde se preface în peşte, un alter-ego al fetei curate. Făptura semiantropomorfă (sirenă sau lostriŃă) semnifică avatarurile femininului, păstrând totodată înfăŃişarea hibridă şi prestigiul erotic funest, de monstru erotoman şi antropofag. In toate prezentările literare, sirena va fi de o frumuseŃe femină fără seamăn dar glacială, cu părul blond despletit, cu ochi verzi dar reci ca de sticlă, cu dinŃi albi dar puternici şi ascuŃiŃi ca la fiare. In Lighea lui Lampedusa, „tărâmul animal şi cel suprauman se scurtcircuitează şi coincid” [6], iar sirena însăşi mărturiseşte: „sunt totul, fiindcă nu sunt decât scurgere de viaă neîngrădită; sunt nemuritoare, fiindcă toate morŃile se varsă în mine şi redevin viaŃă, nu viaŃa determinată ci viaŃa care purcede din Pann” [7]. Personajul principal din Lighea, la fel ca şi cele din Calafuria sau din LostriŃa, este „mistuit de flacăra idealului astfel că, din perspectiva lui de (auto)sacrificat, putem vorbi de latura stenică a tragicului” [8]. Această combustie a idealului ar fi esenŃa simbolică a sirenei. O a treia interpretare: Lighea poate fi gândită, într-o perspectivă care ne aparŃine [9], şi ca o raŃionalitate a miracolului, ca o raŃionalizare a mitului. Aventura omului în raport cu sirenele se aseamănă întrucâtva cu situaŃia tragică clasică. Dar este un caz particular al tragicului. Spre deosebire de Tyche, soarta oarbă care ne conduce inconştient şi inevitabil la tragedie, sirenele sunt crude la modul conştient-gratuit şi sunt perfide. O cruzime nemotivată, gratuită, pentru că sirenele nu aveau rolul lui Nemessis, de a tempera fericirea şi trufia muritorilor sau de a răzbuna vreo eventuală nedreptate. Apoi sunt perfide, pentru că îşi modelează cântecul potrivit cu firea şi gustul celor pe care vor să-i ademenască. Şi, de cealaltă parte, spre deosebire de personajul de tragedie, călătorul nefericit care a auzit cântecul sirenelor mai are încă putinŃă de scăpare, prin propria sa inteligenŃă şi ingeniozitate. Aşa au scăpat, se zice, Orfeu care, în confruntarea cu sirenele, a cântat el însuşi mai tare decât ele, iar cântecul sirenelor nu a mai avut nici un efect. Sau Odisseu, care a poruncit să fie legat de catargul corabiei sale [10]. Dar această aventură la limita tragicului este dublu resemnificată în Lighea lui Lampedusa. Aici, în primul rând, omul care a auzit cântec de sirenă nu mai are nici o putinŃă de scăpare, aşa cum nu poate să scape de moarte bunăoară. Apoi sirena nu mai este un monstru crud, ci o divinitate bună şi iubitoare, care îl ocroteşte pe om şi îl ia la sine, în adâncul liniştit al mării, atunci când acesta este ostenit peste măsură şi îi soseşte ceasul morŃii ineluctabile. Dar Lighea - a apărut ea oare cu adevărat? Răspunsul afirmativ pare mai presus de orice îndoială. ApariŃia ei nici nu este de fapt un miracol, pentru că erau întrunite toate condiŃiile obiective. „Şi la drept vorbind, soarele, singurătatea, nopŃile petrecute sub rotirea stelelor, tăcerea, hrana puŃină, domeniile atât de 67

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

străvechi ale studiului prindeau în jurul meu ca un fel de vrajă care năştea presimŃiri de miracol” [11] - astfel se confesează profesorul La Ciura. Nu este nici un miracol şi nici un rapt logic. Cea mai puternică, mai certă şi mai constrângătoare legare logică, anume silogismul, poartă asupra formei, nu asupra conŃinutului. Intr-un silogism, premisa majoră are un conŃinut existent pentru sine, însă minora presupune un conŃinut străin, adunat inductiv, care trebuie sortat din sfera infinită a empiricului. ExperienŃa, incompletă prin natura sa, nu ne poate spune ce anume este excepŃie în sens generic, adică miracol. Cu ajutorul silogismului se poate demonstra raŃional orice, şi posibilitatea miracolului şi raŃionalitatea opacă faŃă de miracol, în funcŃie de empiricul colectat în premisa minoră. Cu ajutorul experienŃei se pot furniza cele mai eterogene cunoştinŃe, pentru a fi turbionate prin forma silogismului. DemonstraŃia raŃională nu poate învedera falsitatea ideii de miracol. FaŃă de miracol, noi putem avea cel mult certitudinea sensibilă a absenŃei acestuia, care valorează tot atâta cât certitudinea sensibilă opusă, a celui care trăieşte prezenŃa miracolului. Bunul simŃ va fi întotdeauna contrariat de ideea miracolului. Va putea admite platitudinea primitivă, potrivit căreia individul este supus cu necesitate finitudinii biologice, dar poate supravieŃui spiritual prin creaŃie. ViaŃa şi creaŃia sunt separate una de alta într-un sens mortificat. Concluzii In contextul miracolului însă, problema nemuririi trebuie pusă cu totul altfel, adică într-un fel care ar putea asimila miracolul însuşi, străpungând antinomia mistic/raŃional. Omul ca individ, prin libertatea sa, poate fi (în sens kantian) un început absolut prim în ceea ce priveşte cauzalitatea, deci corpul său nu poate fi scos în mod abstract din ecuaŃia nemuririi. Iar prin gândirea sa, ca un dat divin imposibil de disociat de existenŃa sa individuală, el poate asimila trecutul în întregime, ca substanŃă anorganică a sa (în sens hegelian), şi poate prefigura viitorul, de asemenea integral, la modul virtual, în planul gândirii. Astfel, omul ca individ, ca o unio mystica între corp şi gândire, stă în faŃa întregii sale istoricităŃi umane teribil comprimată temporal, de la care primeşte totodată, prin mijlocirea clipei, nemurirea individualităŃii sale în însăşi viaŃa sa finită. Şi ce formă senzorială mai adecvată ar putea lua participarea omului la infinit, decât acest acest hybris genial, animalitatea-divină a sirenei? Bibliografie 1. Lampedusa, Giuseppe Tomasi di, Ghepardul. Povestiri, Ed. Minerva, Bucureşti, 1973 2. Lampedusa, G.T., Ghepardul, p. 317-351 3. Popescu, A. Un tip uman care cristalizează rar, în rev. „Steaua”, Cluj, nr.10-11/2005 4. Popescu,A., Un tip uman , în „Steaua”, nr. 10-11/2005 5. Muthu, M., Două ipostaze ale timpului tragic, în rev. „Convorbiri literare”, Iasi, nr. 9/2005 6. Muthu, M., Două ipostaze, în „Convorbiri literare”, nr. 9/2005 7. Lampedusa, G.T., Ghepardul., p. 335 8. Muthu, M., Două ipostaze, în „Convorbiri literare” nr. 9/2005 9. Iuga, N., Glosse pentru Lighea, în rev. „Amfiteatru”, Bucureşti, nr. 10/1982 10. Iuga, N., Profesorul şi sirena, Ed. Proema, Baia Mare, 2001, p. 9-12 11. Lampedusa, G.T., Ghepardul, p. 324

68

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX MYTH OF EDEN IN EUROPEAN POETICAL UNIVERS OF XXth CENTURY Florin łENE Liga scriitorilor de expresie română de pretutindeni Cluj-Napoca Abstract The paper outlines and clarifies the way of approaching, understanding and living of the Myth of Eden in European poetry. The way in which the nostalgia of Paradise as a fundamental impulse of the imaginary is understood is being analysed through the poetry of representative poets. Their work speaks about poetry which saves particularity in the universal. Eden is sensed and perceived in a various range of moods and senses from the area of supreme happiness to the intellectual and physical efforts which creates heavenly euphoria. From the forever young Georg Tackl, with his mysterious appearance to Constantinos Kavafis and to Fernando Pessoa or Serghei Esenin, Eden is understood differently but it is perceived as an interior pressure and something belonging to the soul. 69

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

All the eleven poets to whom we refer are representative for the European lyrical area. The phenomena of Eden, becomes Trans subjective and detaches itself from the poet, living its image into the imagination of the reader. The substance of Eden is something resembling our soul, and the dreams have an important role, blessing the artistic creation. Key words: Eden, myth, nostalgia, European poetry, imagination, the artistic creation Cuvinte cheie: Eden, mit, nostalgie, poezie europeană, imaginaŃie, creaŃie artistică Această lucrare încearcă să evidenŃieze şi să clarifice modul de abordare al Mitului Edenului ca Paradis în poezia europeană, cu sensurile, semnificaŃiile conceptului de Paradis, Eden sau Rai, inclusiv cu toposurile ce tangenŃiază acest concept în diferite locaŃii al spaŃiului dintre Marea Mediterană, Marea Nordului, oceanul Atlantic, până în MunŃii Urali.Tot odată încercăm să clarificăm modul de înŃelegere şi percepŃie al Edenului şi ipostazele acestuia în poezia europeană a secolului trecut. În contextual acestei teme edenul ca simbol cultural are la bază ceea ce scria Eugen Simion în Scriitori români de azi, a lua în considerare binecunoscuta mitologie a pendulării între două universuri. Prin construcŃia psihică a omului, natura existenŃei este duplicitară şi conflictuală, iar profilul spiritului său creator analizat ,cum prisma descompune lumina ”ne lasă vederii starea de graŃie lirică nesigură,discontinuă,ce trebuie continuată,exploatată printr-un travaliu intelectual care să restrângă până la ultimile limite inspiraŃia ca hazard. Orice mare creaŃie de cultură, cum scria Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului, e însufleŃită de avântul transcenderii limitelor terestre. Există la omul European, şi mai ales la poet, o nostalgie a paradisului ca impuls fundamental al imaginarului, iar poezia este salvarea particularului în universal, a trăirii clipei în eternitate, căci frumuseŃea poetică aspiră spre inefabil,spre climatul superior,din ale cărui grădini paradisiace s-a fărămiŃat,cândva. (Nichifor Crainic-Nostalgia paradisului, Editura Moldova, Bucureşti, 1987, pg.526/527). Se observă la poeŃii europeni că nu toŃi percep şi simt edenul în acelaş mod şi sens. Dacă pentru unii este spaŃiul fericirii supreme, pentru alŃii este efortul intelectual şi fizic care, în final, creează euforia paradisiacă mult visată. Poezia europeană prin reprezentanŃii ei de seamă proiectează fiinŃa omenească între lumina paradisului şi întunericul iadului, ca beznă a neputinŃei, acestea fiind cele două dimensiuni extreme ale veşniciei şi infinitului. Insă de la începuturile ei poezia europeană îşi are originile în imnurile cultice şi odele pindarice. După explozia romantică orice regulă clasicist-abstractă este abolită în numele apropierii de natură, ca fenomen edenic, pentru recâştigarea naivităŃii originare a poetului; însă nu peste mult timp, parnasianismul va preconiza ca sursă de inspiraŃie nu realul, ci artificialul creat de poet, poezia însăşi. Paul Valery, în acest context aşează imaginea mentală a lui uomo universale sub semnul poiesis-ului, avertizându-ne acela care n-a privit în albul hârtiei lui o imagine tulburată de posibil, şi de regretul după toate semnele ce nu vor fi alese, nici n-a văzut în limpedele aer a construcŃiei ce nu este acolo,acela pe care nu l-a bântuit ameŃeala îndepărtării de un Ńel, neliniştea de mijloace, previziunea întârzierilor şi-a deznădejdilor, nu a cunoscut edenul imaginar. Unii poeŃi europeni văd edenul în imaginea tulburată de posibil, aşa cum după Valery, logica imaginativă specifică ochiului de creaŃie poetică reprezintă o singură însuşire a lucrurilor şi le evocă pe taote celelalte. Edenul în poezie era văzut de A.E.Baconsky ca realitate suprapusă, iar G.B.Vico scrie că toate naŃiunile erau naŃiuni de poeŃi căci poezia nu este decât imitaŃie. Numai contradicŃia acceptată şi evidentă dintre frumosul natural şi frumosul artistic realizat cu totul independent şi sincronizat adeseori cu urâtul natural, ne duce cu gândul la eden. Platon spune că poeŃii crează fantome, şi nu realităŃi, fapt ce ne duce cu gândul la edenul visat, iar Heidegger spunea: Poezia îşi creează operele 70

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

în cadrul limbajului şi le creează din materia limbajului, tocmai această materie construieşte edenul poetic. În secolul XX, la noi, au văzut lumina tiparului multe lucrări ce au abordat diferite aspecte şi probleme ale poeziei europene însă foarte puŃine dintre acestea au analizat, doar în trecere, tema edenului în poezia europeană.T.S.Eliot spunea, chiar dacă unele din ele vădesc o contigentă baudelairiană, că Poezia nu este frâu liber lăsat emoŃiei, ci e un mod de a evada sub imperiul ei. Şi această evadare, cum spunea, sub imperiul poeziei este indubitabil zona inefabilului eden. Mort la numai 27 de ani Georg Trakl a stârnit interesul după al doilea război mondial. Poezia acestuia se intersectează cu cea a lui Robert Musil, concetăŃean austriac, pentru care edenul este o stare de spirit. Tonalitatea poeziei lui Trakl o aminteşte pe aceea a lui Holderlin, la care edenul se află în diafanele anale ale vântului., de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora. Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger, ne descoperă un poet pentru care edenul este; Luna, ai spune un mort/Ieşind din genunea-I albastră. (Occident). În antiteză cu acest poet Constantinos Kavafis venind de pe un meridian exotic, la confluenŃa Levantului cu anticile civilizaŃiei, pentru marele poet grec edenul este o insulă sau o călătorie. În versul lui simŃi gustul esenŃelor tari, a formelor imateriale rămase străvezii în văzdu, aşa cum ne închipuim tipologic grădina biblică a edenului.Religia şi experienŃa trăită devine la el o raŃiune a vieŃii. Acest fapt îl vedem în poemul său Itaca unde insula lui Ulise capătă valoarea edenului, altfel decât în mitul Homeric. Ea este pretextul care în sine justifică îmbogăŃirea: Du-te-n cetăŃile Egiptului/ca să primeşti de la-nŃelepŃi învăŃătură. łinta călătoriei rămâne un reper simbolic,iar edenul ca răsplată fiind în ultima instanŃă însăşi călătoria. Genialitatea,spunea Eugenio Montale, constă în a fi înŃeles că elinul de atunci corespunde cu homo europaeus de astăzi,şi în a fi reuşit să ne scufunde în acea lume ca şi când ar fi fost a noastră.Aceasta e într-adevăr marea metaforă (edenul) a lui Kavafis.Spre deosebire de poetul grec, Ruben Dario devenit un fenomen general în Spania în prima perioadă a secolului XX, căruia Unamuno îi cere poetului să găsească sufletul dincolo de carne,pentru care autorul Solitudinilor se declară simpatizant al Meditiaciones rurales, unde regăseşte edenul. La poeŃii europeni, inclusiv cei din spaŃiul carpato-danubiano-pontic, descoperim dimensiunea raŃională al sublimului, cum spunea Kant, dar şi jocul de fugă către teritorii sublime. La Eugenio Montale, poetul italian, ale cărui poeme sunt invadate de simbolul concentrat de heraldică şi de o frisonare dureroasă îmbinată cu nostalgia pentru categoriile ideale, luate ca eden, copleşit fiind de anodin sau răvăşit de spiritele ce peste convulsivul pământ/zboară în roiuri.(Tramontana). Edenul la Montale este virtualitatea ontologică,dar şi marea ca suveran principiu al existenŃei şi al vieŃii:Tu prima mi-ai spus/că măruntul zbucium/al inimii mele era doar o clipă.A te apropia de mare presupune a păstra neatins edenul ca întreg tezaur sufletesc.Universul edenic pentru poet sunt vechile rădăcini care convieŃuiesc cu tendinŃa spre înălŃimi,spre lumină,spre bănuite zone de combustie purificatoare sau de reviviscenŃă miraculoasă,această simbioză crează mitul mării ce se suprapune peste eden:Adă-mi tu planeta care te conduce/acolo unde blonde transparenŃe răsar/şi ziua –ntreagă să răsfrângă,în oglinzile- albastre/adă-mi floarea-soarelui înnebunită de lumină. Planeta visată este edenul iar,pe când înebunită de lumină este metafora care coboară peste noi extazele solare ale poetului Jorge Guillen,din aceeaşi generaŃie cu Montale.In timp ce la Montale edenul este lumina,luată ca înŃelepciune,la T.S.Eliot edenul este o glosare pe marginea ideii de timp.Un rol important ]n ]n’elegerea edenului este creştinismul lui Eliot cu valoarea unei mitologii compozite,în care se interferează elementele biblice cu amintirea elină şi cu succesiunea civilizaŃiilor.Edenul la acest poet este istoria cu acel ascentism modern de sorginte jansenistă,aşa cum subliniază Clonde Viger.Melancolia timpului,a anilor care iau/Cu ei,departe,viori şi flaute, care poartă falduri albi de lumină,pentru Eliot face parte din indisolubilul tablou ce ne aminteşte de paradisul visat. 71

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Umberto Saba, propus pentru Premiul Nobel,născut în Triest,este un poet al dramelor ascunse, (putem să-l asemuim cu Bacovia),găseşte edenul în înserarea Europei,sau,mai degrabă,în valoarea propriei biografii,fiindcă nimic nu te odihneşte de viaŃă/ca viaŃa.În estetica,poeŃilor amintiŃi până aici,şi în etica lor,totul se clădeşte pe fundamentele labile ale unor valori spirituale pe care le indentificăm ca spaŃiu edenic.Conceptele despre acesta sunt spectaculare sublimizări ale lui cogito,ce trec prin procese evolutive,de rafinare,nuanŃare şi diversificare impuse de realitatea a cărei esenŃă o exprimă. Poezia edenului dezvoltă o responsabilitate asumată din partea autorilor ei,ci implică o angajare a speranŃei deşarte,ca privire spre real,asemănătoare aruncată de Moise spre Pământul FăgăduinŃei.(ObservaŃie făcută de Kafka). Poetul Serghei Esenin,ajuns o legendă şi prin accidentele existenŃei sale,are sentimentul naufragiului care-şi repudiază cosmosul,tocmai pentru faptul că poetul rus nu are în perspectiva viziunii sale,edenul ca ultima speranŃă:Vânturi,o furtuni înzăpezite/MăturaŃi viaŃa mea trecută!Această luptă cu propriul său trecut va domina existenŃa şi poezia lui din perioada următorilor ani pe care-i mai trăieşte,după 1919,când a scris versurile citate.După vizitarea Statelor Unite ale Americii Esenin este convins că”adevărurile”pe care le aflase de la comuniştii sovietici contraveneau realităŃii.La înapoiere,se simte tot mai bolbav şi edenul visat îl găseşte în “universul”absintului şi al votci.Este tot mai bolnav sufleteşte şi trupeşte.Pentru el edenul nu mai există,dar îl reconstruieşte,aşa cum îl înŃelege,în poezia Moscova cârciumărească,o capodoperă a poeziei europene.La fel ca odinioară Verlaine(Dis,qu /as tu fait,toi que voila/De ta jennesse?),poetul rus se întreabă:Oare nu mi-am băut,parcă ieri,tinereŃea?Aceasta fiind timpul edenic,şi îşi mărturiseşte pustiul ce-l chinuie:Nu mă lăsa cu privirea ta rece,/nu m ă-ntreba câŃi ani am, cum arăt,/Bântuit de un spasm epileptic,/sufletul mi-e ca un galben schelet. Poetul,totuşi, cunoaşte frecvente interludii de scăpărări de lumină,pe care le putem lua ca edenice,atunci scrie Balada celor 26 şi Drumul meu.Poezia eseniană refuză happy-end-ul.Puterea ei magică rezistă în sinceritate,fiind poezie de confesiune dureroasă, tocmai de aceea edenul nu prea îşi găseşte locul şi datorită lipsei visului frumos.Există un conflict fundamental între structura visătorului cu naivităŃi de himeră paradisiacă(aici edenul este tot mai îndepărtat) şi viaŃa dură a timpului său de răscruce istorică. Eugenio Montale în poeziile sale,cum subliniază Angelo Jacomuzzi,rareori are o preocupare a unei comunicări fericite cu metafizicul,pentru a regăsi vestigiile edenului,ca reminiscenŃă a unei divinităŃi ce a rupt vălul şi a tangenŃiat cu lumina oamenilor.Fiind masca poetică a unei ieşiri în afara timpului,a unei intrări în mirajul edenic:negrele semen de ramuri pe alb/ca un alfabet esenŃial.(Quasi una fantasio).În Elegia de Pico Farnease limbajul este aluatul care dospeşte preistoria unei hermeneutici,frământat de un eu poetic stăpânit de presentimentul unui sens spre edenul lucrurilor.In seria fantomelor salvatoare din În prag(In limine),analizate de Gianfranco Cotini,semnalăm prezenŃa iubitei angelice.Aceasta este surprinsă într-un gest enigmatic:...şi deasupra/vreun gest ce şovăie…/Precum atunci/te-ai răsucit şi cu o mână,fruntea/dezvăluind-o de sub nor de plete//m-ai salutat spre a intra în beznă.(La bufera).Evocarea acestui trecut moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel şi invocarea divinităŃii nu sunt altceva decât semnificaŃiile unei transsubstanŃiere a presentimentului apariŃiei iubitei,moment ce-l consideră poetul,edenic. Există o serie de lucruri montaliene care circumscriu tematicii profetice,acel difuz presentiment obscur care ne conduce spre edenul imaginarului poetic. Spre deosebire de Montale,la Fernando Pessoa edenul se află între abis şi oglindă.Este acelaş peisaj care,în realitate poetul şi-l creiază,prin limbajul poeziei dat de expresia recognoscibilă.Paradoxul implicit al lui Pesso este acela de a instaura un discurs poetic adecvat,uneori ironic,fiindcă la poet iluzia de eden se confundă cu libertatea căci libertatea există/Numai în iluzia libertăŃii. In lirica elenă I.M.Panayotpolos edenul se reflectă în dragostea de pământ,de pădurile şi clipocitul apelor.Em mărturiseşte undeva:Am iubit acest pământ din prima mea tinereŃe.Am umblat 72

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

pe cărările lui,am ascultat freamătul freamătul pădurilor,clipocitul apelor,am desluşit mesajul oceanelor(...).Descoperirea tainelor vieŃii,cunoaşterea pătimaşă a iubirii ce depăşeşte frumuseŃea telurică,irupând spre spaŃiul invadat de lumină a ideii ,sunt tot atâtea elemente ale edenului poetului grec înŃeles de poetul grec:Femeie cu trup de arc întins,încă te aştept/lângă vasul de-alabastru cu intrastate roze,/măcar că noaptea apropape a trecut.(AsfinŃit-a lunăă).Clipele aşteptării,sunt momente ale timpului edenic:Mi te-nchipui simplu:într-un balcon/întoarsă spre o dalbă roză sau pe un vapor/îmvăpăiată de flăcările amurgului.(Fantezie),în timp ce la Salvatore Quasimodo universul edenic e dominat de sentimentul plenitudinii inimii sale,care păstrează tiparele imateriale ale lucrurilor edenice din preajmă:Nu-i nici un lucru care moare/Fără ca-n mine să rămână viu.Imaginea omului nu este un lucru etern,cum nici Oraşul din insula/scufundată în inima mea,/nu este etern, fiindcă edenul pentru poet este o bucurie ce o dezleagă de arborii visaŃi.Poetul suedez Artur Lundkvist descifrează edenul în triumful deplin al tuturor energiilor disponibilităŃilor umane:In viaŃa noastră a pătruns ceva nou//îi zărim prin mulŃime sclipirea/şi trebuie să-l căutăm ne-ncetat.Starea aceasta de euforie este momentul edenic al poeziei lui Lundkvistă:Există un fel de bucurie sălbatică/în tot ce e viu/Există/ceva îmbătător şi aparŃinând tuturora.(Există un fel de bucurie sălbatică...).In schimb la Miltos Sahtouris,edenul este perceput când urc în cerul poeziei/îmbrăcat în bunavestire a aşteptării pruncului/străbătând o cale în imensitate… Vor veni zilele ce ne-au sorbit/în cupele de alabastru ale amiezii,/din nou iluminând răsuflarea mării/şi-nnebunind licuricii câmpiei,aşa îşi creionează în Epilog edenul,poetul Vasos Voiadzoglu care a trăit o parte din viaŃă,în insula Skiros,pe care o vede ca un spaŃiu edenic unde semnele bucuriei se văd,ca un dar al blestemului antic.Dacă la Vvoiadzoglu edenul era o insulă ce compensa mişcarea tuturor simŃurilor a fondului emoŃional,la Iohannes Becher timpul ca simbol al noului este perceput ca eden al simŃurilor,fapt ce-l descoperim În munŃi,la umbra lor m-am fost născut/Din munŃi veneau la noi şi vânt şi soare./Mă întrebam,prin uliŃe pierdut:Cât pot ei oare munŃii să măsoare?(In umbra munŃilor). Fundamentul psihologico-ştiinŃific-religios din care derivă mitul Edenului iese în evidenŃă în clipa când geneza actului creator e identificată în viaŃa psihică:iar problema ce se pune este,aceea a exprimării ei.O stare interioară de bucurie,de beatitudine,localizată în timp,dar mai ales în spaŃiul care produce acea stare,determină cel mai adesea starea edenică,sau,pur şi simplu,edenul ca expresie a poeticului. Trăind intens,poetul plonjează în sine,îşi creează imaginea unui mit şi astfel triumfă asupra naturii sale.Analizând conceptul kierkegaardian de angoasă,regăsesc un mod de reafirmare a eului artistic ca loc al construcŃiei mitului edenic, al cărui sens duce la perfecŃionarea lăuntrică.Forma sub care acesta este conceput devine expresia echilibrului regăsit.Edenul e reprezentat de psihologie sau,mai exact,de psihopatologie,în prelungirea imaginii sau viziunii poetului.Edenul este construit în poezia europeană a secolului XX printr-un dezechilibru,asimilabil sau,în orice caz,situabil în proximitatea stării patologice ce declanşează procesul creator a cărui împlinire în operă revine la o restabilire a unui nou echilibru prin,însăşi,construcŃia acestui mit.Edenul este de aici încolo rezultatul unui efort voit şi coerent,în recrearea naturii primitive şi tinzând să organizeze într-un cosmos edenic beatitudinea interioară pe care o trasmite şi cititorilor. Unii poeŃi europeni căzând în” capcana”propogandei comuniste au crezut,unii chiar sinceri,în viitorul luminos al socialismului şi comunismului.Ei ,în poezia lor,vedeau acest luminos viitor ca un eden al omenirii.Edenul de această factură era ca iluzia optică din deşert numită fata morgana.PuŃine poezii inspirate de propaganda comunistă mai rezistă astăzi. Astfel, edenul în poezie apare ca un analog al sufletului,ca o obiectualizare făcută necesară de o insuportabilă presiune interioară.Cum specifică Croce:ea e posibilă atâta vreme cât procesul creaŃiei care recreionează edenul e descries ca fenomen lăuntric.Edenul devenind transsubiectiv,el se desprinde de poet pentru a-şi trăi imaginea în imaginarul cititorului. Un rol important în extensia edenului îl are oniricul ca vis binefăcător de creaŃie artistică. 73

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Concluzii In “construcŃia” edenului în poezia europeană distingem patru faze:cea dintâi este cea inconştientă sau pregătitoare,a doua e dată de inspiraŃie,a treia de elaborare şi a patra de execuŃie.Edenul apare când inspiraŃia ajunge la o adevărată iluminare ce ia,în conştiinŃă,forma unei imagini sau a unei idei edenice.Viziunea asupra lumii edenice reprezintă “tipul psihic”.In cadrul acestuia tipul simpatetic este înclinat,întotdeauna,spre eden,oscilând între extaz şi entaz. Bibliografie 1. Genette, G., Figuri, Editura Univers,1978. 2. Mavrodin, I., Poietică şi poetică, Editura Univers, Bucureşti,1982. 3. Chevalier, J., Gheerbrant, A., DicŃionar de simboluri, Editura Artemis, 1995. 4. Genette, G., Opera artei(1)ImanenŃă şi transcendenŃă, Editura Univers, Bucureşti, 1999. 5. Simion, E., Intoarcerea autorului, Editura Cartea Românească, 1981. 6. Hufnagel, E., Introducere în hermeneutică, Editura Univers, Bucureşti, 1981. 7. Barthes, R., Romanul scriiturii, Editura Univers, Bucureşti,1987. 8. Levinas, E., Totalite et infini, Mouton, 1961. 9. Mihăilescu, D., C., Intrebările poeziei, Editura Cartea Românească, 1988. 10. Negrici, E., Figura spiritului creator, Editura Cartea Românească, 1978. 11. ColecŃia Cele mai frumoase poezii, Editura tineretului, 1962-1978.

GRAHAM SWIFT – FASCINAłIE ŞI PERSONAJ POSTMODERN GRAHAM SWIFT – FASCINATION AND POSTMODERN CHARACTER Annamaria STAN Universitatea Babes-Bloyai Facultatea de Litere, Cluj-Napoca Abstract The aim of this article is to present a British novel whose translation into Romanian in 1997 is of major importance for our national postmodern literature. We will a take a look into the English literature of the 1980’s, referring to one of Graham Swift’s most important novels, Waterland. We will analyze the postmodern character facing the void created by a society without aims, a society in which values start to disappear slowly, leaving the individual lost and astonished. We will concentrate on a character that cannot find the purpose of his/her existence and wanders on a pace that does not seem to have an end. Graham Swift’s novel translated into our language has answered to the tendencies of the Romanian society and individuals from the point of view of the ideas and the theme. 74

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Key words: anxiety, character, Graham Swift, English literature, novel, Postmodernism, void. Cuvinte cheie: angoasă, personaj, Graham Swift, literatură engleză, roman, postmodernism, vid existenŃial. Prezentăm în cele ce urmează un scriitor britanic tradus în română în anul 1997. ImportanŃa traducerii lui în română se regăseşte în structurarea tematică a postmodernismului românesc. Scopul articolului de faŃă este prin urmare acela de a face o incursiune în literatura postmodernă engleză a anilor ’80 luând drept reper unul dintre romanele marcante scrise de Graham Swift, „Pământul apelor”. Vom analiza în consecinŃă personajul postmodern pus în faŃa vidului existenŃial produs de o societate în derivă în care valorile şi scopurile se volatilizează şi încep să dispară treptat, lăsând individul uimit şi pierdut. Ne vom concentra asupra unui personaj care nu găseşte raŃiunea existenŃei sale şi care rătăceşte pe o cale care nu pare să aibă un Ńel precis. Încercăm să sugerăm că traducerea lui Graham Swift a raspuns astfel tematic, ideatic, unor căutări similare ale individului şi societăŃii româneşti. Autor al unor romane şi nuvele care indiscutabil vor rămâne în istoria literară drept cărŃi de căpătâi ale postmodernismului de sfârşit de secol XX, Graham Swift îşi face simŃită prezenŃa în România în special prin traducerea operei sale „Pământul apelor”. După absolvirea UniversităŃii din Cambridge, Graham Swift lucrează ca profesor de limba engleză câŃiva ani, înainte de a deveni cunoscut ca scriitor. Pornind de la ceea ce spune Les Stones în “Autori Contemporani” “cu doar 4 romane (la ora respectivă, n. a.), Swift a reuşit să se impună drept unul dintre scriitorii cei mai importanŃi ai Marii Britanii. El este considerat a fi un maestru povestitor şi artist al unor analize profunde şi continue - un creator a cărui operă îmbrăŃişează deopotrivă dramaticul şi enigmaticul.” Apărut în anul 1983, romanul „Pământul apelor”, despre care Ronald Blythe a scris în „Guardian” spunând că este „perfect structurat, admirabil şi seducător... O operă narativă originală şi plină de forŃă,” a fost tradus în România de către Maria-Sabina Draga Alexandru şi Cristina Poenaru în anul 1997. Romanul a fost publicat la Editura Univers, Bucureşti, în colecŃia Romanul secolului XX, având o notă scrisă de Virgil Lefter. Cartea este o reuşită a curentului postmodern în întreaga lume, opera literară nu se dezice nici în România, fiind bine primită de către publicul român, impresionat de metoda descriptivă şi de analiza psihologică utilizate de către autor. De altfel, romanul a câştigat chiar în anul publicării Premiile Guardian Fiction şi Geoffrey Faber Memorial drept recunoaştere a meritelor incontestabile ale autorului, un maestru al tendinŃelor literare postmoderne ale vremii. Consacrându-se drept un curent al deziluziei provocate de cel de al Doilea Război Mondial, postmodernisul este un curent al lipsei de reper, al rătăcirilor prin complexe labirinturi narative de o mare contradicŃie, ambiguitate, inter-relaŃionare şi interferenŃă. Despre postmodernism, cu siguranŃă, s-au scris multe deja. Şi cu toate acestea, publicul este din ce în ce mai interesat de ceea ce azi s-ar putea numi un curent aparŃinând deja trecutului. Născându-se ca reacŃie la stilul pretenŃios al modernismului, adoptând o manieră uşor ironică şi jucăuşă, postmodernismul pare să declare: „S-a terminat cu frumoasele certitudini de ieri! Pe planul individual şi colectiv valorile au fost relativizate în timp ce reperele tradiŃionale se dizolvă. Artiştii îşi afişează estetismul amestecat, reciclează marile curente ale trecutului, interoghează modernitatea...” Elementul care este cel mai des analizat este personajul, aflat undeva într-un secol al vitezei şi al schimbărilor subite, într-o lume în care se simte pierdut şi inutil. Dar ce anume face personajul postmodern atât de fascinant şi de râvnit de către cititori şi critici totodată ? Să fie oare acea reŃinere a sa în faŃa experienŃelor de viată, acel calm absolut, acea nonşalanŃă fără leac prin care pare să se detaşeze şi să devină etern, obŃinând astfel un loc privilegiat în sufletele noastre şi în literatură? Sau este poate iluzia dată de un calm aparent care maschează dezamăgirea profundă a omului contemporan în faŃa unui gol existenŃial, al lipsei de reper şi de putinŃă într-o societate golită de esenŃe şi idealuri. Iată întrebări la care, Graham Swift, unul dintre autorii postmoderni englezi, încearcă să dea răspunsuri. 75

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Spre deosebire de alte opere literare care includ în mod clar date autobiografice, romanul „Pământul apelor” nu este inspirat din viaŃa autorului. Regiunea descrisă şi evenimentele din roman sunt rodul unei documentări asidue şi a creativităŃii autorului dublate de o psihologie profundă. „Pământul apelor” este povestea unui profesor de istorie care îşi relatează întâmplările impresionante şi ciudate, încercând să le analizeze cu răceala unui specialist în istorie dar care nu reuşeşte în experimentul său de detaşare şi nepăsare. Romanul descrie adolescenŃa unui grup de locuitori ai regiunii Norfolk din Anglia în timpul celui de al Doilea Război Mondial, când pe fundalul marelui conflict se desfăşoară o dramă umană emoŃionantă care va modela într-un fel sau altul destinele celor implicaŃi. Istorisirile personale ale lui Tom Crick sunt împletite într-o istorie mai amplă, aceea a regiunii în care trăieşte şi care influenŃează destinele locuitorilor săi: „Romanele lui Swift conŃin în miezul lor întrebări esenŃiale care se cer a fi explorate pe îndelete, prin multiplicare. (...) Timpul şi spaŃiul narativ, mai puŃin comprimate, fac posibilă abordarea unor preocupări mai explicit legate de Istorie.” În acest roman, personalităŃile supuse unei drame existenŃiale şi identitare sunt profund legate de origine şi istorie. Romanul este de fapt o autobiografie modernă a sfârşitului de secol XX. Profesorul de istorie Tom Crick îşi explică propriul destin şi pe acela al celor mai apropiaŃi oameni din viaŃa lui, raportându-se la istoria regiunii, Ńării, lumii în care trăieşte, folosind precum marii naturalişti ai literaturii, o metodă exactă şi ştiinŃifică. El merge înapoi în istorie amintindu-şi de înaintaşii lui şi de viaŃa lor, de modul în care existenŃa unui predecesor poate fi influenŃată şi determinată de viaŃa antecesorilor săi. Astfel, putem observa o încercare de a-l integra pe individul postmodern într-un tot de care să aparŃină şi de care să se ştie legat, în ciuda faptului că personajul postmodern este un personaj lipsit de un centru sau de o rădăcină bine conturată. Cartea meditează asupra destinului uman ca parte a unui destin mai amplu, destinul colectiv, singurul capabil în viziunea lui Graham Swift de a naşte în omul postmodern un sentiment de apartenenŃă şi victorie asupra vidului existenŃial. „Pământul apelor” este un roman care meditează asupra propriei sale existenŃe ca poveste spusă pentru a fi ascultată, pentru a împărtăşi o experienŃă, pentru a umple vidul existenŃial. Inutilitatea şi efemeritatea fiinŃei umane devin astfel combătute prin una dintre metodele universale folosite de către om dintotdeauna: povestirea, un proces purificator şi revigorant totodată. Rolul acesteia este unul energizant, de retrăire a propriei existenŃe supuse unui val de dezamăgiri, neîmpliniri şi insuccese: „... poveştile sunt un mod de a suporta lucrurile de care n-ai scăpare, de a da un sens nebuniei. (...) Nu te sili să-Ńi ştergi din minte. Dar ia şi transformă asta într-o poveste. Doar o poveste. Da, totul e o nebunie. Ce e adevărat din toate astea? Totul e o poveste. Doar o poveste...” Firul narativ al romanului pare simplu, dar este, de fapt, complicat datorită schimbărilor temporale cauzate de schizoidia personajului. AcŃiunea romanului ne poartă prin trei spirale temporale, istoria familiei Crick începând cu secolul al XVII-lea, copilăria şi primele experienŃe de viaŃă ale lui Tom şi grupului său de prieteni în anii ’40 şi nu în ultimul rând, anii ’80, prezentul narativ al romanului. Istoria familiei Crick relevă legături incestuoase, existând şi un copil născut dintr-o asemenea relaŃie în persoana lui Dick, fratele lui Tom. Dick are probleme psihice şi ucide un tânăr din grup, ajungând să se sinucidă după eveniment. Romanul prezintă un peisaj cu puternice conotaŃii simbolice, Norfolk, un tărâm al mlaştinilor alunecoase, în care tinerii sunt prinşi în jocurile „periculoase” ale adolescenŃei, născute, după cum spune însuşi naratorul, din acea curiozitate primordială a omului, curiozitate care a schimbat întregul destin al omenirii şi fără de care este foarte posibil ca întreaga istorie a umanităŃii să nu fi existat. AdolescenŃii descoperă sexualitatea, experienŃele intime, ameninŃarea morŃii reprezentată de război, de sinuciderea lui Dick şi de avortul făcut de Mary, viitoarea soŃie a lui Tom. După cum spune Tom elevului sau rebel, Price, care nu găseşte rostul istoriei în şcoală şi în viaŃă în general: „Să presupunem că revoluŃiile se abat şi se pun în calea curiozităŃii noastre fireşti. Să presupunem că tocmai curiozitatea - cea care ne inspiră căutările sexuale şi ne alimentează setea de a asculta şi istorisi povesti – este starea noastră de spirit fundamentală şi firească. Să presupunem că 76

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

tocmai pofta noastră nesăŃioasă şi înfrigurată de a cunoaşte lucrurile, de a ne cunoaşte unul pe celălalt, de a adulmeca necontenit prin preajmă, este germenele autentic şi de drept al subversivităŃii, cel ce ne înfrânge până şi avântul către progresul istoric. łi-a trecut vreodată prin minte că motivul ratării, al ratării absolute a atâtor mişcări istorice, nu numai a celor revoluŃionare, este că au fost trecute cu vederea formele complexe şi imprevizibile ale curiozităŃii noastre. Ale curiozităŃii noastre care nu ştie ce-i graba, care mai întotdeauna se-apucă să zică: ia te uită ce interesant, ia să ne oprim puŃin aici, ia s-aruncăm o privire şi să vedem, ia hai să facem calea întoarsă... ce-ar fi să o apucăm pe cealaltă parte? Ce-atâta grabă? Ia să cercetăm.” Anii ’80 îi prezintă pe Tom şi Mary căsătoriŃi. Tom este profesor de istorie şi încearcă să explice propria sa viaŃă ca parte a unui mare întreg care este în permanenŃă în mişcare şi schimbare, întreaga istorie a omenirii din care şi destinul său face parte. În „Pământul apelor”, timpul şi spaŃiul îşi pierd însemnătatea, devenind un joc între haos şi ordine, creând astfel sentimentul de vid. „NaraŃiunea lui Tom Crick trece dincolo de cronologie, dar aduce propria concepŃie legată de timp; Tom povesteşte aceste întâmplări deoarece În această naraŃiune, curgerea constantă, convergenŃa şi divergenŃa istoriei cu Aici si Acum se prezintă drept modelul conducător. Swift propune o discontinuitate continuă: spaŃii vide, punctate de momente de recunoaştere a timpului.” Individul este prins în acest joc al realităŃii obiective (lumea din afară) şi subiective (lumea dinăuntru) având o personalitate schizoidă, supusă proceselor de conştiinŃă pe care încearcă să le aline, analizându-le din perspectiva unui om de ştiinŃă, istoricul, care face constatările de rigoare fără a părea să se implice. Povestea lui Tom Crick poate sa fie astfel, povestea oricărui locuitor al mlaştinilor din Norfolk. Detaşarea însă, nu funcŃionează, în ciuda încercărilor lui Tom şi contrar aşteptărilor cititorului: personajul se vede în faŃa realităŃii crude: Mary, nemai putând avea copii după avortul din adolescenŃă, este internată în sanatoriu fiind acuzată de răpirea unui copil, iar elevii lui Tom încep să pună sub semnul întrebării utilitatea studierii unei materii precum istoria. Aceasta devine desuetă la final de secol XX, generaŃia tânăra nemai posedând acea curiozitate primordială de care îşi aduce aminte Tom când se gândeşte la adolescenŃa lui şi a amicilor săi. Astfel, lumea pare că a îngheŃat în timp... Noua generaŃie nu are nevoie de rădăcini, de istorisiri ale familiei vechi de câteva secole, de întrebări obsedante şi de o curiozitate de-a dreptul bolnăvicioasa prin care să găsească un sens al existenŃei, al utilităŃii, al apartenenŃei la o lume imensă în continuă mişcare, indiferentă la traumele umane. „Obsedanta întrebare < de ce?>, dorinŃa explicării misterului nu se limitează numai la elucidarea faptei lui Dick (...), ea vizează, de fapt, alcătuirea însăşi a lumii, a tainelor şi rosturilor sale. Aşa se face că, dincolo de aceasta coborâre în eres şi miraculos, ba poate chiar îngemănat cu ea, la temelia romanului stă un neostoit elan raŃionalist de aflare a cauzelor lucrurilor şi credem că nu greşim dacă afirmăm că motto-ul cel mai potrivit al cărŃii este celebrul vers vergilian ” Opera poate fi considerată un bildungsroman în care dezvoltarea şi maturitatea personajelor stă sub semnul vidului. Personajele rătăcesc în derivă şi spre deosebire de antecesorii lor care vroiau să scrie istoria regiunii Norfolk, Tom şi Mary nu găsesc un scop al existenŃei lor. Autorul reduce treptat lumea din „Pământul apelor,” de la o familie care pare a fi una obişnuită, la cazuri excepŃionale, ieşite din comun care ajung să se dizolve într-un fel sau altul, fie printr-o crimă (Freddie Parr), sinucidere (Dick), cădere psihică (Mary) sau printr-o încercare (nereuşită) de reducere a sensibilităŃii şi a intelectului la forme amorfe (Tom). Mary Metcalf este o apariŃie misterioasă, făcându-şi simŃită prezenŃa în două moduri: prin vocea şi imaginea ei ca adolescentă şi prin povestirile soŃului ei. Pare a purta diverse măşti după cum spune şi soŃul ei: masca unei soŃii aflate la menopauză, masca unei soŃii care a suferit stând alături de şotul ei ani îndelungaŃi sau masca unei tinere mame care tocmai a născut (atunci când răpeşte copilul). Ea este o altă imagine a vidului: avortul din adolescenŃă care o lasă stearpă, pierderea raŃiunii şi a memoriei, internarea într-un sanatoriu după răpirea copilului sunt semne clare că Mary nu găseşte rostul existenŃei sale. Numele ei, atent ales de autor, şi modul în care ea explică 77

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

răpirea copilului, spunând că a avut o viziune în care Dumnezeu zicea că poate să ia copilul deoarece este al ei, ne duce cu gândul la Fecioara Maria. Mary consideră că acest copil este acel Isus care îi va salva pe toŃi cei din preajma ei căzuŃi în păcat. Uciderea lui Freddy Parr, găsit mort în mlaştinile Norfolkului, aduce acel element perturbator datorită căruia întreaga lume a adolescenŃei începe să se clatine, deschizând astfel calea spre maturizarea personajelor printr-o complicitate la o dublă crimă: aceea de a ucide copilul nenăscut al lui Mary şi de a tăinui făptaşul crimei asupra lui Freddie Parr. Dick, copilul născut din relaŃia incestuoasă dintre tată si fiică, este un tânăr care nu este capabil să se înŃeleagă cu semenii săi. Prietena lui cea mai bună pare a fi motocicleta cu care îşi petrece cea mai are parte din timp. Gelozia, umilinŃa, nebunia transmisă genetic îl transformă întrun criminal şi apoi, un sinucigaş. Prin încercarea sa de a analiza evenimentele personale ale trecutului din perspectiva unui fenomen măreŃ, Istoria, Tom încearcă de fapt să găsească o explicaŃie logică a ceea ce s-a petrecut. Rostul acestui gest este alinarea suferinŃei personale într-o lume care începe să se neantizeze. Personajul încearcă să umple vidul prin memorie, unicul mod de a uni logic trecutul, prezentul şi viitorul fiind un proces mental. După cum afirma Zoe Ripple, finalul romanului „Pământul apelor” de Graham Swift ajunge să discute despre în sine: feŃi, relaŃii, copii şi mame, toate dispar pe măsura ce romanul ajunge la sfârşit. Încheierea romanului sugerează că totul, chiar şi întreaga istorie, poate să fie redus la nimic. (...) „Pământul apelor” se concentrează pe modul în care oamenii se rănesc unii pe alŃii şi ajung să se înstrăineze de ceilalŃi, şi pe diversele forme de nebunie umană...” Când Tom îşi internează soŃia pentru ceea ce ar trebui să fie un simplu tratament psihiatric, îşi dă seama că aceasta despărŃire este ruptura finală între ei doi. Pus în faŃa acestei situaŃii, el mărturiseşte cu tristeŃe: „Am sentimentul că nu-s eu cel care pleacă, ci ea-i, de fapt, cea care se pierde, înghiŃită, ireversibil, de bezna depărtării, şi-n vreme ce stau cu braŃele deschise, pasivitatea ei îmi dezminte mişcarea.” Concluzii Personajul postmodern, în aparenŃa sa înşelătoare, adoptă o atitudine supusă şi nepăsătoare în faŃa vieŃii. Totuşi, în ceea ce îl priveşte pe personajul din „Pământul apelor,” se poate observa că acesta stă sub semnul unei căutări continue care duce individul la decădere şi autodistrugere. Cu toate că Tom caută acea legătura dintre „aici şi acum” şi „atunci şi acolo,” finalul romanului rămâne deschis. SoluŃia salvatoare nu apare de nicăieri, prin urmare ea nu există. Viziunea poate părea cititorului una fatalistă insă, dincolo de acest fatalism, stă încercarea subiectului de a găsi o evadare sau un răspuns prin întoarcerea înspre propria subiectivitate, creându-şi astfel un univers salvator. Personajul încearcă să găsească în sine alinarea suferinŃei provocate de ameninŃarea realităŃii exterioare, a acelui „aici şi acum” care înghite individul, reducându-l la un simplu actor în jocul destinului. Bibliografie 1. Călinescu, M., Cinci feŃe ale modernităŃii: modernism, avangardă, decadenŃă, kitsch, postmodernism, Editura Univers, Bucureşti, 1995. 2. Cârneci, M., Arta anilor '80: texte despre postmodernism, Editura Paralela 45, Piteşti, 1999. 3. Constantinescu, M., Forme în mişcare: postmodernismul, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999. 4. Hutcheon, L., Poetica postmodernismului, Editura Univers, Bucureşti, 2002. 5. Swift, G., Pământul apelor, Editura Univers, Bucureşti, 1997. 6. Zaharia, D.N., Estetica postmodernă, Editura Dosoftei, Iaşi, 2002. 7. www.cairn.info 8. www.litterature-quebecoise.org 78

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

9. www.scholars.nus.edu 10. www.wikipedia.org 11. www.usp.nus.edu.sg

SCRIITORI STRĂINI ÎN PRESA ARĂDEANĂ FOREIGN WRITERS IN THE PRESS OF ARAD Iulian NEGRILĂ Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad Facultatea de Psihologie şi ŞtiinŃe ale EducaŃiei E-mail: [email protected] ro Abstract The paper presents first some significant moments from Press history in our country especially in Arad. The concerns of the publications of Arad over the time for the promotion of the Romanian and foreign literature regarding cultural issues are mentioned. Translations into Romanian from foreign writers are also mentioned, starting with Latin, Italian, French and English ones. These are analyzed, highlighting their esthetic value and the way in which they influenced their readers’ knowledge. When the translated poems are presented, some of their lines in the original language are rendered in order to appreciate the translation as well as the beauty of style. Key words: publication, translations, poems, prose, literature, past, foreign writers Cuvinte cheie: publicaŃii, traduceri, poezii, proză, literatură, trecut, scriitori străini 79

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

O incursiune succintă în istoria presei arădene este necesară pentru a cunoaşte strădaniile înaintaşilor noştri pentru progres şi civilizaŃie. Mai întâi trebuie consemnat rolul însemnat ce l-au avut primele tipărituri datorate lui Coresi din secolul al XVI-lea care au sprijinit procesul de dezvoltare şi răspândire a limbii noastre literare în toate părŃile locuite de români. Despre importanŃa celor dintâi tipărituri Nicolae Iorga spunea: “Marele merit al acestor cărŃi e poate acesta că, trecând hotarele, au adunat sufleteşte, prin viaŃa culturală, pe toŃi românii laolaltă. Prin ele mai mult decât prin vechile manuscrise, care circulau greu şi se copiau puŃin, nedesluşit, s-a întemeiat o viaŃă literară comună a tuturor românilor1). Ca urmare a evoluŃiei societăŃii, a apariŃiei şi dezvoltării noilor relaŃii sociale s-a impus ideea presei, necesitatea obiectivă a ziarului. Despre prima gazetă din lume se poate vorbi din 1605, când la Anvers s-a tipărit ziarul “Nieuwe Tijdinghe” – care a durat până în 1929. Acestuia ]i urmeaz[ altele la Strassbourg, Frankfurt pe Main, Paris etc2). Deşi tiparul la noi a fost cunoscut din 1508, presa a apărut mai târziu decât în alte Ńări europene. Primele încercări de a publica ziare în limba română au avut loc în Transilvania, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi sunt strâns legate de activitatea Şcolii Ardelene. Membrii SocietăŃii Filosoficeşti a neamului românesc în marele principat al Ardealului, în frunte cu medicul Ioan Molnar – Piuariu, solicită în 1789 aprobarea publicării la Sibiu a unei gazete pentru săteni: “Foaie română pentru econom”. Încercările lui Piuariu de a scoate o publicaŃie sunt continuate în 1793 şi 1794, dar tot fără rezultat. Tot ca organ al SocietăŃii Filosoficeşti… urma să apară în 1795 şi revista “Vestiri filosoficeşti şi moraliceşti”, prin strădania lui Petru Barth. Primul ziar tipărit pe teritoriul Ńării noastre a apărut la Iaşi, în 1790, în limba franceză şi se intitula “Courrier de Moldavie”. Despre primul periodic scris în limba română se poate vorbi doar din 1820, când a apărut la Iaşi “Chrestomaticul românesc” sub redacŃia lui Theodor Racoce. Acesta intenŃionase în 1816 să scoată ziarul “Novele sau Gazete româneşti”. După un an, în 1821, Zaharia Carcalechi publică la Buda un almanah- magazin sub titlul “Biblioteca românească”, ce a apărut fără periodicitate. Prima publicaŃie periodică românească a apărut în 1827, fiind scoasă de I.M.C. Rosetti , ajutat de Dinicu Golescu şi s-a numit “Fama Lipskii“. Un exemplar din această publicaŃie este la Biblioteca Brukenthal din Sibiu. Începutul propriu-zis al presei româneşti îl constituie însă apariŃia în deceniul al treilea al secolului al XIX-lea a publicaŃiilor “Curierul românesc” (Bucureşti, 1829) sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu şi “Albina românească” (Iaşi, 1829), editată de Gh. Asachi. În deceniul al patrulea al aceluiaşi secol apar şi alte publicaŃii: “Foaia duminecii“ (Braşov, 1837), scoasă de Ion Barac, “Foaia de săptămâna din Transilvania“ (Braşov, 1837), a lui Gh. BariŃ, “Foaia literară“ (Braşov, 1838), condusă tot de Gh. BariŃ, care devine la 2 iulie 1838 “Foaie pentru minte, inimă şi literatură“, supliment al “Gazetei de Transilvania”, al cărei prim număr vedea lumina tiparului la 12 martie 1838. La toate acestea se mai adaugă: “România” (bucureşti, 1837), având ca redactor pe Florian Aaron şi pe G. Hill, “Alăuta românească” (Iaşi, 1837), “Curierul de ambe sexe” (Bucureşti, 1837), “Gazeta Teatrului NaŃional” (Bucureşti, 1835), “Muzeul NaŃional” (Bucureşti, 1836). Dintre toate aceste un rol important l-a avut “România”, deoarece a fost primul cotidian românesc. Toate aceste publicaŃii, ca şi altele, au propagat ideile iluministe, au contribuit la dezvoltarea limbii române literare, a literaturii originale, au sprijinit, de asemenea, teatrul, şcoala şi mai ales traducerile din literatura universală. x x x În ceea ce priveşte Aradul, prin poziŃia sa geografică, a cunoscut din cele mai vechi timpuri frământările istoriei noastre naŃionale. Un asemenea moment important din istoria arădenilor l-a constituit înfiinŃarea în 1812 a Preparandiei – prima şcoală pedagogică românească din Banat şi 80

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Crişana, precum şi intensa activitate depusă pentru înfiinŃarea unor periodice româneşti, care să servească drept tribune de luptă împotriva asupririi sociale şi naŃionale a poporului nostru. Primele încercări de a scoate o publicaŃie românească la Arad datează din 1814, adică numai la doi ani de la înfiinŃarea Preparandiei. Aceasta urma să se numească “Efemeridele Valahice” şi avea ca scop să contribuie la emanciparea culturală a poporului român. IniŃiatorii editării acestei publicaŃii au fost Dimitrie łichindeal, Constantin Diaconovici – Loga, Iosif Iorgovici – cei dintâi profesori ai Preparandiei. Adresa din 22 ianuarie 1814, expediată conferinŃei profesorale a Preparandiei şi semnată de Uroş Nestorovici, inspector al şcolilor neunite, care se referea la înfiinŃarea ziarului, este prima dovadă a celor dintâi încercări pentru editarea unei publicaŃii româneşti la Arad. Ideea editării unei reviste româneşti la Arad a fost reactualizată în 1833, tot de profesorii Preparandiei, printre care un rol de seamă l-a avut Alexandru Gavra. Ziarul ce urma să-l scoată trebuia să se numească “Ateneul naŃional”, fiind un organ al societăŃii literare Cabinetul muzelor române. Încercările pentru a scoate o publicaŃie românească la Arad sunt reluate în 1849. O acŃiune al cărei promotor a fost Mircea V. Stănescu are loc în 1857, când înfiinŃează la Arad o societate de lectură a elevilor. Activitatea culturală a acestei societăŃi s-a materializat prin tipărirea la 30 mai 1859 a Almanahului “Muguri”, prin conlucrarea junimei clericale şi studioase a claselor gimnaziale superioare, redactat de Emeric V. Stănescu. O dată cu decretarea dualismului ia fiinŃă Societatea de lectură a clericilor români din Arad sub îndrumarea profesorului Miron Romanul care editează, la 15 februarie 1869 revista “SperanŃia” – Foaie literară şi bisericească – prima publicaŃie periodică românească din Arad. Ea a apărut de două ori pe lună, având ca redactori pe Constantin Gurban, Gherasim Şerb, Mihai Sturza şi VicenŃiu Mangra. La 1 – 13 august 1872 s-a tipărit la Arad revista “Lumina” – Foaie bisericească, scolastică, literară şi economică. Revista a apărut de două ori pe săptămână, sub redacŃia lui Gheorghe Popa, apoi Iosif Goldiş şi Vasile Mangra. La începutul anului 1877, o dată pe săptămână a apărut revista “Biserica şi şcoala“ – Foaie bisericească, scolastică, literară şi economică – sub conducerea lui Vasile Mangra. După frământările ce au avut loc în sânul Partidului NaŃional Român din Transilvania, diferenŃele de păreri culminează cu înlăturarea din redacŃia “Tribunei“ sibiene, în ianuarie 1896, a lui T. Albini, Gh. Bogdan – Duică, Ioan Russu-Şirianu, Ilarie Chendi. Îb astfel de împrejurări a apărut la Arad “Tribuna poporului“ – cea mai importantă publicaŃie românească la acea dată – care a luminat şi însufleŃit participarea maselor populare la lupta împotriva asupririi naŃionale şi sociale, spre unitatea culturală şi naŃională. Numărul de probă al “Tribunei poporului“ a apărut la 25 decembrie 1896, iar în 1904 îşi schimbă numele în “Tribuna”. La 12 martie 1912 “Tribuna” îşi încetează apariŃia, fuzionând cu “Românul” (1 ianuarie 1911), condus de Vasile Goldiş. x x x Marile creaŃii ale geniului uman universal s-au bucurat de atenŃia deosebită a presei româneşti arădene. Aproape toate publicaŃii ce-au apărut aici s-au preocupat şi de diverse traduceri din literatura străină, începând de la HoraŃiu, Keler, Weissenthum, la Goethe, Schiller, Heine, Ried, Maupassant etc. Traducerea din HoraŃiu dă prilejul traducătorului Ioan Petrovici să remarce că poetul latin s-a impus prin echilibru, armonie şi eleganŃa stilului său. Versurile lui HoraŃiu au avut o influenŃă considerabilă asupra întregii poezii lirice europene, aşa cum apar versurile traduse din poezia Ad postumum: Postume, trece anul uşor ca o nălucă, Şi creŃelor ce vârstnic pe piele frunŃii porŃi, Nu poate-ntârzia evlavia s-aducă, 81

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Nici lor, nici bătrâneŃei, nici ne-nduratei morŃi, Să-l îmblânzeşti pe Platon cu firea-i infernală Să-i dai pe zi trei sute de tauri înjunghiaŃi Şi totuşi niciodată de unda lui fatală Nu vom scăpa nici unul din cei care pământul Cu roadele-i din sânu-i de-a pururi ne-a alăptat Nici regii ce Ńin neamuri cu braŃul şi cuvântul, Nici muncitorul care-i de trude-ngândurat. Cu consecvenŃă a fost receptată şi tradusă literatura germană. Au fost traduse în limba română lucrări diverse, de la legende şi poveşti populare până la marile opere ale unor scriitori ce s-au impus conştiinŃei lumii, precum Gottfried Keller, bunăoară, scriitor elveŃian de limbă germană, care a dus realismul pe cea mai înaltă culme. Din Keller, Şt. O. Iosif traduce Cântecul lui Pan. O legendă germană de o rară frumuseŃe, tradusă de I.M. Marinescu, intitulată Ulrich omorâtorul a fost reprodusă în “Tribuna“, după „ Semănăorul”. În versuri clare şi simple, legenda vorbeşte de crudul Ulrich, căruia toŃi trebuia să i se supună: De zeci de ani o lume-ntreagă geme Şi de durere plânge chiar şi Rinul, De când grozavul Ulrich, Palatinul, Urcat-a tronu-i plin de scumpe steme. Supuşii plâng şi-o lume-ntreagă-l teme, Că-i foc de crud ! Pe chipul lui nici n-a lucit vreodată A zâmbetului şi-a blândeŃii rază, Spre pradă şi omor stă-n veci de pază, Nici un străin în juru-i nu s-arată Că-l ia pe loc cea moarte ne-ndurată, Pe cât aud ! Învins de un cavaler, el se scoală şi-i taie capul prin surprindere, punându-l apoi la temelia unui schit, rugându-se să trăiască până va dura schitul. Ajuns bătrân, zadarnic cere meşterilor să dărâme schitul, pentru că aceştia se dovedesc neputincioşi. Într-o seară, un străin îi promite că-l va scăpa de viaŃă, dacă-i dă lui comoara. Ulrich acceptă propunerea, schitul e dărâmat şi din el se arată un om fără cap: ……………………………………. - Hei, crai puternic, M-am răzbunat ! Acum eşti un nemernic ! Şi omu-ntinde mâna descărnată Spre crai ce-umil s-apleacă şi deodată L-izbi pierind ! Şi cade craiul jos plin de durere Şi ca prin vis îi fulgeră prin minte, Cum el odată înarmat şi-a tot putinte, Ucise un om rănit, făr-de putere: “- Iertare !..” abia şopti, dar glasu-i piere, Cu el murind ! În traducerea Iulianei Nastici din Agriş, a apărut schiŃa Ea scrie de Max Weissenthurn, precum şi o prelucrare, tot din limba germană, intitulată În peŃit. Un alt traducător – Victor Popescu – oferă şi el versiunea românească a unei schiŃe din limba germană, Calul sultanului. 82

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Johann Wolfgang Goethe, scriitorul ce reprezintă pentru cultura germană o personalitate monumentală prin universalitatea preocupărilor teoretice şi prin perfecŃiunea realizărilor poetice, este prezent cu poezia Durere, în traducerea lui Al. BănăŃianu, din care reproducem ultima strofă: VeştejiŃi-vă de-acum Trandafiri nu vă iubesc Căci iubirea şi durerea Inima-mi, vai ! mi-o zdrobesc ! După câteva numere redacŃia prezintă, sub semnătura vrednicului colaborator Horia PetraPetrescu, scrisorile mamei lui Goethe. Din acestea aflăm lucruri interesante în legătură cu participarea fiului său la războiul din 1806, când Napoleon i-a învins pe prusieni la Jena, aproape de Weimar, iar el a scăpat ca prin minune cu viaŃă: “Primul lucru, care l-am făcut după ce am căpătat scrisoarea ta, tocmai la timp potrivit, a fost că am căzut în genunchi înaintea atotputernicului Dumnezeu şi i-am mulŃumit şi l-am preamărit, cântându-i AduceŃi laudă toŃi lui Dumnezeu – cu inima, cu gura şi cu mâinile ! Da, dragă fiule !S-a întâmplat iar o minune – ca cea din 1769, din 1801 şi 1805 – când a lipsit numai un fir de păr între moarte şi viaŃă. Să nu uiŃi nicicând, după cum nu voi uita nici eu… sunt atât de liniştită, ca un copil la pieptul mamei… Încă o dată mii de mulŃumiri pentru scrisoarea ta plină de mângâieri, de drafoste şi statornicie. La noua ta căsnicie îŃi doresc toate cele bune – te binecuvântez -, ai lucrat după pofta inimii mele. Binecuvântarea mea o aveŃi din belşug – binecuvântarea mamei Ńine casele copiilor, deşi nu mai poate face altceva pe timpurile astea ticăloase. Salută pe scumpa mea fată din toată inima, spunându-i că o iubesc, că o stimez, că Ńin la ea, că i-aş fi scris singură, dacă n-am trăi într-o veşnică harababură. Astăzi nu s-au golit încă străzile care duc la poarta Bockenheimer de prizonieri prusieni. E o larmă şi o hărmălaie de abia sunt în stare să mă gândesc puŃin la ceva. Îndată ce se va face mai multă linişte îmi îndrept greşeala. Şi acum să mai întreb de câteva nimicuri. În 20 octombrie v-am trimis 20 de castane – le-aŃi primit ?.. Să aveŃi dragă pe credincioasa şi bucuroasa voastră mamă, Goethe !” PreŃuit mai mult în timpul vieŃii decât prietenul său Goethe, Frederich Cristoph Schiller nu s-a bucurat de prea mare adeziune în secolul trecut. Cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naşterea sa, redacŃia publică articolul lui Horia Petra-Petrescu, Schiller şi Lothe, datat: Lipsca, octombrie 1909. După un portret admirabil al viitoarei sale soŃii, Lotte, (Charlotta, născută Legenfeld): “profil nobil, păr cu bucle, mare, brun, ochi albaştri, faŃa luminată de o bunătate de inimă vădită, credincioasă în iubire, primitoare a tot ce e bun şi nobil, cu simpatie pentru arte”, se reproduc câteva rânduri din scrisoarea ei către Schiller: “łi-am părut deseori rece ? Purtarea mea prea măsurată ? N-ai dat ca socoteală că tocmai răceala asta este numai la aparenŃă, că o foloseam ca să ascund simŃămintele care nu voiam să mi le destăinuesc, cu atât mai puŃin altora, fiindcă nu eram totdeauna sigură de simpatia ta faŃă de mine. De multe ori simŃeam ca şi când n-ar mai exista nimic între noi şi ca şi când n-aş fi nimic, dar nimic pentru tine; simŃămintele tale le primeam întunecată, dar nu ştiam că tocmai purtarea mea e pricina; dar de altfel cred că e ceva în mine, ceea ce pot exprima foarte rar aşa cum o simŃesc”. Date importante despre viaŃa şi opera marelui romantic Henrich Heine sunt publicate în traducerea lui Pseudonim. Prezentându-ne familia marelui poet patriot, autorul vorbeşte mai ales despre sora acestuia, Charlotta, dezmierdată Lottchen, care a avut o influenŃă deosebită asupra scriitorului. Cu trei ani înainte de moarte, Heine a povestit un episod din copilărie, relatat de Pseudonim, referitor la jocul de-a cântatul rimelor. Mai aflăm şi faptul că din iubirea pentru sora lui s-a născut şi colecŃia de poezii Primăvara nouă, apărută în 1891. Tot din dragoste pentru sora sa, Heine scrie mamei, în 1847, din Montmorency, ca întreaga sa avere să i se dea Charlottei, considerând că e bine ca şi ceilalŃi fraŃi, Maximilian şi Augustin să 83

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

facă la fel… “Tribuna“ a oferit publicului cititor, în versiune românească şi opere literare germane mai puŃin cunoscute astăzi, în versuri sau în proză. Astfel, în tălmăcirea lui Valentin Bude sunt tipărite poeziile: Sonet de oŃel de Rüchert, Îndemn de Herwegh, Taci de Iola von Dürvinesfeld, Epigrame de Fulda, Ostenită de Detlev Frei herr von Liliencron. Sunt folosite, de asemenea, şi alte prilejuri pentru a populariza literatura germană şi pe amrii ei creatori. Unul dintre acestea îl constituie vizita lui Horia Petra-Petrescu la Muzeul “Theodor Körner“ din Dresda, cu care ocazie “Tribuna” îl prezintă pe autorul cântecelor de luptă, Liră şi spadă (1814), fiul prietenului lui Schiller, căzut pe câmpul de luptă la Gadebusch în 1813, făcânduse menŃiunea că acesta este cel mai vechi muzeu închinat memoriei unei personalităŃi istorice şi literare din Germania. Cu această ocazie e reprodusă după “Semănătorul” poezia lui Körner Mângâierea cea din urmă, în traducerea lui Ion Borcia, din care transcriem: Ce staŃi şovăielnici, cu ochii-mpitriŃi ? Ce staŃi şi sălbatic în noapte priviŃi, Flăcăi cu inime bărbate ? Azi urlă furtuna cu vuiete mii, Se zguduie lumea din temelii, Năpasta pe toŃi se abate. ……………………………… Şi dacă noi fost-am voinici în trecut, Din piepturi viteze azi face-vom scut, Căci crâncena luptă ne-aşteaptă. La arme flăcăi stă tigrul rânjit La arme cu toŃii, căci ceasu-i sosit, Popor ce-ai dormit, te deşteaptă ! Tot din limba germanăau fost traduse şi lucrările: În ziua unei lupte de Iulia Bauern-Hahn, tradusă de Ifigenia, La porŃile orientului de I. Kaufmann, Rivalii de Max Kempner Hochstadt, łinta femeii de E. Grebitz, în traducerea LucreŃiei Russu-Şirianu şi nu în ultimul rând Cleopatra, roman de Haggard Rieder. Subordonate scopului publicaŃiei, traducerile serveau nu numai gusturilor cititorilor din acea vreme, ci şi idealurilor epocii. S-a manifestat îndeosebi interes faŃă de lucrările beletristice din literatura universală cu tematică corespunzătoare acelor împrejurări istorice. Scriitorii din toate timpurile şi de orientări diferite, dar care serveau prin operele lor intereselor poporului nostru din Transilvania, au fost traduşi şi comentaŃi în paginile publicaŃiei, aducând în circuitul culturii româneşti valorile artistice universale a căror cunoaştere se simŃe necesară. Poporul român a primit cu entuziasm traducerile din literatura franceză, simŃindu-se legat de popoarele romanice. Unul dintre scriitorii francezi cei mai traduşi a fost Guy de Maupassant. Prezentând câteva date semnificative din viaŃa şi activitatea sa literară, “Tribuna” precizeză că prozatorul francez se numără printre cei din urmă realişti ai secolului al XIX-lea. Discipolul lui Flaubert a adus strălucirea nuvelei franceze, dovedindu-se un excelent povestitor în genul scurt, al cărui stil nu numai că e sobru şi precis, ci clar şi expresiv. În acelaşi număr sunt prezentate în româneşte lucrările sale Vendetta şi Coco. În alte numere se continuă publicarea altor opere ale lui Guy de Maupassant, dintre care Legenda muntelui Sfântului Mihai, explicând originea mănăstirii cu acelaşi nume, aşezată în mijlocul mării, aproape de coasta de sud a FranŃei, începe cu o frumoasă descriere: “Imensitatea nisipului era roşie, orizontul era roşu, toată zarea nemăsurată era roşie, singură mănăstirea întunecată, aruncată acolo, departe de pământ, ca o stâncă fantastică, uimitoare, ca un palat de visuri, neasemănat de cidată şi frumoasă, rămânea aproape neagră în purpura zilei murinde… un giuvaer monstruos, mare cât un munte, neted ca un cleştar şi aburos ca muselina”. 84

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Un articol despre Anatole France, semnată de Tristan, intenŃionează să-l facă cunoscut românilor transilvăneni pe cel mai mare stilist al FranŃei, expresia cea mai înaltă a geniului latin. Într-un alt articol, acelaşi Trsitan prezintă o altă mare personalitate scriitoricească frnaceză. Este vorba despre Gustav Flaubert, unic prin tonul violent în care dă glas faptelor, talent complex, ce deŃinea o tehnică scriitoricească nemaiîntâlnită. Este anunŃată, cu acel prilej, traducerea romanului de o excepŃională valoare, Madame Bovary, la Editura Minerva. Aceasta, după opinia sa, ar fi cea dintâi traducere românească a lui Flaubert. Ce mai clasici dintre poeŃii romantici – Alfred de Musset – este prezent în paginile publicaŃiei, în traducerea lui I. C. Massim, cu Pictuiră din iubire, unde este prezentat pictorul Titanele, autorul portretului soŃiei sale – Beatrice. Acesta a găsit pe stâncă, în câteva linii, sonetul: Beatrice Donato fu dulcele nume Formelor terestre acestui chip divin Gingaşă, dar fermă cum privirea-i spune Corp avu ca neaua de ispite plin Pentru a o face nemuritoare Titanelo Făcu acest portret martor al iubirii, Încetă apoi să picteze nevoind Cu a sa mână să ilustreze o alta Trecător, oricine ai fi, dacă ştii a iubi Priveşte-mi iubita fără a mă-negri Şi spune-mi dacă a ta e tot atât de frumoasă Cât de puŃin preŃuieşte gloria pe pământ Pentru că oricât de frumos ar fi acest portret Crede-mă, nu preŃuieşte cât o sărutare a modelului ! Într-o bună traducere făcută de scriitorul Dimitrie Nanu, cititorii cunosc poezia Lucia, care începe cu o rugăminte a lui Musset, drept moto: Prieteni buni când voi muri SădiŃi o salcie-n cimitir Mi-e drag frunzişu-i plângător, Să cadă floarea-i ca un mir, Ca un parfum îmbătător Pe crucea care m-o umbri. Aceste versuri apar şi la sfârşitul poeziei, dar ultimele două sunt modificate astfel: ……………………………………….. Ca un parfum stăruitor În umbra-n care voi dormi. Poezia Lucia exprimă durerea poetului pentru iubirea pirdută: Era vântul mut în zare şi deşartă-n larg câmpia Singuri, singuri şi-aşa tineri… îmi priveam în ochi Lucia Gânditoare-i era fruntea, sub şuviŃa ei bălaie… În ochii-aşa de-albaştri, s-ar fi zis că două stele Îşi topiră nemurirea în albastra lor văpaie Mă-mbătam de frumuseŃea-i cum te-mbeŃi de viorele. Contemporan cu Flaubert, Charles Baudelaire este cunoscut cititorilor prin traducerea din opera sa a unor poeme în proză, dintre care amintim: Splin, Te voi lovi fără mânie, Vis parizian, Visul ucigaşului. Despre Pierre Lotti aflăm dintr-o notă a redacŃiei, care-i publică, fără a-i menŃiona traducătorul, însemnările de călătorie, În Peking. În notă se spune: “Literatul francez, celebrul 85

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

stilist, Pierre Lotti, după adevăratu-i nume, Iuliu Viand, căpitan de corvetă în marina franceză, a luat parte la expediŃie în China. Vizitând Pekingul, atrimis ziarului Figaro din Paris o serie de note şi impresii, din care dăm şi noi aici cea din urmă publicaŃiune. În zilele acestea a sosit trista ştire că marele maestru al condeiului ar fi pe patul de moarte, îndepărtat de patria sa”. Fără să-şi fi cizelat versurile după regulile clasice, Alphonse-Marie-Louis de Lamartine este citit în româneşte datorită lui M. C., care traduce poezia Singurătate: Aici murmură râul cu unda-i argintie Şi şerpuind se pierde în neagra veşnicie. Acolo e lacul, doarme şi-n unda lui întinsă Luceafărul de seară îşi scaldă faŃa-aprinsă; Peste pădurea deasă şi picuri cu ninsoare Străluce încă-odată apusul cel de soare. Publicistul parizian Aldophe Clarnet – cel care a transpus în versiune românească nuvela Afacerea Crain quebille a lui Anatole France, iar în franŃuzeşte zeci de poezii eminesciene, proza lui Delavrancea, a dramatizat nuvela Păcat de I. L. Caragiale, a adaptat, refăcând-o aproape în întregime, piesa Manasse de Ranetti-Roman – traduce pentru “Tribuna”, cu învoirea aurorului, nuvela inspirată din viaŃa militară Cloclo de Lucien Descaves. RedacŃia precizează că în curând Clarnet va publica într-o elegantă plachetă a 50 lei exemplarul poezia Împărat şi proletar de Mihai Eminescu, cu litografii originale de marele desenator Steilen şi o prefaŃă de Lucien Descaves. Asemenea literaturii frnceze, care a avut un mare succes în rândul cititorilor români din Transilvania, literatura italiană a fost, de asemenea, bine cunoscută de cititorii publicaŃiei, deoarece aceasta venea în sprijinul idealurilor lor naŃionale şi sociale. Petrarca şi Camoëns sunt prezentaŃi în articolul cu acelaşi titlu semnat de Păun. Autorul vorbeşte de traducerea lui Petrarca de către protughezul Camoëns. În portugheză sonetul tradus începe astfel: Alma minbra gentilque te partiste (Suflet al meu drăguŃ care te-ai depărtat). Un articol redacŃional îl prezintă cititorilor pe poetul de factură clasică Giosuè Carducci, laureat al Premiului Nobel în 1906. Articolul omagiază personalitatea celui dispărut, notând meritele sale literare. Carducci rămâne pentru posteritate marele liric al popoarelor romanice. Un omagiu vibrant îi aduce şi B. Şt. Delavrancea în discursul Ńinut în sala Ateneului. El şi-a început cuvântul astfel: “La 16 februarie 1907 de pe cel mai frumos cer al lumii, care se întinde peste cea mai frumoasă grădină a Europei, o stea de întâia mărime a pierit. Italia a pus doliu. Cu ea s-a asociat FranŃa, Germania, Anglia, Spania. Noi depunem o lacrimă de pietate pe mormântul celui mai mare poet al Italiei, de sunt 60 de ani încoace”. În acelaşi număr Zaharia Bârsan îi traduce poezia Boul, din care reproducem: Şi-n ochii buni strălucitori ca gheaŃa Şi umezi de blândeŃe… se răsfrânge Tăcerea sfântă din câmpia verde. Bicentenarul naşterii lui Carlo Goldoni (1707 – 1793), reformatorul comediei dell’arte e sărbătorit de redacŃia “Tribunei” într-un articol în care I se prezintă viaŃa şi opera. El a fost un geniu al teatrului comic. Mărturii în acest sens sunt piesele Copilul natural şi Tată de familie. Goldoni a iubit natura, fiind un precursor al lui J. J. Rousseau. A fost un scriitor onest, pe care nu-l îndemna la muncă răsplata materială, ci cinstea şi gloria. Pompiliu Robescu Robescu, student şi corespondent extern al „ Tribunei” , la Roma, trimite cu regularitate traduceri din Alesandro Varalfo, Orazzio Grandi, Silvio Zambaldi, Luigi Capuano şi Matilde Sero, iar Ilie Marin traduce din Givanni Verga. Traducerea e însoŃită de o notă în care se afirmă următoarele: “Una dintre cele mai cunoscute drame italiene. Cititorii “Tribunei” vor afla amănunte interesante din viaŃa italienilor şi mai cu seamă vor da atenŃia cuvenită mânuirii acŃiunii şi caracteristicilor personajelor. Piesele noastre teatrale poporale, câtă brumă le avem, nu arată nici o 86

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

îndemnare mai mare teatrală”. Din Paul Montegazza traduce LucreŃia Russu-Şirianu. Idolul copiilor, Edmondo de Amicis, e prezentat în “Tribuna“ la rubrica Convorbiri de Luni, cu ocazia morŃii sale, în 1908, la Bordighera: “Italia plânge la căpătâiul lui. Cerul e ca vioreaua. Alpii se ridică albaştri în zările acestei Ńăei, care e grădina lumii. Clopotele bat în turnuri. Un plâns uriaş de fanfară. Un car încet trece încet. Sub ele, inima cea mai bună a Italiei merge la cer”. Cuore de Edmondo de Amicis, cartea cea mai omenească, mai adevărată şi mai sublimă, scrisă în 1886 şi tradusă în limba română pentru prima dată în 1893, este prezentată în româneşte, timp de mai bine de un an de zile, în coloanele „Tribunei”, de către Pompiliu Robescu. În această carte cititorii de toate vârstele pot cunoaşte viaŃa copilăriei cu duioşiile şi durerile ei, diferite aspecte din familie, muncă, precum şi pilde de jertfă şi dragoste pentru Ńară. Edmondo de Amicis, “apostolul bunătăŃii”, ne-a lăsat o carte ce se citeşte cu lacrimi şi din inima atinsă de ea “creşte floarea dragostei pentru copii“. PublicaŃia arădeană a prezentat, de asemenea,, în traducere românească, atât pe scriitorii englezi, cât şi pe cei americani de limbă engleză. Din rândul celor din urmă, apar Inimă trădătoare, în traducerea lui bi, Tăcere de Edgar Poë, în traducerea lui Iosif Popescu, Asasinatul din strada Morgei de acelaşi autor. Într-o notă a redacŃiei se face precizarea că “Edgar Poë este pentru literature americană creatorul şi reprezentantul aproape unic şi definitive al geniului funebru, misterios, spăimântător. Expus la halucinaŃiuni teribile, provenite din nenorocita pasiune a alcoolismului, Edgar Poë comunică contemporanilor săi viziunile funebre în care trăieşte. El s-a născut la Baltimore, în 1809. Rămas orfan de timpuriu, fu adoptat şi crescut de un negustor bogat, M. Allan. Dar celebru autor se arată foarte ingrat faŃă de binefăcătorul său, care l-a lăsat atunci în voia sorŃii. Astfel, Edgar Poë nemaiavând alte mijloace de existenŃă decât pana şi imaginaŃiunea sa, se apucă de scris şi atrase atenŃia unui director de ziar. Succesul fu enorm şi tânărul autor ar fi putut trăi de aici înainte bogat şi fericit. Dar genul său de a scrie era rezultatul orelor de beŃie alcoolică, singura inspiratoare, care-l cuprinsese cu totul în braŃele sale ucigaşe şi-l conduse repede la o moarte ruşinoasă. Edgar Poë era de o constituŃie atletică şi de o mare frumuseŃe, de aceea oamenii săi se încercară a-l însura şi a-i schimba modul de a trăi. Dar încercările lor fură zădărnicite prin faptul că numai alcoolul putea inspira pe acest autor, a cărui influenŃă a fost, cu toate acestea, considerabilă în toată lumea”. Din Paris, tânărul scriitor român, Victor Eftimiu trimite un articol care vorbeşte despre moartea lui Oscar Wilde, în hotelul d’Alsace, din rue des Beaux Arts, nr.13, articol apărut în “Tribuna“ în 1909. Conlcuzii RedacŃia „Tribunei” s-a precoupat de prezentarea numeroaselor opera literare din întreaga lume, dorind să Ńină la curent pe cititori cu evoluŃia literaturii universale. Acelaşi lucru l-au făcut şi alte publicaŃii de mai târziu. Bibliografie 1. Bunea, A., ApariŃia unui nou ziar româneasc în monarhia habsburgică: Tribuna poporului din Arad, în Ziridava, Muzeul JudeŃean Arad, 1977. 2. Ciorogariu, R., Din trecutul ziarelor de la noi, Sindicatul presei române din Ardeal şi Banat, Biblioteca ziaristică, 1934. 3. Iorga, N. Istoria literaturii româneşti, vol. I, ediŃia a II-a, Bucureşti, 1925. 4. Micu, D. Introducere la volumul Presa literară românească, ediŃie în două volume, note, bibliografie şi indici de nume de I. Hangiu, Bucureşti, Editura pentru literatură, 1968. 5. Negrilă, I., Scriitori tribunişti din perioada arădeană, Editura Facla, Timişoara, 1983. 6. Negrilă, I., Presa literară românească arădeană (1869 – 1944), Editura Multimedia 87

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

InternaŃional, Arad, 1999.

JEAN BOUTIÈRE ŞI ION CREANGĂ JEAN BOUTIÈRE AND ION CREANGĂ Bianca NEGRILĂ Universitatea de Vest “Vasile Goldiş“ Arad Facultatea de Psihologie şi ŞtiinŃea ale EducaŃiei Abstract Teacher of French in Oradea, Jean Boutiere learnt Romanian and he did numerous travels in order to discover our country, our traditions and customs. The theme of his doctoral thesis is “Life and Work of Ion Creangă”, having as scientific adviser Professor Mario Roques. In order to achieve his task he contacts G.T.Kirileanu, Artur Gorovei, D.Furtuna, G. Ibraileanu, with whom he maintains a close correspondence relationship, the latter providing him with numerous documents and records about Ion Creanga. Jean Boutière corresponded also with Andrei Mager, Bishop of Arad. From their correspondence we present you a few letters, which enlighten several aspects of his activity as author of the first important monograph about Ion Creangă. Key words: doctoral thesis, letter, Ion Creangă, documents, our country, beauties, traditions, customs. 88

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Cuvinte cheie: teză de doctorat, scrisoare, Ion Creangă, documente, Ńara noastră, frumuseŃi, tradiŃii, obiceiuri. Jean Boutiere s-a născut la 1 Noiembrie 1898 în localitatea Mallemort din departamentul Bouche-du-Rhone. După terminarea liceului la Marsilia, urmează Facultatea de litere la Aix şi Toulouse, luîndu-şi licenŃa în 1920. În acelaşi an vine ca tînăr profesor al Misiunii universitare franceze în România şi va preda limba franceză la Liceul „Emanoil Gojdu” din Oradea, în locul lui Pascal Zigliara, ce fusese transferat la Cluj. La Oradea a Ńinut cursuri şi la Şcoala militară de administraŃie. Timp de doi ani,cît a stat în România, a învăŃat limba română, a făcut numeroase călătorii pentru a cunoaşte frumuseŃile Ńării noastre, obiceiurile şi tradiŃiile poporului român. În 1924, îndemnat de Mario Roques, profesor la Sorbona, Jean Boutière îşi alege ca teză de doctorat ViaŃa şi opera lui Ion Creangă. Pentru finalizarea acesteia, profesorul francez intră în legătură cu G. T. Kirileanu, Artur Gorovei, D. Furtună, G. Ibrăileanu, cu care întreŃine o strînsă corespondenŃă, aceştia furnizîndu-i mai multe documente şi mărturii despre Ion Creangă. Odată terminată, lucrarea a fost susŃinută ca teză de doctorat, la Sorbona, în 24 mai 1930. Prima monografie importantă a lui Ion Creangă vede lumina tiparului la Paris în 1930 şi a fost bine primită nu numai în FranŃa, dar şi în România, unde, în 1932, “în baza raportului alcătuit de Mihail Sadoveanu”, volumul era încununat cu premiul Academiei Române. Reîntors în FranŃa în 1922, Jean Boutière lasă în locul lui la Oradea pe J. Linard, în timp ce el va funcŃiona ca profesor la Liceul „Coeneille” din Rouen, apoi ca şef al catedrei de limba română de la Şcoala naŃională de limbi orientale vii şi, în sfîrşit, ca succesor al lui Mario Roques, la Sorbona. A revenit de mai multe ori în România, unde îi rămăsese fiul din prima căsătorie, pe care mult mai tîrziu îl va avea lîngă el, în FranŃa, acesta plecînd cu fiul său (şi nepotul profesorului), Jean Marie Boutière. În decursul timpului, Jean Boutière a întreŃinut strînse relaŃii cu prietenii şi cunoscuŃii din Oradea şi Arad.. În 1937 el a vizitat Aradul şi a participat la Adunarea generală a „Astrei” de la Timişoara. Cu această ocazie, s-a întîlnit şi cu Andrei Magier, pe care-l cunoscuse şi cu care se împrietenise în timpul şederii sale la Oradea. (Andrei Magier (1891-1960). Studiază teologia la CernăuŃi, luându-şi doctoratul în 1912 şi literele la Budapesta. Între 1914-1917 a fost rector al Internatului ortodox din Beiuş, după care, până în 1932, a ocupat diferite posturi administrative la Consistoriul din Oradea. În 1923 a fost numit rector al Academiei teologice din Oradea, iar din 1935 a fost ales episcop al Aradului). Cu el a întreŃinut o importantă corespondenŃă, din care vom prezenta acum trei scrisori inedite. Prima scrisoare este de fapt o carte poştală, trimisă lui Magier din Lemberg, la 10 aprilie 1922. Cea de-a doua este expediată din Rouen la 1 august 1929, şi se referă la ajutorul pe care i-l cere lui Magier în clarificarea unei situaŃii deosebite în care se află, lăsându-şi la Oradea soŃia şi fiul încă mic. La sfârşit, îşi anunŃă prietenul că tipărirea cărŃii sale despre Ion Creangă decurge în condiŃii bune, sperînd să fie gata încă în toamna aceluiaşi an. Ea, însă, a apărut numai în 1930. Odată cu scrisoarea, îi trimite şi cîteva ilustraŃii inedite care vor fi cuprinse în volum, precum şi un facsimil al scrisorii lui Creangă către unchiul său, Gheorghe. Ultima scrisoare pe care o prezentăm, expediată din Paris la 22 iunie1938, aproape după zece ani, îi aduce lui Magier veşti mai bogate despre prietenul său. Astfel, Jean Boutière s-a recăsătorit în FranŃa, mama îi era bolnavă şi se plînge de o situaŃie materială grea, din care cauză n-a putut să trimită suma necesară studentului de la Strasbourg, pentru a se achita de cei 5000 lei, pe care Magier îi pusese la dispoziŃia sa. De asemenea, îl anunŃă că va face o călătorie în Polonia, cu care ocazie doreşte să meargă şi în Moldova, Bucovina şi Basarabia, pe care nu le vizitase cu un an în urmă, cînd a venit în România, dar, totodată, îl invită şi pe el la Paris, explicîndu-i că este 89

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

suficient timp pentru aceasta. Se angajază, apoi, să-i înveŃe, în viitor, pe studenŃii săi, dragostea pentru Ńara noastră, pentru limba şi literatura română. Într-un lung P.S., Jean Boutière îi explică lui Magier greutăŃile pe care le are cu suma ce trebuie s-o trimită la Oradea, pentru întreŃinerea şi instruirea copilului său şi-i cere, în acest sens, sfaturi. Pînă la stingerea sa din viaŃă, la 29 ianuarie 1967, Jean Boutière a rămas un prieten al românilor, apreciind literatura noastră din care a tradus în limba franceză. Scrisorile pe care le prezentăm aduc noi mărturii despre viaŃa şi activitatea sa, punînd în lumină momente din istoria literaturii române din prima jumătate a secolului nostru: <<…l’amour de votre lanque, de votre littèrature et aussi celui de votre chere patrie>> <<… dragostea pentru limba, literatura voastră şi pentru draga voastră patrie >>. I Jusqu’à prèsent j’ai fait un bon voyage, quoiqu’un peu lent je me repose un peu à Lemberg et repars ce soir pour Varsovie. Bien cordialement à vous, Jean Boutière Lemberg – Dimache 10 avril 1922 Pînă în prezent am făcut o bună călătorie, deşi cam lentă, mă odihnesc puŃin la Lemberg şi plec din nou în această seară la Varşovia. Cu cordialitate, al dumneavoastră, Jean Boutière

II Rouen, le 1 août 1929 Mon cher ami, Je réponds un peu tard à votre cordiale lettre, que j’ai trouvée à Rouen en revenant de Caen (chef-lieu d’Académie), ou je faisais passer les examens de fin d’année. Je vous remercie du fond de mon coeur de votre noble et généreuse conduite à mon égard, et je ne trouve pas de mots pour vous traduire ma gratitude. Mes parents me chargent aussi de vous dire combien ils sont touchés et reconnaissants. Vous êtes vraiment pour moi plus qu’un ami, un véritable frère et je ne pourrais l’oublier jamais. Je comprends bien, d’après votre lettre, que je devrais confier mon affaire à un homme sérieux et énergique, pour obtenir enfin une décision; et malgrè les ennuis assez sèrieux que peut présenter le changement d’avocat (notamment le sort, d’un dossier précieux!), je suis décié à suivre des conseils que je sais être ceux d’un frère. Zigre nous fait connaître (dans une lettre dont je vous envoie une copie, lettre qu’il a adressée à mon père qui lui avait demandé des explications pour tous ces exraordinaires retards), que la prochaine séance sera pour le 18 septembre: je songe qu’il serait, peut être, possible de patience encore jusqu’à cette date, mais, s’il ne s’occupe pas sérieusement de l’affaire à ce moment là, j’entrerai tout de suite en rapports avec l’une des personnes indiquées, sans doute avec M.S., qui est dites-vous moins occupé. Toutefois, si, pour une raison quelconque,vous estimez que je dois faire immédiatement le changement, je vous prie, au nom de notre vieille amitié, de me le dire, même sans me donner le motif de votre opinion: je m’en rapporterai absolument à vous, quitt à retarder momentanément la marche de l’affaire. On convoque Samarineanu pour septembre? Je l’ai bien connu amicalment mais il ne 90

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

connaît certainement rien à mon affaire !?!?? J’ai le plaisir de vous faire connaître que le moitié de mon livre sur Creanga est à peu pres imprimée. La fin sera prête pour septembre ou octobre et l’ouvrage paraîtra, en France et en Roumanie, en novembre ou décembre. Je vous adresse quelques-unes des illustrations inédites qui y figureront. Je vous recommande tout particulièrement la lettre à son oncle Gheorghe, qui est vraiment très amusante. J’éspère, mon cher ami, que votre santé est, à présent, tout à fait bonne, et je vous adresse avec mes voeux les meilleurs, l’expression de mes sentiments de bien cordiale reconnaissance. Jean Boutière Je vais rester encore quelques jours ici, pour surveiller mes travaux d’impression de Creanga. Puis je serai au Mas-d’Azil (Ariège).

Rouen, la 1 august 1929 Dragul meu prieten, Răspund puŃin cam tîrziu cordialei dumneavoastră scrisori, pe care am găsit-o la Rouen revenind de la Caen (oraşul reşedinŃă al Academiei), unde am participat la examenele de sfîrşit de an. Vă mulŃumesc din adîncul inimii pentru nobila şi generoasa dumneavoastră conduită în privinŃa mea, nu găsesc cuvinte să-mi exprim gratitudinea. PărinŃii mei mă însărcinează să vă spun cît de impresionaŃi şi recunoscători vă sînt. SînteŃi într-adevăr pentru mine mai mult decît un prieten, un adevărat frate şi n-aş putea să vă uit niciodată. ÎnŃeleg bine, din scrisoarea dumneavoastră, că ar trebui să-mi încredinŃez afacerea unui om serios şi energic, pentru a obŃine în fine o decizie; şi cu toate necazurile destul de serioase pe care le implică schimbarea unui avocat (mai ales soarta unui dosar serios), m-am decis să vă urmez sfaturile pe care le ştiu a fi ale unui frate. Zigre ne face cunoscut (într-o scrisoare, de pe care vă trimit o copie, scrisoare pe care a adresat-o tatălui meu, care i-a cerut explicaŃii pentru toate aceste extraordinare întîrzieri), că şedinŃa următoare va fi pe 18 septembrie: eu gîndesc că ar trebui să avem răbdare pînă la acastă dată dar dacă el nu se ocupă serios de afacere în acest moment, voi intra imediat în raporturi cu una din persoanele indicate, fără îndoială cu M.S., care este, spuneŃi dumneavoastră, mai puŃin ocupat. Oricum, dacă, pentru un motiv anume, consideraŃi că trebuie să fac imediat schimbul, vă rog, în numele vechii noastre prietenii, să mi-o spuneŃi chiar şi fără să-mi daŃi motivul opiniei dumneavoastră: mă voi baza numai pe dumneavoastră, chiar dacă aş întîrzia pe moment afacerea. Îl convocăm pe Samarineanu pentru septembrie? L-am cunoscut bine, cu prietenie, dar el nu cunoaşte cu siguranŃă nimic din afacerea mea!?!??! Am plăcerea să vă fac cunoscut că jumătate din cartea mea despre Creangă este aproape imprimată. Sfîrşitul va fi gata pentru septembrie sau octombrie şi lucrarea va apărea în FranŃa şi în România, în noiembrie sau decembrie. Vă trimit câteva don ilustraŃiile inedite care vor figura în ea. Vă recomand în mod deosebit scrisoarea către unchiul Gheorghe, care este într-adevăr amuzantă. Sper, prietenul meu drag, că sînteŃi bine cu sănătatea şi vă adresez cele mai calde urări, expresia sentimentelor mele de cordială recunoştinŃă. Jean Boutière Voi rămîne încă cîteva zile aici, pentru a supraveghea lucrările de tipărire a lui Creangă. Apoi voi fi la Mas-d’Azil (Ariége). III Paris, le 22 juin 1938 Mon cher ami, Notre voyage de noces a été interrompu par la santé de maman; rappelés d’urgence de Nice, nous l’avons trouvée très souffrante et pendant bien des jours elle a été entre la vie et la mort. 91

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Nous avons vécu, ma femme et moi, des semaines très péenibles, et c’est pourquoi je vous ai laissé si longtemps sans nouvelles. A présent, gràce à Diue, notre chère malade va un peu mieux; elle est actuellement dans une maison de santé, à Bourg- à -Reine, tout près de Paris et elle y passera au moins toutes les grandes vacances. Elle est bien diminuée physiquement et psychologiquement, ayant eu de nouveaux épanchement cérébraux, mais nous espérons que Dieu nous la conservera encore longtemps. Ces complications de sa santé ont entraîné et continuent à entraîner pour moi des charges extrèmement lourds, disproportionnées avec mes moyens d’existence; et c’est pourquoi je n’ai pas pu encore, à mon grand regret, envoyer à l’étudiant de Strassbourg l’équivalent des 5000 lei que vous aviez aimablement mis à ma disposition. Mais je viens de prendre des mesures pour m’acquitter envers vous: j’ai écrit à votre étudiant, pour savoir s’il est encore à Strassbourg et dès que j’aurai sa réponse, je lui adresserai un mandat de fr. 840, représentant les 5000 lei au cours de 6, qui était celui de mes valeurs au moment de mon séjour en Roumanie. Je vous prie de m’excuser de ce retard bien involontaire. Ma mère étant actuellement hors-de-danger, nous pensons partir, ma femme et moi, pour la Pologne du 15 au 20 juillet. Vers le 15 août, je me propose d’aller passer quelques semaines dans votre cher pays. En raison de la baisse du franc et de ma situation financière difficile, je m’arrêterai dans les régions voisines de la Pologne, je veux dire en Bukovine, en Moldavie et peut être en Bassarabie qui sont d’ailleurs les parties de la Roumanie que je ne connais pas-ou presque pas. Je serai pourtant infiniment heureux de nous rencontrer. Ne serait-il pas dans vos projets actuels de faire vous-même un séjour dans ces regions? Nous nous disons aussi, ma femme et moi, que vous viendrez peut-être en France au début de l’été. Nous serions très heureux de vous accueillir dans notre maison, oû nous avons largement la place de vous loger, et, la date de notre départ de Paris n’ayant rien de fixe (nous pouvons la reculer aisement), vous avez tout le temps de nous répondre et de passer avec nous autant de temps que vous voudrez. Si je n’ai pas la grande joie de vous recontrer dans votre pays, j’aimerais faire un séjour dans un ou plusieurs monastères de Moldavie et de Bukovine, et à la campagne, chez un prêtre ou un instituteur, oû, naturellement, je payerais la pension convenable: et je vous serais très recommandations de m’aider, si possibile, pour cette installation par des renseignements ou recommandations. Je garde toujours le plus cher souvenir du séjour que j’ai fait l’an dernier auprès de vous. J’ai été heureux de pouvoir, cette année, commencer à payer la dette de reconnaissance que j’ai contractée envers vous et la Roumanie en enseignant à mes étudiants l’amour de votre langue, de votre littérature, et aussi celui de votre chère patrie. Je reprendrai plus amplement cette oeuvre à la rentrée prochaine, à la Sorbonne et à l’Ècole des Langues orientales, oû ce sera pour moi un grand plaisir d’accueillir vos compatriotes, et plus encore, vos amis. Ma femme, qui sera enchantée de vous connaître, me prie de vous presénter ses très sympathiques salutations, ma mère se rappelle à votre meilleur souvenir, et je vous prie de croire, mon cher ami, à ma très reconnaissante et inébranlable affection, Votre dévoué, Jean Boutière Présentez mon respectueux souvenir a votre chère mère et à votre famille. P.S. Je vous prie de me rappeler au bon souvenir de tous ceux qui, à Arad, ont bien voulu me témoigner leur sympathie et dont je n’oublie pas la cordialité. P.S. Depuis quelques mois, en raison de la baisse constante du franc, j’envoie à Gh., chaque mois, mon plus 2000 lei, mais l’équivalent actuel des francs français 300, soit environ 1350 lei (ces 300 fr. ont représenté 2000 lei pendant plusieurs années), car je dois aussi songer à mes devoirs envers ma mère, dont la maladie me coûte très cher. J’ai reçu il y a quelque temps une lettre d’un certain lieutenant-colonel Popescu, locataire de Gh. depuis un certain temps. Cette lettre, assez insolente – et à laquelle, vous le pensez bien, j’ai jugé inutile de répondre, m’ordonne, dans une 92

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

sorte d’ultimatum, de recommencer à payer 2000 lei, par mois, et de verser la différence entre ces 2000 lei et la somme que j’ai envoyée les mois passés. Il prétend que 1350 lei par mois ne permettent pas d’assurer, à Oradea, la vie et l’instruction d’un enfant. Il me menace, pour le cas oû je n’executerais pas cet ordre, d’une plainte au tribunal et de l’effet de ses relations personnelles à Bucarest! Connaissez-vous ce Monsieur? Inutile de vous dire que je n’ai tenu aucun compte de ces menaces, car je sais, par expérience, ce que coûte la vie en Roumanie. Vous m’avez dit vous-même depuis longtemps que ma contribution est très suffisante. Je vous serais toutefois très reconnaisant de vous informer et de me dire ce que je dois penser de ces menaces; et d’autre part, quelles son, légalement, mes obligations envers mon fils, et jusqu’ à quelle date je dois contribuer à ses dépenses d’entrétien, d’éducation et d’instruction: Je vous en remercie cordialement par avance. Jean Boutière Paris, 22 iunie 1938 Dragul meu prieten, Călătoria noastră de nuntă a fost întreruptă de sănătatea mamei; chemaŃi de urgenŃă de la Nice, am găsit-o foarte suferindă şi timp de mai multe zile ea a fost între viaŃă şi moarte. Am trăit, soŃia mea şi eu, săptămîni foarte penibile, şi iată de ce v-am lăsat atît de mult timp fără noutăŃi. În prezent, mulŃumită lui Dumnezeu, draga noastră bolnavă merge ceva mai bine; este momentan întro casă de sănătate la Bourg- à -Reine, foarte aproape de Paris, şi acolo îşi va petrece cel puŃin toate vacanŃele mari. A slăbit fizic şi psihic, avînd din nou probleme cerebrale, dar să sperăm că Dumnezeu ne-o va păstra încă mult timp. Aceste complicaŃii ale sănătăŃii sale au antrenat şi continuă să aducă pentru mine greutăŃi deosebit de mari, în disproporŃie cu mijloacele mele de existenŃă; şi iată de ce n-am mai putut, spre regretul meu, să trimit studentului dumneavoastră la Strasbourg echivalentul a 5000 lei pe care mi iaŃi pus atît de amabil la dispoziŃie. Dar tocmai am luat măsuri pentrua mă achita faŃă de dumneavoastră; am scris studentului dumneavoastră, pentru a şti dacă mai este încă la Strasbourg, şi deîndată ce voi avea răspunsul îi voi adresa un mandat de 840 de fr., reprezentînd cei 5000 lei, în cursul bursei, care era cel al valorilor în momentul şederii mele în România. Vă rog să mă scuzaŃi de această întîrziere nedorită. Mama fiind acum în afară de pericol, ne gîndim, soŃia mea şi eu, să plecăm în Polonia din 15 sau 20 iulie. Spre 15 august, îmi propun să merg să petrec cîteva săptămîni în draga voastră patrie. Din pricina scăderii francului şi a situaŃiei mele financiare dificile mă voi opri, în regiunile învecinate ale Poloniei, vreau să spun în Bucovina, în Moldova şi poate în Basarabia, care sînt dealtfel părŃile României pe care nu le cunosc aproape deloc. Aş fi totuşi foarte fericit să vă întîlnesc. N-aŃi proiecta să faceŃi o călătorie în aceste regiuni? Noi spunem, de asemenea, soŃia mea şi eu, că veŃi veni poate în FranŃa la începutul verii. Am fi foarte fericiŃi să vă primim în casa noastră, unde avem loc berechet ca să vă găzduim şi data plecării noastre din Paris nefiind deloc fixată (noi am putea-o amîna uşor), dumneavoastră aveŃi timpul să ne răspundeŃi şi să petreceŃi cu noi atît timp cît veŃi vrea. Dacă nu voi avea marea bucurie să vă întîlnesc în Ńara dumneavoastră, mi-ar plăcea să fac un popas într-una sau mai multe mănăstiri din Moldova şi Bucovina şi la Ńară, la vreun preot sau dascăl unde, natural, aş plăti pensiunea convenabilă; şi v-aş fi recunoscător să mă ajutaŃi, dacă e posibil, pentru această instalare, prin informaŃii sau recomandări. Păstrez totuşi cea mai dragă amintire şederii pe care am făcut-o anul trecut lîngă dumneavoastră. Am fost fericit să pot, în acest an, să încep să plătesc datoria de recunoştinŃă pe care o am faŃă de dumneavoastră şi România, învăŃîndu-i pe studenŃii mei dragostea pentru limba, literatura şi pentru draga noastră patrie. Voi relua mai amplu acastă acŃiune în anul viitor, la Sorbona şi la Şcoala de limbi orientale şi va fi o mare plăcere pentru mine să primesc acolo pe compatrioŃii dumneavoastră şi prietenii dumneavoastră. SoŃia mea, care va fi încîntată să vă cunoască, mă roagă să vă prezint salutările ei foarte 93

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

amicale; mama speră să vă amintiŃi cu plăcere de ea, şi vă rog să credeŃi, dragul meu prieten, în recunoştinŃa şi afecŃiunea mea de nestrămutat. Al dumneavoastră devotat, Jean Boutière PrezentaŃi cea mai respectuasă amintire mamei dumneavoastră dragi şi familiei. P.S. Vă rog să mă amintiŃi cu un salut prietenesc tuturor celor care la Arad au Ńinut să-mi arate simpatie şi a căror cordialitate nu o uit. P.S. De cîteva luni, din pricina scăderii constante a francului, îi trimit lui Gh., în fiecare lună, nu 2000 lei, ci echivalentul actual al celor 300 franci francezi, să fie în jur de 1350 lei (aceşti 300 de franci au reprezentat 2000 lei timp de mai mulŃi ani), căci trebuie să mă gîndesc şi la îndatoririle mele faŃă de mama, a cărei boală mă costă foarte scump. Am primit acum cîtva timp o scrisoare a unui locotenent-colonel Popescu, locatar al lui Gh. de un timp. Această scrisoare destul de insolentă şi la care, vă daŃi seama, am judecat că e inutil să răspund, îmi ordonă, într-un fel de ultimatum, să reîncep să plătesc 2000 lei pe lună şi să vărs diferenŃa între aceşti 2000 lei şi suma pe care am trimis-o lunile trecute. El pretinde că 1350 lei pe lună nu permit să asigure la Oradea viaŃa şi instruirea unui copil. Mă ameninŃă că în cazul în care nu voi executa acest ordin, se va plînge unui tribunal şi va apela la relaŃiile sale personale din Bucureşti! CunoaşteŃi pe acest domn?Inutil să vă spun că nu am Ńinut cont de aceste ameninŃări, căci ştiu din experienŃă cît costă viaŃa în România. Mi-aŃi spus chiar şi dumneavoastră, demult, că contribuŃia mea este prea suficientă. V-aş fi foarte recunoscător să vă informaŃi şi să-mi spuneşŃi ce trebuie să gîndesc despre aceste ameninŃări; şi, pe de altă parte, care sînt obligaŃiile mele legate faŃă de fiul meu şi pînă la ce dată trebuie să contribui la aceste cheltuieli de întreŃinere, educaŃie şi instruire. Vă mulŃumesc cordial dinainte, Jean Boutière Bibliografie 1. Ciopraga, C., Jean Boutière şi << Ńăranul cel mare … >> în ViaŃa şi opera lui Ion Creangă de Jean Boutière, Editura „Junimea”, Iaşi; 2. Negrilă, I., Jean Boutière, în Manuscriptum, nr. 3/1989; Eminescu. Creangă. Caragiale. Slavici, Editura “Vasile Goldiş“ University Press, Arad, 2006; Ion Creangă – casa din Humuleşti şi bojdeuca din łicău, în România literară, nr.1/1991; Ion Creangă, în Amurg sentimental (Bucureşti), nr. 12/1996; 3. Popeangă, V., Însemnări despre activitatea lui Jean Boutière la Oradea în volumul Catedra, Arad, 1980;

94

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

ANALIZĂ STILISTICĂ A UNUI FRAGMENT DIN „ZBUCIUMUL INIMII” DE NASTUME SOSEKI STYLISTIC ANALYSIS OF A FRAGMENT FROM “KOKORO” BY NATSUME SOSEKI Mihnea Voicu ŞIMĂNDAN Ladprao Bilingual School Bangkok, Thailand, [email protected] Rezumat Studiul de faŃă urmăreşte două scopuri: (1) de a întreprinde o analiză stilistică asupra unui text literar şi (2) de a demonstra că stilistica este o disciplină care trebuie luată în considerare atunci când încercăm a descoperi sensurile unui text. Fragmentul analizat este extras din romanul „Zbuciumul inimii” („Kokoro”) de autorul japonez Natsume Soseki. Prin analiza întreprinsă voi demonstra, folosind exemple (şi explicaŃii), că stilul în care a fost scris acest text literar este unul specific şi deosebit complex. Pentru a înŃelege „aluziile” autorului, presărate în text, cititorul trebuie să fie echipat cu importante cunoştiinŃe de lingvistică. Concluzionez că stilistica este o disciplină care încurajează gândirea logică şi creativă, putând fi aplicată diferitor discipline umaniste. 95

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Key words: stylistic analysis, literature, novel, Japan Cuvinte cheie: analiză stilistică, literatură, roman, Japonia Defining style and stylistics Style is the author’s careful choice of words and arrangement of words, sentences, and paragraphs to produce a specific effect on the reader. Style allows the author to shape how the reader experiences the work. For example, one writer may use simple words and straightforward sentences, while another may use difficult vocabulary and elaborate sentence structures. Even if the themes of both works are similar, the differences in the authors’ styles make the experiences of reading the two works distinct. An author’s style evolves out of the chosen point-of-view technique. The omniscient point of view produces a relatively complex style; the first-person point of view results in a simple style if it is recorded as “spoken,” more complex if written; and third-person point of view generates a style that typically is slightly elevated above the intelligence level of the focal character. Style can be broken down into three types: simple, complex, and mid-style. Sometimes authors carry a single style throughout an entire work. Other times, the style may vary within a novel. For example, if the novelist tells a story through the eyes of several different characters, the use of different styles may give each character a distinctive voice. A simple style uses common words and simple sentences, even if the situation described is complex. The effect of the simple style can be to present facts to the reader without appealing to the reader’s emotions directly. Instead, the writer relies on the facts themselves to affect the reader. American author Ernest Hemingway is widely known for a spare, economical style that nevertheless provokes an emotional reaction. A complex style uses long, elaborate sentences that contain many ideas and descriptions. The writer uses lyrical passages to create the desired mood in the reader, whether it is one of joy, sadness, confusion, or any other emotion. American author Henry James uses a complex style to great effect in his novels. A mid-style is a combination of the simple and complex styles. It can give a neutral tone to the book, or it can provide two different effects by contrast. Thai-American writer S.P. Somtow uses the mid-style in Jasmine Nights. Some authors use more than one style within a novel. This approach allows the author flexibility in choosing which style is appropriate at different points in the work, depending on the situation and on the character or characters being portrayed. Novelists who have mixed styles include the American writer Herman Melville, in such work as Moby Dick, and the Irish writer James Joyce, in his Ulysses. Style has been a subject of interest for a very long time, and in recent years has acquired its own field of study called stylistics. Stylistic analysis in literary studies is usually made for the purpose of commenting on quality and meaning in a text. The purpose of a stylistics analysis is to understand and interpret a text. Thus, an extremely careful attention is paid to the text in its every detail. The process of the analysis will reveal the good (and/or bad) qualities of the writing. Stylistic analysis of a non-literary text involves studying in detail the features of a piece of writing from such genres as: news reports, articles, opinions, editorials, etc. The method of analysis of a non-literary text is not different from the one used to analyze a literary text. The text is being looked at in great detail, observing what the parts are, and identifying the function they perform in the given context. The method of analysis is fairly scientific. A hypothesis is stated and then proved using examples and explanations. 96

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Aims, text, hypothesis The aims of the present paper are: (1) to attempt a stylistic analysis of a literary text, and (2) to demonstrate the fact that stylistics is an important discipline when trying to discover meanings in texts. The text analyzed is a fragment from the novel Kokoro by the Japanese author Nastume Soseki. In the analysis I will demonstrate using examples and explanations that the style of the text is complex. In order to understand the meanings and the allusions implied in the text, the reader has to be equipped with knowledge of linguistics and possess a special schema. The text <> (Natsume Soseki, Kokoro)

The front cover of „Kokoro”

Nastume Soseki (1867-1916)

Stylistic analysis of the text Although the fragment from the novel Kokoro by Natsume Soseki is in English, the original version was written in Japanese because the author is a Japanese national. I did not choose the text at random. My background information about Japanese literature in general and this author in special made me have certain expectations when I started reading the 97

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

book. Other novels that I had read by Nasume Soseki dealt with characters that lost their identity, who were alienated from society. This was due to the writer’s own uncertainty about his place in society, having in mind that he was born in 1867, the year before the Meiji Restoration, when the traditional feudal order was dethroned by the Western powers. Thus, before even reading the novel I had a feeling of what the text will be like. The title of the novel has a crucial meaning to the novel. An important factor in analyzing the title is the fact that I have read the book twice in two different languages, i.e. Romanian and English. The two versions had also two different titles, i.e. “Zbuciumul inimi” for the Romanian translation, and ‘Kokoro’, the original Japanese title, for the English translation. If we translate both titles in English we would come up with the following titles: “The fussiness of the heart” for the Romanian version, and “The heart” or “The soul” for the English version. There is obviously a striking connection between the two translations. The message that both titles convey makes us believe that the novel is a story about matters of heart. The words that build up the title are very important in the sense that they prepare the reader for a special kind of text. But without the background knowledge about the author we could not precisely guess before reading the novel that the story is about complications that arouse from love. We might think that it is a medical book that deals with the biological description of the human heart. All the elements that form the text are tightly connected. We cannot take words out of the text without altering the overall meaning. Taken out of the context the literal meaning of individual words is so different than the meaning conveyed in the text as part of a lexical item (e.g. phrase). For example the examples below have a different meaning if we take them out of the phrases they are found in the text and if we treat them as individual words. In all the following cases, it is not the literary connection of meanings that forms a whole meaning. - The verb phrase ‘to get tired’ implies an annoyance due to waiting. One of the dictionary definitions of the verb ‘to get’ is ‘to have something by buying, borrowing, or receiving it from someone else’. The meaning of the word ‘tired’ is explained in the dictionary as a feeling of physical or mental exhaustion. So, if we would make a sum of all the literary meanings that these words in the verb phrase convey we could interpret the meaning of the phrase ‘to get tired’ with the action of ‘buying, borrowing or receiving physical or mental exhaustion’. It is obvious that it makes no sense. - The verb phrase ‘to remain silent’ has the meaning of ‘not speaking’. If we dissect the meanings of the words that form this lexical item we can say that ‘to remain’ means ‘not to go anywhere, but stay somewhere’ and ‘silent’ is when ‘a person or a thing does not make any sound’. The literal sum of the meanings these words independently convey would be illogical. - The verb phrase ‘to make up’ can have many meanings, some of which are ‘to put powder on the face’, ‘to become friends again’, ‘to decide’ etc. As separate words, ‘to make’ stands for ‘putting something together, or creating something, or changing something into something else’, while ‘up’ refers to a place that is in contrast to a low one. This is a good example to demonstrate the fact that the meaning of individual words cannot be taken out of the context. Lexical items can be polysemic, thus making them even more difficult to be separated from the context. - The verb phrase ‘to take a quick glance’ stands for ‘looking for a short while at something’. As individual words, ‘to take’ can mean ‘to get something using the hands’, ‘ to carry or bring’, ‘to have’, ‘to need’ etc; ‘quick’ stands for ‘something that happens fast or in a short time’; ‘glance’ means ‘to look at something for a short period of time’. Given all these possibilities it is obvious that the verb phrase could have so many illogical meanings. Taken out of the lexical item that they are part of, the meanings of words can be so different. All these examples prove the fact that we cannot treat words and lexical items as individual parts when found in a text. The meanings that they express out of the context are not the same with the meanings they express when considered as a unity and part of a text. The words that formed all 98

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

the above phrases are elements without which the more complex lexical items could not have been built. The text is composed of long and short sentences. The reader cannot grasp the overall meaning of a sentence just by summing up the dictionary definition of the words present in a sentence. At a sentential level, the meaning conveyed by a sentence does not rely only on the author’s ability in making himself clear. Literature does not have to be clear. And depending on the receiver, the message might be obvious for some readers, while for others might be opaque. To give just one example that better illustrates the above mentioned ideas, the following chain of sentences from the text will be analyzed: ‘I do not know what strange forces were at work that night; for I, who had always slept with my feet pointing towards the west, decided that evening to arrange my bedding so that my feet would point towards the east.’ - The sentence ‘I do not know what strange forces were at work that night; …’ can have an ambiguous meaning if taken out of the text. First of all we do not know who ‘I’ is, and we do not know what ‘night’ the addresser is taking about. But even in the text, the sentence can give the addressee some difficulties when s/he is faced with the task of identifying the meaning of the ‘strange forces’ that ‘were at work’. The writer probably wanted to make the reader understand that life is governed by a ‘divine presence’ who makes itself present by such notions as ‘destiny’ or ‘karma’. This interpretation comes from my own believes and education regarding life in general. Any other reader might come with another, maybe better, view of what the author wanted to express. All these different interpretations that readers come up with are due to the writer’s use of language, and the receivers’ own personal experience and feelings. - The following sentence asks the reader even more concentration and literary affinity than the one analyzed before: ‘…for I, who had always slept with my feet pointing towards the west, decided that evening to arrange my bedding so that my feet would point towards the east.’ Out of the context the sentence is illogical and not clear. Some ignorant readers not familiarized with the Asian culture in general and the different Japanese religious sects in special, could not make any sense of this sentence. In analyzing the first part of the sentence we have to understand what ‘to sleep with one’s feet pointing towards the west’ means. During the 12th century, Honen Shonin, a Japanese monk, founded a very popular sect called the ‘Pure Land’ Buddhism or Jodo Buddhism. The followers of this sect believed that west was the direction of the Pure Land where the dead abide. According to the sect’s teachings, to sleep with the feet pointed towards this direction is considered unlucky. So, with this background knowledge, I understand that the author believed in (or maybe just made use of) this religious sect, and thus the main character of Kokoro was also, by association, a follower of the same sect. While Natume Soseki makes proof of deep insights into the teachings of Jodo Buddhism, his character does not, and hence his habit of sleeping with his feet pointing the west. The fact that he unconsciously ‘decided that evening to arrange my [his] bedding so that my [his] feet would point towards the east’ was probably due to his unrest regarding his friend K. He wanted his luck to change, or better say he wanted to get rid of an obstacle, to get rid of K. He wanted the stars to favor him. This is my personal interpretation of these sentences. If taken out of the text I might have guessed part of the meaning that the sentence conveys. But it is within the text that I could fully use the schema I have about the author and his place of origin. The text is cohesive because there are ties and connections that bind the sentences together. There are connections present in the text in the use of pronouns, which are used to maintain reference via anaphora to the same people and things: I – I - my. Almost all the sentences have reverence to the personal pronoun ‘I’, thus making the sentences cohesive. There are lexical connections such as Saturday night – that night – in the night or shadowy figure – a man – his back – his body. The more general connections are created by a number of terms which share a common element of meaning, like ‘house’: door – room – doorway – counterpane, or ‘light’: shadowy – dim 99

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

– lamplight – half-light – darken. There are also connectors which mark the relationship of what follows to what went before: but, however. The verb tenses in the text are mainly in the past, due to fact that it is a story that narrates something that happened in the past, thus creating a connection between those events. The are a few interpolations of verbs in the present tense (e.g. ‘I do not know what…’), the present perfect tense (e.g. ‘Like a man who has been suddenly…’) and future (e.g. ‘Tomorrow, I will make up my mind…’) caused by general truths, actions that continue their effect in the present, and, respectively, the use of reported speech. Analyzing all these cohesive links within the text gives us an insight into how the writer structured what he wanted to say. These links are one of the factors that counted most when I decided that the text is well-written in a complex style. But we have to remember that the text analyzed is a translation, and the conventions of cohesive structure might differ from one language to another, in our case from Japanese to English. I consider that the text is also coherent due to the fact that we understand, or at least have our own interpretation of the writer’s message. Coherence is not something that we can find in the text, but depends a lot on our experience and the way we see the world. I found this text coherent due to a number of factors. Firstly, I have read the entire book twice, in two different languages. Secondly, I did some research on the writer’s life and literary activity right after reading the book for the first time in Romanian. Thirdly, I have read and wrote extensively about Japanese culture and civilization, fact that made me have a certain affinity towards anything connected to Japan. And lastly, my experience in reading Japanese literature familiarized me with some of the major topics of Japanese literature, such as the lost of identity. The text requires interpretation from the reader’s part and if s/he does not have the necessary tools to decode the message, the meaning of the text might be different than mine. We also have to remember that this fragment is taken out from the pages of a whole novel, thus the fragment might not make sense at a first glance. This is due to the fact that we have taken the text out of its context, and thus we deprive the readers from many important elements that gravitate around the full text. Conclusions In this paper I have examined multiple motives for the stylistic choices in one text from a novel. Taken all together, these motives produce an effect far more impressive and moving than any description of the same scene or topic in ordinary, careless style. Since the scene in the novel occurs at the most important moment of the novel the impact of the text comes greatly into effect. The author chose a complex style in the hope that the details of the scene would remain in the readers’ minds. Stylistic analysis is practiced as a part of understanding the possible meanings in a text. It is a useful discipline which encourages logical and creative thought and can be transferred to many other areas of academic study, such as discourse analysis or critical reading. The fact that stylistic analysis can be applied to a large variety of texts, as shown above, makes it a useful and important discipline. Bibliography 1. Lodge, D. (1992) The Art of Fiction. London: Penguin Books. 2. Montgomery, M. et al. (2001) Ways of Reading. London: Routledge. 4. Soseki, Natsume (1957) Kokoro. Washington, D.C.: Gateway Editions. 3. Whiteley, C. (2002) The Everything Creative Writing Book. Avon: Adams Media Corporation.

100

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

SUFERINłA ŞI CREAłIA LIRICĂ ÎN LITERATURA UNIVERSALĂ SUFFERING AND LYRICAL POETRY IN THE WORLD LITERATURE Vasile MAN Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad E-mail: vasileman@revista-studii-uvvg.ro Abstract The translations into Romanian from the universal poetry are abundant in texts in which suffering has contributed to the creation of everlasting masterpieces. The great poetry, as an expression of intelligence and sensibility to the great challenges of life, has the purpose to ignite in the reader’s soul admiration or rebellion, love or hate – feelings which amplify themselves in accordance with the listeners quality, and which in the end give true measure to a culture. In the work “Suffering and Lyrical Poetry in the World Literature” I started from the belief that suffering leads to the essence of life, and poetry tries to express it. In supporting the above 101

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

mentioned statements, to illustrate the reception of foreign writers into the Romanian culture, I have chosen certain translations from the lyrical creation of writers Robert Burns (1759 – 1796) and Ovidius Publius Nase (43 B.C. – 17 A.D.). In regard to the Scottish poet Burns, suffering is due to social injustices, and the art of the ploughman poet transforms it into a rebellion. In regard to the Latin poet Ovidiu, the suffering motive consists of the deterioration of human relationships between the poet and the Roman emperor, Octavian Augustus, who led to the expulsion of Ovidiu from Rome, living the last years of his life in exile at Pontus Euxinus (Tomis – Constanta nowadays, harbor at the Black Sea). The drama of his life, Ovidiu describes it in Tristele, the poem becomes the only connection to the world. Key words: the great poetry, suffering, injustice, exile Cuvinte cheie: marea poezie, suferinŃa, nedreptate, surghiun SuferinŃa ne conduce către esenŃa vieŃii, iar poezia încearcă să o exprime. ConjuncŃia coordonatoare “şi” din titlul acestei lucrări leagă, astfel, două realităŃi care doar aparent sunt egale, pentru că suferinŃa – fizică sau sufletească – niciodată nu poate fi exprimată îndeajuns în cuvinte, dar are darul de a amplifica mesajul durerii în receptarea textului. Traducerile în limba română din literatura universală sunt bogate în asemenea exemple. Desigur, selecŃia autorilor sau textelor poate fi, uneori, subiectivă, în funcŃie de traducător, sau politizată, cum a fost cazul în perioada comunismului din România, când selecŃia şi aprecierea traducerilor se făcea şi în funcŃie de provenienŃa autorilor, din Est sau din Vest. Se ştie, însă, că marea poezie, ca expresie a inteligenŃei şi sensibilităŃii la provocările vieŃii, este nonconformistă, refuzând să se supună unor canoane sau reguli fixe. Scopul ei este de a declanşa în sufletul cititorului admiraŃia sau revolta, iubirea sau ura – sentimente care se amplifică în funcŃie de calitatea receptorilor, şi care, în final, dau măsura unei culturi. Robert Burns (1759 – 1796) Un reprezentant important din literatura universală tradus în limba română [1] este poetul scoŃian Robert Burns, ale cărui adevăruri sunt foarte actuale şi astăzi, după peste două sute de ani. La Burns, suferinŃa din cauza nedreptăŃilor sociale se transformă în revoltă, “arta poetului plugar şi-a dorit să slăvească virtuŃile populare… „să facă în ciudă” exploatatorilor săi mari şi mici, de la rege până la arendaş” [2]. Poetul scoŃian Robert Burns, afirmă traducătorul în româneşte – în prefaŃa Marele bard de la miazănoapte, la volumul Burns, din colecŃia “Cele mai frumoase poezii” -, este una dintre cele mai calde personalităŃi ale literaturii mondiale [3], opera lui distingându-se prin popularitatea datorată inspiraŃiei din viaŃa şi cântecele ScoŃiei, ceea ce îi păstrează frumuseŃea şi prospeŃimea susŃinute de o forŃă comunicativă “comparabilă cu opera marilor rapsozi populari”. De fapt, geneza acestei opŃiuni se află în chiar viaŃa autorului (născut la 25 ianuarie 1759), ştiind că fiul pălmaşului scoŃian William Burns a văzut pentru prima dată lumina zilei într-o colibă şubredă din cătunul Allovay, nu departe de târguşorul Ayr, iar a doua zi o viforniŃă le-a năruit coliba, obligând familia plugarului să se refugieze, cu puŃinu-i avut, prin vecini. Copilăria şi tinereŃea lui Burns i-au dăruit, din belşug, truda şi grijile sărmanilor plugari, în mijlocul cărora a trăit. “Eu n-am dus lipsă de nevoi, Recolte proaste, focuri, ploi, Ruşini şi nedreptăŃi puhoi, Ca vai de mine…”

102

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Înconjurat de dragostea miilor de plugari şi nevoiaşi care îi recitau cântecele satirice, Robert Burns ajunge în scurt timp o celebritate naŃională. Debutul său literar avea să se producă o dată cu apariŃia volumului Versuri, îndeosebi în graiul scoŃian. Niciuna din frumuseŃile sufletului omenesc şi ale pământului patriei n-a rămas în afara preocupărilor artistice ale poetului popular acoŃian, iar omenia este considerată ca forŃă supremă în arta de a învinge: “Nu-i pune nimeni capu-n ştreang Săracului cinstit. Pe ticălos să-l ocoleşti; Să fii sărac, dar să- îndrăzneşti, Să fie orice-ar fi! Ne străduim în van, ei şi? Doar auru-i de preŃ aci: Dar omu-i om, să ştii… ……………………………………….. Să ne rugăm, deci, poate-o fi Să vină vremea, pe pământ, Când omul şi al său cuvânt Rodi-vor, într-o zi. Şi-atuncea, fie orice-o fi, Veni-va vremea, va veni, Când om cu om se va-nfrăŃi, Se-apropie, să ştii! (Omul e om, să ştii!) [4]. Acest mesaj liric al “poetului plugar”, Robert Burns, de simpatie pentru cei umiliŃi de un destin social nedrept, îşi are o apropiere, în literatura română, cu lirica lui George Coşbuc (“poetul Ńărănimii”, a lui Octavian Goga (“poetul pătimirii noastre”) sau a lui Tudor Artghezi, în al cărui Testament autorul vrea să transforme “pentru prima oară, sapa-n condei, şi brazda-n călimară”… Cercetătorul literar găseşte în poezia lui Burns trăsăturile unei arte naŃionale care exprimă forŃa realistă a autenticităŃii şi limbajul emoŃional plin de seva populară: “Plugar mi-a fost bătrânul Pe-un mal de apă dulce Şi m-a crescut ca unul Deprins la greu a duce; Cu punga pururi goală L-am apucat şi ştiu Că singura lui şcoală Mi-a fost, cinstit să fiu. Plecând în lumea largă Flăcău voinic de stat Ca stâlpul de catargă, N-am tras s-ajung bogat, Dar vrut-am, om cu vază, Să mă ridic, pe muchii, 103

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Prin inima mea trează Şi bruma cea de buchii. În fel şi chip cercat-am Să tai al Soartei bai, Dar încă şi-încă-o dată Nimic nu căpătai: Ori mă săpau vrăjmaşii, Sau mă pândeau ciclopi, Spre culmi gândindu-mi paşii, Mereu am dat în gropi. Sătul şi frânt, la urmă, De-al Soartei dârz refuz, Să văd că visu-mi curmă Şi că rămân mofluz, Mi-am zis: Trecutu-i negru, Iar Viitorul, orb; Prezentul e integru, Prezentul, deci, să-l sorb.” (Tata a fost plugar – Cântec) [5] Traducerea în limba română a liricii poetului scoŃian Burns a cunoscut mai multe ediŃii, iar receptarea operei sale, atât de critica literară, cât şi de cititorii români, a cunoscut aprecieri elogioase pentru umanismul său. Ovidius Publius Naso (43 î.Hr. – 17 d.Hr.) Degradarea relaŃiilor interumane este o altă sursă a suferinŃei, cu consecinŃe dramatice. Poet elegiac, Ovidius Publius Naso este autor al mai multor cărŃi, în care cântă dragostea. Volumul Arta de a iubi i-a creat renumele, dar i-a şi cauzat exilul pentru modul frivol în care tratează iubirea. Alungat din Roma, în anul 8, de către împăratul Octavian Augustus, şi exilat la Tomis (ConstanŃa), poetul Ovidius îşi petrece viaŃa în “Ńara geŃilor” până la moartea sa, în anul 17. “La Tomis compune vestitele elegii din exil, alcătuite din Tristia (Tristele, în 5 cărŃi) şi Epistolae ex Ponto (Scrisori din Pont, în 4 cărŃi), adresate amicilor, şi în care ni se dau preŃioase amănunte despre viaŃa locuitorilor străvechi ai meleagurilor dobrogene” [6]. “La noi, opera lui Ovidius se integrează în opera de editare a clasicilor literaturii vechi, aducând în faŃa cititorilor figura îndurerată a celui dintâi cântăreŃ al meleagurilor noastre” [7]. Cel dintâi român care s-a ocupat de traducerea operei lui Ovidius a fost cronicarul Miron Costin, căruia îi datorăm prima traducere din Metamorfozele, iar poetul Vasile Alecsandri scrie drama în versuri Ovidiu, în care prezintă suferinŃele poetul latin exilat la Pontul Euxin. “Ce vină a ispăşit, oare, Ovidiu, ca să fie surghiunit pe bărăganele scite? Fost-a el, întradevăr, un libertin care, propagând desfrâul în Cetatea Eternă, devenise un ferment de descompunere morală? Înfruntat-a el atotputernicia cezarului, opunând imperialului cerc de aur cununa de lauri a poetului suveran? Participat-a el, cum spun unii istorici, la un complot împotriva lui August? Sau e mai bine să lăsăm frâu slobod fanteziei şi, împreună cu Vasile Alecsandri, să facem adevăr istoric din idila cu Iulia şi din consecinŃele acestei idile?! 104

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Exilatul de la Tomis deschide seria „poeŃilor blestemaŃi”: a celor loviŃi, a celor pe care societatea i-a alungat din sânul ei, i-a lăsat să moară în sărăcie, boală şi ruşine, a celor care, poate, sau înstrăinat ei singuri de o lume care nu-i înŃelegea şi căreia i-au răspuns cu orgoliul şi cu izolarea lor dispreŃuitoare”[8] Autorul Tristelor consideră că unul din motivele exilului este poezia Carmen, incriminată de Augustus pentru caracterul ei uşuratic, licenŃios, spunând: “Căci doară poezia, tot ea m-a exilat! / Deci, du-te, carte scumpă, în locul meu vezi Roma!” Deşi poezia îi provoacă atâta suferinŃă, Ovidiu o consideră nemuritoare: “De ce, haină pizmă, îmi tot socoŃi tu anii, pierduŃi, Şi spui că poezia e-un lucru făcut de-un pierde-vară. De ce, precum strămoşii, eu n-am purtat şi lancea, De ce milităria nu m-a atras nicicând? Nici legile ce-s pline de-atâta vorbărie, Nici glasul ce răsună atât de van în for? Sunt trecătoare toate – răspund -, îmi doresc faima, Să fiu slăvit în lume, cât ea va dăinui!” (Poezii nemuritoare)[9] Amintindu-şi de plecarea în surghiun, Ovidiu va scrie Cea de pe urmă noapte la Roma, în care durerea despărŃirii de Roma şi de familie are proporŃii cosmice: “Când îmi răsare-n minte imaginea cea tristă A nopŃii de pe urmă din Roma-n care eu Am părăsit acolo atâtea lucruri scumpe, Din ochii mei şi astăzi curg lacrime fierbinŃi. Era aproape ziuă când Cezarul dăduse Porunca din hotarul Italiei să plec. Dar eu de-atâta vreme, eu, vai! încremenisem: Nici timp n-aveam, nici mintea nu-mi sta atunci la drum.” Vestea surghiunului a venit ca un trăsnet pe capul poetului, nefiind pregătit, iar când şi-a revenit în fire, voind să-şi ia rămas bun de la prieteni, constată: “Ce mulŃi erau odată! Şi-acuma… numai doi! Plângeam, plângea soŃia şi mă strângea în braŃe, Şi plânsu-i, ca o ploaie, brăzda al ei obraz, Pe când a mea copilă, pe libicele Ńărmuri, De soarta mea cea tristă nimica nu ştia…” Călătoria “pe marea furtunoasă” de la Roma la Pontul Euxin este descrisă în termeni apocaliptici: “O, zei! – căci numai ruga mi-a mai rămas pe lume Nu-mi fărâmaŃi voi nava purtată pe noian? Nu ajutaŃi mânia puternicului Cezar! Un zeu ales te-ajută, când altul Ńi-i duşman. ………………………………………… Vorbesc, dar valul mării îneacă-al meu obraz, 105

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Îmi intră apa-n gură şi-mi taie răsuflarea, Atunci când a mea gură se roagă de-ajutor. SoŃia-n vremea asta exilul mi-l jeleşte, Atâta ştie numai din valul meu amar: Nu ştie că sunt gata să mor bătut de vânturi Şi aruncat pe marea cea fără de hotar. Noroc că n-am lăsat-o cu mine să se-mbarce: Aş fi murit atunce, o, zei, de două ori!” (Pe marea furtunoasă) [10] În singurătatea surghiunului din Pontul Euxin, Ovidius Publius Naso îşi descrie cutremurătorul destin în Tristele. În Cuvântul de însoŃire al cărŃii ce doreşte s-o trimită la Roma, va realiza cea mai tulburătoare elegie a operei sale lirice: “Tu, cartea mea, vei merge la Roma fără mine, Acolo unde mie a merge nu mi-i dat. Te du făr’de podoabe, căci astfel se cuvine: Un exilat Ńi-i tată, ia-Ńi strai de exilat! ………………………………………… Iar dacă din mulŃime se va găsi vreunul Să-şi mai aduc-aminte, să-ntrebe cum o duc, Să-i spui că sunt în viaŃă, dar mort sunt între oameni, Şi, totuşi, că viaŃa-mi e darul unui zeu. Să taci, de-o să te-ntrebe mai multe despre mine, Şi lasă-te citită; să nu vorbeşti prea mult!” Printre traducătorii români ai poetului latin se numără şi istoricul Ovidiu Drîmba, care a publicat volumul Ovidiu, în colecŃia „Oameni de seamă” [11], în a cărui prefaŃă Tudor Vianu consemna: “Care poet al antichităŃii a lăsat omenirii o operă atât de întinsă şi vastă ca Ovidiu, poetul iubirilor, al zeilor şi al exilului? Expresie a unui caracter generos, imagine a unei inteligenŃe ascuŃite, spirituale şi ironice, a unei culturi bogate, opera lui este vădit ataşată de vreme şi de împrejurări…” Opera lui Ovidiu se înscrie, prin valoarea sa excepŃională, în tezaurul literaturii universale. Prima traducere trilingvă din lume, conŃinând “sentinŃe” alese din opera lui Ovidiu, apare în anul 1679, la Sibiu, în versiune românească, maghiară şi germană (“valachice, magyarice et germanice”), datorită lui Valentin Frank v. Frankenstein (Hecatombe Sententiarum Ovidianarum…), conform lui Grigore Tănăsescu [12]. În anul 1930 apare prima traducere românească integrală (în metru originar) a Tristelor (Scrisori din Tomis), cu introducere şi comentare de cercetătorul clujean profesor Şt. Bezdechi. În anul 1957 au loc la Bucureşti manifestările prilejuite de aniversarea bimileniului naşterii poetului. Cu acest prilej apare volumul Publius Ovidius Naso, cuprinzând studii despre opera şi personalitatea poetului. La 30 august 1970 se înfiinŃează AsociaŃia InternaŃională “Ovidianum”, cu sediul la Bucureşti, iar în perioada 25-31 august 1972 se Ńin lucrările primului congres al AsociaŃiei InternaŃionale “Ovidianum”, la ConstanŃa, cu participarea specialiştilor români şi străini. Pe plan european, opera lui Ovidiu, în Evul Mediu, în Renaştere, se bucură de o atenŃie deosebită, fiind receptată cu deosebire în epocile de răscruce ale culturii europene. 106

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Concluzii În concluzie, constatăm că, deşi pe cei doi scriitori, Ovidiu şi Burns, îi despart – ca timp al scrierii operei lor – aproape două milenii, ei au în comun vitregia vieŃii ce naşte suferinŃă umană. Iar această dramă ne-a fost transmisă printr-o operă lirică nemuritoare. Receptarea operei celor doi clasici ai literaturii universale în cultura română, prin traducerile realizate, îmbogăŃeşte spiritul uman cu frumuseŃea demnităŃii în faŃa suferinŃei – în care Poezia poate avea un rol salvator. Bibliografie 1. Burns, Cele mai frumoase poezii, în româneşte de Gheorghiu, Mihnea, Editura Tineretului, Bucureşti, 1960; 2. Burns, Cele mai frumoase poezii, în româneşte de Gheorghiu, Mihnea, Editura Tineretului, Bucureşti, 1960; 3. Gheorghiu, M., Marele bard de la miazănoapte, prefaŃă la volumul Burns, Editura Tineretului, Bucureşti, 1960; 4. Burns, Cele mai frumoase poezii, în româneşte de Gheorghiu, Mihnea, Editura Tineretului, Bucureşti, 1960, p. 13-14; 5. Burns, Cele mai frumoase poezii, în româneşte de Gheorghiu, Mihnea, Editura Tineretului, Bucureşti, 1960, p. 15-16; 6. Crăciun, D., Antologia poeziei latine, Editura Albatros, Bucureşti, 1973, p. 150; 7. Lascu, N., prefaŃă la volumul Ovidiu, Scrieri din exil, traducere de T. Naum, ESPLA, Bucureşti, 1957; 8. Eftimiu, V., Ovidiu văzut de Vasile Alecsandri, prefaŃă la V. Alecsandri, OVIDIU, ESPLA, Bucureşti, 1957, p. 19-20; 9. Crăciun, D., Antologia poeziei latine, Editura Albatros, Bucureşti, 1973, p. 153; 10. Crăciun, D., Antologia poeziei latine, Editura Albatros, Bucureşti, 1973, p. 190-191; 11. Drîmba, O., Ovidiu, colecŃia “Oameni de seamă”, Editura Tineretului, Bucureşti, 1966; 12. Ovidius, Arta iubirii, traducere şi note de Maria-Valeria Petrescu, prefaŃă şi tabel cronologic de Grigore Tănăsescu, Editura Minerva, Bucureşti, 1977, p. XXXVI-XXXVII.

107

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

RUDOLF OTTO ÎN TEZAURUL HERMENEUTIC ROMÂN RUDOLF OTTO IN ROMANIAN HERMENEUTIC THESAURUS Silvia IRIMIEA Facultatea de Litere, Departamentul de Limbi Modene Aplicate Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj e-mail s_irimiea@yahoo.com Abstract The present article was aimed at offering the readers and experts a hermeneutic and linguistic journey through the translated works of Rudolf OTTO, a philosopher, theologist and historian of religions, a personality who has been less known to the Romanian public, but who has asserted himself as a vigorous mystic. The article highlights Rudolf Otto, his mysticism, his religious concepts, and, finally, his translated books: The Idea of the Holy (Sacrul), The Numinous (Despre numinos) and Eastern and Western Mysticism (Mistica orientului şi mistica occidentului). Key words: hermeneutic, sacred, the numinous, features of the text, lexical level Cuvinte cheie: hermenutic, sacru, numinos, caracteristici ale textului, nivel lexical 108

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Rudolf Otto şi scrierile sale Rudolf Otto este un teolog şi filozof german, născut la Peine în 1860, care a urmat studiile teologice la Erlangen şi Gottingen. In perioada care a urmat numirii sale ca Privatdozent în anul 1904 şi, mai apoi, debutului carierei de profesor la Gottingen, Rudolf Otto a început să îşi elaboreze propria concepŃie despre sacru. Aceasta a fost continuată şi îmbogăŃită cu prilejul unor călătorii întreprinse in Africa de Nord, Egipt, Palestina, India, China, şi Japonia, de unde a deprins cunoştinŃe despre formele primitive ale sacrului şi marile mistici orientale. Cariera de pofesor de teologie a desfăşurat-o la Breslau şi Marburg, unde a continuat să trăiasca şi să scrie până la stingerea din viaŃă în 1937. Scrierile, care l-au consacrat ca pe unul din cei mai prestigioşi gânditori religioşi ai secolului XX, au fost compuse in perioada dintre cele două războaie mondiale. Acestea au cuprins: Die Anschauung vom heiligen Geist bei Luther(Viziunea asupra Sfantului Duh la Luther), 1904; Kantische-Fries’sche Religionsphilosophie(Filozofia religiei la kant şi Fries), 1909; Dipika des Nivasa(Dipika lui Nivasa), 1916; Das Heilige(Sacrul), 1917; Aufsätze das Numonose betreffend (Despre Numinos), 1923; West-östliche Mystik(Mistica occidentală şi cea orientală), 1926; Die Gnadenreligion Indiens und das Christentum (Religia harului în India şi creştinismul), 1930; Reich Gottes und Menschensohn (ÎmpărăŃia lui Dumnezeu şi Fiul Omului), 1934. Rudolf Otto dăinuie în conştinŃa religioasă în calitate de părinte al fenomenologiei sacrului prin lucrarea sa cu acelaşi titlu scrisă în 1917. Lucrarea a dobândit şi statutul de operă clasică în filozofie datorită abordării ”negative” a ”religiosului”, prin aceasta ”distigându-l de toate aproximaŃiile sale (teama, misterul, enormul, fascinantul)”(Larousse, 1998, pg 246). Acealaşi dicŃionar îl plasează pe Otto drept istoric al religiilor datorită investigării experienŃei religioase pe coordonatele câtorva ipostaze istorice. Pentru a înŃelege personalitatea complexă şi prestigioasă a lui Rudolf Otto se cuvine să facem o scurtă incursiune în domeniile cercetate şi comentate de Otto. Înainte de toate, Rudolf Otto şi-a dedicat scrierile religiei, adică unui sistem de credinŃe şi de practici legate de divinătate, care coagulează pe toŃi cei care consimt să adere la acest sistem. Orice religie, conform dicŃonarului Larousse (1998, pg 292), se bazează pe o „revelaŃie” ”a cărei condiŃie istorică poate fi istoria exemplară a unui popor (iudaismul) sau aceea a unui profet a cărui învăŃătură şi model ideal de viaŃă au fost păstrate de o tradiŃie în primul rând orală (creştinismul, budismul)”. În cadrul religiei, Otto a preferat să se aplece asupra sentimentului sacrului, sentimentul prezenŃei lui Dumnezeu. Sacrul este un sentiment care transcende atât morala cât şi atitudinea noastră faŃă de semeni şi se regăseşte în orice religie. El este constituit din trei caracteristici principale: frica de Dumnezeul cel Atotputernic, stăpânul vieŃii şi al morŃii, misterul „inconceptibilităŃii sale şi puterea fascinantă proprie oricărui obiect sau simbol religios. Acelaşi dicŃionar apreciază că ”sentimentul sacrului este miezul oricărei religii” (Larousse, 1998, pg 292). Otto a abordat religia în calitate de mistic explorând câteva dimensiuni ale acesteia: filozofia şi istoria religiei, experienŃa religioasă, sacrul, numinosul. ExperienŃa religioasă este definită de Larousse (1998, pg 292) drept ”un dat universal” care ne permite ”cunoaşterea profunzimilor sufletului omenesc” şi care reprezintă punctul de pornire al filozofiei religiei. Aceasta din urmă, la rândul ei, este o reflecŃie, o reflecŃie asupra revelaŃiei, care porneşte de la atitudinea religioasă. Filozofia religiei rămâne un domeniu al religiei, care de deosebeşte de domeniul autonom al filozofiei însăşi (al cărui scop este ”să constituie o doctrină raŃională autonomă”) prin aceea că devine, în mod concret, o reflecŃie asupra textelor religioase susŃinută de practica riturilor şi a comandamentelor religioase. Prin scrierile sale, Rudolf Otto se dovedeşte un zelos filozof al regilei a cărui preocupare stăruitoare a fost experienŃa profetică a divinului. Considerat filozof, teolog şi istoric al religiei Rudolf Otto s-a afirmat în peisajul religiei ca mistic, ca adept al credinŃei bazate pe sentiment şi intuiŃie, explorator al experienŃei directe a divinului ca ceva ‘real’ şi ’aproape’. Spre deosebire de panteişti, care priveau experienŃa divinului 109

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

ca pe o reuniune fericită cu întreaga natură, sau de budişti, care prin nirvana trăiau acea scânteiere care punea capăt oricărei existenŃe separate, Otto a limitat experienŃa mistică la obiecte misterioase, sacre, sau numinoase, precum cea descrisă în scriera sa Sacrul (1917). Asemenea celorlaŃi mistici, Otto era de părere că numai sentimentul poate înălŃa omul la ideea de infinit şi s-a apropiat cu o tenacitate uluitoare de maeştrii ai misticismului precum Chrysostom, Eckhart, Sankara, Ruskin, Parker şi alŃii, pe care i-a analizat şi interpretat în scrierile sale. Sacrul apare în literatura de specialitate ca sentiment al religiosului şi se referă la tot ceea ce depăşeşte puterile omului şi suscită interes, respect, admiraŃie şi teamă, definit de Otto drept „sentimentul condiŃiei creaturii” sau sentiment al „numinosului”. Hermeneutic şi lingvistic în scrierile lui Rudolf Otto Scrierile lui Rudolf Otto, îndeosebi cele la care facem referire aici ((Mistica occidentală şi cea orientală, Sacrul şi Despre Numinos), se disting printr-o compoziŃie complexă, care surprinde de la lectura primei pagini prin bogăŃia ideatică, a reprezentărilor şi trăirilor, prin mulŃimea şi consistenŃa notelor explicative, prin varietatea şi acurateŃea textelor preluate din sanscrită, ebraică, latina veche, a citatelor culese din surse care, pornind de la Biblie şi Vechiul Testament, se referă la scrieri din secolele evului mediu şi, în cele din urmă, la documente şi concepte ale începutului de veac XX. În consecinŃă, pentru un lingvist-traductolog textul musteşte de capcane latente. La o radiografie sumară, scrierile lui Otto se compun din două paliere: hermeneutic şi lingvistic. Nivelul sau palierul hermeneutic este, la rândul său, compus din domenii complexe precum: ştiinŃa religiilor, istoria religiilor, filozofia religiilor, psihologia religiilor concepte şi păreri ale unor homines religiosi, precum: Chrysostom, Zinzendorf, Meister Eckhart, Ruskin, Parker, Wundt, descrieri ale unor culte sau rituri, descrieri şi interpretări ale unor locuri mistice sau de inchinăciune, precum elemente ale arhitecturi Islamului, descrierea unor trăiri, inclusiv ale unor trăiri exprimate prin sunete, tăcere, arhitectură (sau spaŃiu), incorporate în descrieri ca: Slujba tăcută, Numinosul în plastica budistă, Golul din arhitectura Islamului. Pe de altă parte, nivelul lingvistic surprinde: bogăŃia limbajului şi varietatea acestuia, complexitatea limbii exprimată printr-o sintaxă bogată, o structură complexă a frazei, cu arborescenŃe alcătuite din propoziŃii subordonate, structuri nominale şi substantive compuse de dimensiuni impresionante, verbe expresive împregnate de o savoare ştiinŃifico-religioasă inedită, sensul inedit religios sau profan atribuit cuvintelor, utilizarea unor termeni specifici sau consacraŃi cu o semnificaŃie religioasă, utilizarea generoasă a citatelor din diverse limbi, precum: ebraică, greacă veche, latină, sanscrită, fascinaŃia lingvitică a unor concepte, noŃiuni, sau formulări precum: ”cel cu totul altul”, Zanzen-ul, Sunder Warumbe. Este, aşadar, firesc ca parcurgând lista sumară a acestor componente să apreciem că scrierile lui Rudolf Otto reprezintă un discurs de o compexitate religioasă şi savoare lingvistică aparte. Demersul de traducere a textelor a însumat, în general, două etape majore: cea de traducere propriu-zisă şi cea de rafinare a textului tradus. Din punctul de vedere al traducătorului şi terminologului, prima etapă a privit: o cercetare a altor texte similare in vederea familiarizării cu tipul de text, concepte specifice, notiuni, limbaj şi particularităŃi de stil, o lectură atentă focalizata pe: înŃelegerea mesajului, a conceptelor, a elementelor majore şi secundare, surprinderea registrului lingvistic (de factură religioasă), inŃelegerea structurii discursive şi a rolului diferitelor elemente (texte incluse, metatexte) ale macrotextului, perceperea corectă a intenŃiilor retorice, editarea textului (revizuire, corectarea eventualelor erori). Procesul de rafinare a traducerii s-a compus, la rândul său, din: (re) analizarea aprofundată a lucrărilor autorului, verificarea/revizuirea conceptelor, noŃiunilor, teoriilor incluse în text, urmată de corectura şi editarea finală. Traducerile în limba română a scrierilor lui Rudolf Otto Sacrul (Das Heilige), 1917 a fost tradusă în limba română de către Ioan Milea şi publicată de către editura clujană Dacia în anul 1992. Denumită de Mircea Eliade în Putere şi sacralitate în 110

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

istoria religiilor (1952) drept ”mica carte” care oferea publicului un best seller destinat să aibă un răsunet mondial, cartea a captivat prin noutatea şi originalitatea perspectivei abordate. Tot Eliade, citat pe coperta şi în prefaŃa volumului, explicitează valoarea scrierii: ”În loc să analizeze ideile de Dumnezeu şi de religie, Rudolf Otto s-a străduit să analizeze modalităŃile experienŃei religioase. Înzestrat cu o fineŃe psihologică şi cu priceperea unei duble pregătiri, de teolog şi de istoric al religiilor, el a reuşit să pună în evidenŃă conŃinutul şi caracteristicile specifice ale acestei experienŃe. Neglijând partea raŃională şi speculativă a religiei, el s-a concentrat mai ales asupra părŃii ei iraŃionale. Căci, aşa după cum mărturiseşte el însuşi explicit, Otto îl citise pe Luther şi înŃelese ce însemna pentru un credincios ‘Dumnezeul cel viu’ : acesta nu era Dumnezeul filozofilor, Dumnezeul lui Erasmus, de exemplu; el nu era o idee, o noŃiune abstractă, o simplă alegorie morală. Era, dimpotrivă, o teribilă putere…”(1992, pg 5). Întreaga scriere se constituie într-o demonstraŃie argumentată a sentimentului sacru, oferind cititorului un periplu fascinant prin meandrele istoriei religiei, prin scrierile unor homines religiosi precum Schleiermacher, Plotin, Luther, Ioan Chrysostom, Kant, Fries, Fichte şi a multor altor personalităŃi şi cărturari ai religiei sau filozofiei. În încercarea de a defini sacrul Otto recurge la metoda teologiilor negative, anume la definirea a tot ceea ce nu este sacru. O preocupare constantă în întreaga operă a lui Otto a fost şi definirea numinosului, care apare şi în scrierea Sacrul. În legătură cu acesta Rudolf Otto opinează: „Întrucât această categorie este cu desăvârşire sui generis, ea, asemenea oricărui dat originar şi fundamental, nu poate fi definită în sensul riguros al cuvântului, ci poate fi doar analizată. Nu-i poŃi ajuta pe oameni s-o înŃeleagă decât încercând să-i călăuzeşti, pe calea analizei, spre acel punct al propriului lor suflet de unde ea poate apoi să Ńâşnească şi să izvorească singură făcându-i conştienŃi de existenŃa ei. Acestei metode îi poate veni în sprijin procedeul de a arăta asemănările sau, dimpotrivă, opoziŃia caracteristică a numinosului faŃă de fenomenele ce se petrec în alte domenii, deja cunoscute şi familiare, ale vieŃii sufleteşti...Ceea ce înseamnă X al nostru nu poate fi învăŃat în sensul strict al cuvântului; el poate fi doar stârnit, trezit – ca tot ce purcede din spirit”(1992, pg 15). În condiŃiile în care fiecare pasaj este o măsură a capacităŃii analitice şi a măiestriei de a propune aserŃiuni generalizatoare de o forŃă teologică sugestivă, redăm un citat referitor la creştinism şi ramificaŃiile raŃionale şi iraŃionale ale acestuia: ”Creştinismul este, şi după acest criteriu, o religie cu mult superioară tuturor surorilor ei din întreaga lume. Pe adânca lui temelie se iraŃională se înalŃă edificiul luminos al conceptelor, al sentimentelor şi experienŃelor sale clare şi pure. IraŃionalul reprezintă doar fondul, liziera, urzeala şi, prin aceasta, îi asigură profunzimea mistică şi dă ‘religiei’ din el tonuri grave şi umbrele grele ale misticii, fără însă ca în el religia să devină o mistică excrescentă şi excesivă”(1992, pg 171). Traducerea scrierii Despre Numinos (Aufsätze das Numonose betreffend) scrisă de Rudolf Otto în 1923 a fost publicata la Editura Dacia in Colectia Homo Religiosus sub coordonarea Prof univ.dr Aurel Codoban in anul 1996 urmând ca, în anul 2006 prestigioasa editură Humanitas să publice o ediŃie revizuită sub coordonarea distinsului preot Vasile Raduca. Traducerea cărŃii a revenit lui Silvia Irimiea şi Ioan Milea. Cuvântul înainte al autorului la prima ediŃie a scrierii dezvăluie intenŃia acestuia, anume aceea de a ”completa scrierea despre sacru”, ”de a explica elementul numinosului prin exemple luate din experienŃa religioasă, de a-i releva importanŃa pentru viaŃa religioasă şi pentru cultul religios şi, pornind de la acesta, de a arunca o lumină asupra celor mai profunde concepte religioase creştine, acelea de păcat, spirit şi carne, pierzanie şi nevoie de mântuire”(R.Otto, 2006, pg 7). Heinrich Rickert indică, de asemenea, cu admiraŃie şi respect, că scrierea lui Otto Sacrul ”se dă drept ’psihologică’” când, de fapt, ”ea este una din [...] contribuŃiile la filozofia religiei ca ştiinŃă a valorilor [...] Prin ”numinos” nu e evidenŃiat actul psihic, ci ”obiectul” său, sacrul”(Limitele formării conceptelor ştinŃelor naturale, pg 557). Rudolf Otto, în acelaşi Cuvânt înainte citează aprecierile lui Leo Strass (Der Jude, 1923, numărul din aprilie, pg 242) legate de scrierea sa Despre Numinos: 111

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

”ImportanŃa cărŃii constă în aceea că [...] punctul de plecare foarte firesc al cerecetării îl constituie transcendenŃa obiectului religios. TranscendenŃa acestuia este scoasă în evidenŃă: 1. ca transcendenŃă a trăirii lui Dumnezeu, aşadar ca primat al lui Dumnezeu faŃă de religie; 2. ca transcendenŃă a vieŃii lui Dumnezeu [...] 3. ca transcendenŃă a ideii de Dumnezeu [...].”

Mistica occidentală şi cea orientală (West-östliche Mystik) scrisă de Rudolf Otto în 1926 a fost tradusă şi publicată în 1993 de Editura Septentrion. PrefaŃa la volum împreună cu traducerea îi aparŃine lui Mihail Grădinaru (cu colaborarea lui friedrich Michael). În această scriere de excepŃie, Otto intenŃionează în cele trei părŃi să compare mistica Orientului cu cea a Occidentului. Pentru a realiza aceasta Otto propune ”să ne lăsăm conduşi de ambele puncte de vedere”, iar, mai apoi, spune: ”Pentru această paralelă am ales doi bărbaŃi care au fost reprezentanŃii şi protagoniştii cei mai de seamă a ceea ce trebuie să se înŃeleagă înainte de orice prin mistică orientală şi mistică occidentală, ale căror nume au fost deja apropiate de multe ori, pentru Orientul hindus, marele Ācārya Sankara, iar pentru Occidentul germanic pe marele Meister Eckhart”(1993, pg 4). Otto afirmă că ambii au plecat de „pe aceaşi platformă metafizică, paradoxal comună”, iar Ńelul este „pentru oricare spirit religios, mântuirea- înŃeleasă ca eliberare de multiplicitatea spaŃio-temporală şi unificare cu Unul”(pg VI). Mihail Grădinaru recunoaşte în prefaŃa la carte că „aventura mistică” constă în căutarea întâlnirii cu ‘Unul’ situat dincolo de fiinŃă. Nu deasupra naturii (supranatural), ci deasupra firii- ca arheu, ca principiu care dă firea păstrând-o şi ocrotind-o în sine [….] Misticul caută arheul ce se arată numai ca acest element eminent, ordonator al lumii”(1993, pg VII). În aceeaşi prefaŃă se postulează că dacă metafizica „în calitate de doctrină a firii (ontologie) este înŃeleasă ca o ablaŃie a meditaŃiei arhaice despre natură (peri physeos), dacă se admite că ea există cu condiŃia aducerii Unu-lui în planul firii […], atunci mistica apare ca acea preocupare a omului, fundată în însăşi natura lui izomorfă naturii, care preia şi menŃine vie întrebarea despre jumătatea criptică a physis-ului, participială, deontică (normativă) exclusă din orizontul ştiinŃei, filozofiei şi chiar al religiei de imensa mutaŃie ablativă pe care naşterea metafizicii o reprezintă. În acest caz, misticul se legitimează ca trezorierul comorii fără de preŃ pe care el singur nu a uitat-o niciodată: arheul întregii naturi, sufletul lumii, fundamentul abisal în care firea însăşi este fundată, Ziditorul care zideşte fiinŃa, ”Es” din „Es gibt Sein”, cel care dă firea, a cărui fire este firea însăşi, care este ceea ce este, dar care se păstrează închis în sine şi in-ex-sistent dedesubtul a tot ceea ce ek-sistă, la fundamentul palierului ontic al naturii, în calitate de complement participial a ideilor care se desleagă şi ek-sistă abia prin conversia in-sistenŃei participiale în ele”(1993, pg IX). Mistică este considerată, în continuare, o experienŃă genuină a primordialului, iar filozofia, se presupune, nu poate decât să izvorască din ea. Cunoaşterea genuină a Unu-lui prin sentiment este explicat, mai apoi, în Sacrul. Întâlnirea cu provocările traductologice ale scrierilor lui R. Otto Textul în limba germană al lui Rudolf Otto reprezintă o fascinaŃie şi, totodată, o povocare pentru orice traducător mai mult sau mai puŃin experimentat. FascinaŃia majoră a textului constă în dificultăŃile pe care acesta le propune. O fascinaŃie aparte constă în paradoxul exprimat de simplitatea descumpănitoare a textului şi exprimării vis-a-vis de profunzimea conceptelor şi a trăirilor prezentate, deoarece, aşa după cum recunoaşte Mircea Eliade, Rudolf Otto ”a avut curajulatât de rar pentru o inteligenŃă originală ca a lui- să spună şi să repete lucruri simple la mintea omului”(coperta traducerii publicate în 1996) . Traducătorul este supus astfel la testarea capacităŃii sale de a surprinde simplitatea uluitoare a conceptelor şi a o reda suficient de elocvent pentru a fi, la rândul ei, percepută de către cititor ca ceva simplu, la ‘mintea omului’. Pentru a face dovada provocărilor lingvistico-conceptuale care îl întâmpină pe traducător este suficient să ne referim la complexitatea textului şi să o ilustrăm prin citarea unor titluri de capitole: Chrysostom despre ceea ce este incomprehensibil în Dumnezeu, Sunetele numinoase 112

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

originare, Spiritul şi sufletul ca minune numinoasă, Tremendum-ul şi mistica, Pietatea mistică şi pietatea credinŃei, Numinosul în plastica budistă, ExperienŃa profetică a divinului, Învierea ca experienŃa pneumatică, Slujba tăcută. În acelaşi plan lingvistico-conceptual o altă sursă de fascinaŃie, care priveşte alegerea laborioasă a termenului sau exprimării adecvate, este redarea, descrierea unor noŃiuni, concepte sau trăiri relativ similare, dar sensibil deosebite. Acesta este cazul următorului fragment citat de la pagina 50: ”Spuneam mai sus: lucrul cel mai interesant în reprezentarea primitivă despre ”suflet” nu este forma fantastică, deseori oscilantă, care i se atribuie, ci elementul afectiv al acelui stupor care o iscă, misterul şi caracterul de ”cu totul altul” care o învăluie. Acest fapt este eclipsat în măsura în care sufletul devine mai târziu obiectul mitului, al basmului şi al povestirii, al speculaŃiei sau al doctrinei sau chiar al psihologiei.El devine atunci tot mai mult ceva cu totul raŃional.”(Despre Numinos, pg 50)

NoŃiunile de o simplitate rară, dar care pot fi definite cu mare dificultate, reprezintă o altă constantă a textului. În aceasă categorie se clasează noŃiunile cuprinse în definiŃii sintetice precum: ”ceea ce s-a numit Unul„, „Unul„ sau ”Căci ce reprezintă oare pentru această ajungere la ”Unul”? Tocmai ceea ce noi am descris drept deplină concentrare asupra unui obiect, cu excluderea tuturor celorlalte raze vizuale. Este ”contemplarea numai a lui Dumnezeu”. (Despre Numinos, pg 105)

O altă fascinaŃie sau provocare a textului Ńine de pozia limbii şi a limbajului. Un exemplu binevenit în acest sens este următorul: ”În acelaşi timp, aici reprezentarea trece cu uşurinŃă de la comoara adâncului primită la botez la reprezentarea laturii tainice a acestui străfund al sufletului ca un lăcaş unde charis kataskenei(sălăşluieşte harul). Dar, în sfârşit, deoarece într-o asemenea mneme desăvârşită apar nu numai ”convingeri”, ci şi ”vederea”, ca o tainică certitudine nemijlocită, ca o gustare şi vedere a lui glykytes tou Theou (DulceŃii lui Dumnezeu), el poate afirma, în capitolul 91, că... [...] ”

ReŃinem aici, nu numai înclinaŃia limbajului spre poetic, dar şi intercalările cu expresii sau termeni specifici de obârşie religioasă sau altmiteri, sau din alte limbi, de obicei limba din care provine conceptul sau experienŃa religioasă. Am putea insista, în continuare, asupra felului deosebit în care autorul, cufundat în experienŃa religioasă, în descrierea trăirii religioase, pentru a convinge, în cele din urmă, recurge la proverbe sau citate străvechi: ”Aşa se face că, Dacă întreaga sa viaŃă, dacă orice mişcare a inimii nu este decât o rugăciune neîntreruptă, ia naştere negreşit o caracteristică a crediciosului care ar putea fi numită un fel de ”semisomnambulism”, o stare de semialienare, de absenŃă, de ”a nu fi aici”. Dar aceasta nu are nimic de-a face cu somnambulismul sau cu boala psihică, ci este o consecinŃă necesară acolo unde sufletul este în întregime şi permanent cufundat întro preocupare covârşitoare, care face să înceteze orice altă preocupare. Pentru că: ”acolo unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.”

ConstrucŃii precum: ”a nu fi aici”, cel ”cu totul altul”, ”cel ce nu poate fi cuprins de gândire” sunt formulări plastice şi- totodată- surprinzător de acute ale unor noŃiuni sau întrupări conceptuale, care surprind prin simplitate lingvistică şi-totodată- prin complexitate ideatică sau experienŃială. RepetiŃia unor elemente sau caracteristici sensibil echivalente devine o constantă a discursului lui Otto, precum în exemplul de mai jos: 113

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

”dar, odată cu această cufundare concentrată în obiect, care totuşi nu poate lipsi cu adevărat nici în viaŃa credinŃei simple dacă aceasta vrea să se mai numească ”viaŃă”, rezultă imediat, ca un revers necesar, un al doilea fapt, care tocmai pe această cale poate fi simbolizat excelent prin imaginea ”depersonalizării”, a ”lepădării de sine”, a ”suprimării eului”. (Despre Numinos, pg 104)

O altă caracteristică a textului este utilizarea repetată a unor termeni din alte limbi ca termeni de subtituŃie pentru noŃiuni, obiecte sau trăiri exprimate în lanŃuri semantice. Spre exemplu: ”Și tot astfel Cassian a găsit deja o practică a lui mneme care aminteşte pe deplin de mantra, prin care indianul credincios se străduiteşte să ajungă la smarana, adică tocmai la mneme: păstrarea în minte a unei anumite ”formule”, care este menŃinută până când ea nu mai este necesară, rugăciunea trecând de la sine în rugăciune fără cuvinte.”( Despre Numinos, pg 104)

Utilizarea enumerării, a înşiruirii unor termeni sau caracteristici ale unor concepte sau fenomene etc. ascunde, de asemenea, o bogăŃie lingvistică rară pusă în evidenŃă de exemplul următor: ”În acelaşi timp, apar aici cu totul de la sine elementele ”înfrânării ideilor„ proprii tuturor practicilor mistice, arta de a elimina tot ce ar putea-o întrerupe pe mneme şi de a ”polariza” atenŃia, cum am numit-o noi, şi deci, precum la Diadoh, lupta împotriva instabilităŃii, dispersării şi varietăŃii lui ennoiai şi deci a lui haplosis. De aici izvorăşte preŃuirea singurătăŃii, a liniştii sufletului şi a liniştii exterioare, ca şi a tăcerii.”( Despre Numinos, pg 104).

Se cuvine menŃionată succint atenŃia acordată tonalităŃii afective de către autor, a căutării acesteia chiar şi în textele preluate sau traduse din alte surse, intenŃie declarată chiar de autor: ”Garbe tălmăceşte versurile în felul următor: Unul îl priveşte (pe spirit) ca pe o minune. Un altul vorbeşte despre el tot ca despre o minune. Un altul aude despre el ca despre o minune. Însă chiar dacă a auzit despre el, totuşi nimeni nu îl cunoaşte. Poate că tonalitatea afectivă a versurilor ar fi redată mai bine dacă s-ar spune: Ca despre un ”cu totul altul” vorbeşte cel ce vorbeşte Despre atman. Pe ”cu totul altul” l-a învăŃat cine l-a învăŃat pe ”atman”. Nici chiar cl ce l-a învăŃat – nimeni nu te face să îl cunoşti.”( Despre Numinos, Pg. 50)

Grija acută pentru interpretarea sau înŃelegerea corectă şi completă a fenomenelor prezentate transpare din fabric-ul scrierilor, din care sustragem următrul pasaj: ”În orice caz, în adâncul acstor cuvinte există o vie coştiinŃă de sine numinoasă, care poartă încă în sine urmele acelui stupor în faşa unei ”vedenii”. şi el continuă să existe atunci când Gita, 2,25, îl numeşte pe atman acintyia, adică ”cel ce nu popate fi cuprins ed gândire”. Prin aceasta el se aseamănă însă întru totul cu străfundul sufletului, cu acea scânteie, cu acea synderesis, cu abisul lăuntric al propriilor noştri mistici...” (Despre Numinos, pg. 51)

AtenŃia acordată detaliului, descrierii minuŃioase se regăseşte şi în următorul citat: ”O înŃelegere mai clară a minunii lăuntrice a sufletului se naşte, pentru cel ce o trăieşte, nu reflexiv, ci ca o ”deschidere”, ca o ”Ńâşnire”, ca o clarificare adusă de Ńâşnirea intuiŃiei, like a flash, cum spune englezul, sau ca un ”brusc aperçu” cum spune Goethe.”( Despre Numinos, pg. 52)

114

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Fără a urmări o inventariere completă şi exhaustivă a surselor de fascinaŃie a screirilor lui Rudolf Otto, cele prezetate subliniază zonele de interes ideatic şi lingistic pe care atât cititorul cât şi traducătorul le întâmpină la parcurgerea paginilor autorului. Concluzii Lectura traducerilor în limba română a scrierilor lui Otto deschide orizonturi hermeneutice surprinzătoare şi totodată captivante. Fiecare traducere în parte completază portretul, chiar dacă încă fragmetar şi incomplet, al misticului Rudolf Otto. Fiecare traducere aduce în faŃa cititorului un univers mistic plin de subtilităŃi şi de bogăŃii. Fiecare traducere a scrierilor lui Otto în limba română este un exemplu de măiestrie traductologică şi terminologică. Fiecare traducere a însemnat un efort sau un exerciŃiu hermeneutic şi ligvistic pentru traducător. Realizarea unor traduceri consecutive şi izbutite nu face decât să-l prezinte cititorilor, mai mult sau mai puŃin iniŃiaŃi, pe Rudolf Otto aşa cum a scris el şi a rămas în tezaurul hermeneutic universal. Cele trei scrieri traduse (Sacrul, Despre Numinos şi Mistica orientului şi mistica occidentului) reprezintă scrieri fundamentale şi clasice în filozofia şi istoria religiei. Traducerea celor trei opere fundamentale nu este întâmplătoare, deoarece Das Heilige, Aufsätze das Numonose betreffend şi West-östliche Mystik sunt cărŃi ce trebuie citite îmreună, ce se completează reciproc atât conceptual cât şi documentar. Abordarea unor maeştrii ai misticii de către Otto precum Eckhart, Sankara şi întreaga pleiadă de mistici şi folozofi contribuie la familiarizarea publicului cititor cu operele şi conceptele acestora prin mijlocirea scrierilor şi opinilor lui Otto. Traducerea scrierilor lui Rudolf Otto şi punerea lor la dispoziŃia publicului cititor român are menirea de a-l face mai cunoscut pe autor, preocupare care a dictat şi scrierea prezentului articol. Bibliografie 1. Buttner, G., 1923, Meister Eckhardts Schriften und Predigen, Eugen Diderichs, Jena. 2. Didier, J., 1991, Dictioar de filosofie, Editura Univers Enciclopedic. 3. Apostol, P., Banu, I., et al.,1978, Dictionar politic, Editura Politica. 4. Larousse Dictionar de filozofie, 1998, Editura Univers Enciclopedic. 5. Les Oeuvres philosophiques, 1992, Dictionnaire, Vol. 3, Presses Universitaires de France. 6. Otto, R., 1993, Mistica Orientului si mistica Occidentului, Septentrion. 7. Otto, R., 1992, Sacrul, Editura Dacia. 8. Otto, R., 2002, Sacrul, Editura Dacia. 9. Otto, R., 1996, Despre Numinos, Editura Dacia. 10. Otto, R., 2006, Despre Numinos, Humanitas. 11. Ritter, J., (Ed) 1974, Historisches Wörterbuch der Philosophie, Schwabe & Co Verlag. 12. The Fontana Dictionary of Modern Thought, 1977, Collins.

115

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

RECEPTAREA POSTMODERNISTĂ ÎN ROMÂNIA REFLECTATĂ ÎN OPERA LUI MALCOM BRADBURY POSTMODERNIST RECEPTION IN ROMANIA REFLECTED IN THE LITERARY OUTPUT OF MALCOM BRADBURY Stancuta LAZA Universitatea de Vest “Vasile Goldis” Arad Facultatea de Stiinte Umaniste, Politice si Administrative str. Unirii nr. 3, e-mail: lazastancuta@yahoo.com Abstract În lucrarea de mai sus am încercat să definesc pe larg postmodernismul şi impactul acestuia asupra lumii literare contemporane, exemplificând prin operele unui scriitor britanic de success, Malcom Bradbury, renumit nu doar în Ńara sa de origine dar şi peste hotare, cu precadere în România. Postmodernismul este o mişcare artistică, o filosofie sau o condiŃie existenŃială, apărută după modernism sau ca o reacŃie faŃă de acesta. Pe de altă parte, el reprezintă un set de reacŃii, de ordin intelectual, cultural, artistic, academic, sau filosofic la condiŃia postmodernităŃii. O parte din opera lui Malcom Bradbury a fost tradusă în limba română, bucurându-se de un enorm success, 116

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

atât în rândul tinerilor care se amuză pe seama relaŃiilor interpersonale pe care autorul le trasează între personaje, cât şi în rândul adulŃilor sau persoanelor ce aparŃin unor structuri sociale diferite. Autorul parodiază viaŃa academică, ironizează relaŃiile umane, evidenŃiază aspecte ale comunismului atât de familiare românilor. Key Words: Modernism, Postmodernism, university, academic life, mockery, humour, irony, literary criticism Cuvinte cheie: modernism, postmodernism, universitate, viaŃa academică, parodie, umor, ironie, critica literară Postmodernism is an alliance of intellectual perspectives which involve a challenging critique of the most basic assumptions of the modern educational enterprise. To begin with, I will define in broad lines the postmodernist trend, and then I shall focus on its impact on the belletristic stage of British literature. Postmodernism is highly debated even among postmodernists themselves. It is a set of ideas that has emerged as an area of academic study in the mid-1980s. It is a concept that appears in a variety of disciplines, including art, architecture, music, film and of course literature. The easiest way to define this trend, is to mention first, the idea of modernism, a movement from which postmodernism seems to emerge. Firstly, modernism comes from an aesthetic movement which includes Western ideas about art and literature. Writers from around 1920 to 1930 represented major figures of modernism literature, such as Virginia Woolf, James Joyce, T. S. Eliot, Ezra Pound. In the vision of the Romanian writer Codrin Liviu Cutitaru, postmodernism is defined as a collective “state” focused on art. In what concerns the Romanian postmodernism, the writer considers that the postmodern literature is made by university professors, scholars and academics, drawing a comparison with the British literature. Representative in this respect would be Malcom Bradbury, who, in his capacity of writer must be both a literary critic and a remarkable theoretician. Postmodernism has been analyzed from a historical and economic point of view. In the last fifty years, Romania has known a forced lack of synchronization with the values of the Occidental region, and in what concerns the economic and material area, it remained in a state of selfdestruction when it preferred the disproportioned industrial progress. Some general characteristics of postmodernism are the feeling of alienation, the identity crisis, the depersonalization. In Romania, observes Codrin Liviu Cutitaru, postmodernism is, first of all, ideological and not cultural. It imitates the Occidental values, surviving artificially, by taking over doctrines. In our country, this trend is purely aesthetic, isolated from the cultural determinism. Another particularity would be the geographical disproportion. It depends on the academic center where, at a certain point has been formed a group, or a generation able to take over the ideology and impose it. The first postmodern generation in Romania, known as “the class of the ‘80s” was born in Bucharest. Nowadays, we are talking about a Romanian postmodernism only to the extent to which we consider the generation of writers of the 1980s from Bucharest, any provincial exceptions, being the result of aesthetic personal experience. In what follows I shall refer to a representative postmodern writer, of British origin, Malcom Bradbury who was and still is very appreciated among the Romanian readers of any age. He began his literary career as an ironist, mocking fiction, but also underlining in the background, the sophistication of the human soul and mind. Malcolm Bradbury was a productive academic writer as well as a successful teacher; an expert on the modern novel, he published books on E. M. Forster, as well as editions of such modern classics as F. Scott Fitzgerald’s The Great Gatsby, and a number of surveys and handbooks of modern fiction, both British and American. However, he is best known to a wider public as a novelist. His most famous novels, History Man, Eating People Is Wrong or Stepping Westward, make fun of academic life, proving that universities are incompatible with literature. 117

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

The Romanian literary critic and writer, Lidia Vianu, has remarked that Eating People is Wrong, is a mass of comic remarks, focusing on a provincial university with a Department of English. Referring to his characters she adds that: “Malcolm Bradbury just munches them a little, then spreads them on the page like a doubtfully amusing (or nourishing) paste.”1 The author is more concerned with humorous sentences than with human beings. Analyzing the impact of Malcom Bradbury’s writings upon the Romanian readers, Lidia Vianu mentions that he seemed to be fascinated by the iron curtain. He always had at least one character coming from a communist country. His novel is a kind of tacit argument with other manners of writing, Professor Lidia Vianu calls the author a Desperado because although he tries to conceal the attempt, he hopes to set up a personal inimitable trend. His books entertain the Romanian readership, by presenting a world different from ours, with all the emotions, plots, tricky writing and reflections characteristic for the British writers. The comic novel is a favourite of the younger novelists. Translated into Romanian by Gabriel Gafita, The History Man or Un Om al Istoriei, highlights in the vision of the translator, a university, adept of “glass and concrete” modernism of the ‘70s. Howard Kirk, then protagonist, cultivates his reputation of a radical individual, talks for hours to anyone who is willing to listen to him about social norms and values. The History Man (1975), set in the fictional University of Watermouth, was a dark satire of academic life in the then fashionable newer universities of England. It was later made into a successful television serial. Although he is often compared with David Lodge, his contemporary as a British exponent of the campus novel genre, Bradbury’s books are consistently darker in mood and less playful both in style and language. He also wrote extensively for television, and adapting novels such as Kingsley Amis’s The Green Man. His best-known novel, The History Man, for example, is satire whose only substantial departure from conventional narrative technique is the extended use of the present tense. This contributes to a rapid narrative pace, dramatizing university life in the rebellious late sixties and early seventies, when the conflicts of Vietnam burned in the background. At a certain point, the author was mistakenly thought to be the real History Man. People believed that the story was based on his life. Set in Watermouth University, this is the story of Barbara and Howard Kirk, their very modern marriage and their equally radical politics. It captures the complexities of academic life, from tedious meetings and work-place machinations, to corruption and disruption at the highest levels. It’s also the story of life at the fictional Watermouth University. A radical and sexually predatory sociology teacher, Bradbury’s protagonist, Howard Kirk, is an intellectual who observes the chic pretensions of the period. He has published books which are “in consort with the times.” Women are drawn by his progressive promiscuity. Malcom Bradbury’s characters, have a counterpart in the Romanian academic world. They are empty and shallow and therefore not very dangerous. Kirk stirs a political mess in his seminars, and Zapp shamelessly pursues his only goal in higher education: to become the most highly-paid professor in the world. As David Lodge suggests, his “creative practice” is clearly connected to the fiction of the fifties: he and Malcom Bradbury are the principal English novelists to follow Kingsley Amis’s Lucky Jim, in comically depicting campus life. Though some of Bradbury’s novels include selfconscious or modernist techniques, these appear rather modestly: like Lodge’s, it is mostly to the realist tradition that his work belongs. Due to the great success of Malcom Bradbury’s novels in Romania, they have been widely analyzed, criticized and debated. Lidia Vianu comments upon Rates of Exchange, a book published in 1983. It presents a humorous description of the People’s Republic of Slaka. The author mocks at the communist regime from this country, missing the human tragedy behind the iron curtain. In the critic’s opinion, Bradbury’s attitude proved to be shallow to the very end, implying a lot but failing to say much. We merely hear him talk and accompany his discomfort. Whatever Bradbury ever saw in his characters is very hard to tell, since he most certainly does not share any deep knowledge with us. 118

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

On the other hand, the author’s humour is not rich enough to keep us occupied all through his fairly long novel. The plot is mostly picaresque: incidents come and go, in a linear report of more or less enjoyable adventures. […] Bradbury did perceive a number of details correctly, but he was denied real understanding. He describes puppets, not real human beings, and if he, as a writer, is satisfied with that satirical approach, I suspect so must we be. We have no choice, anyway.2 This book has been perceived as having a linguistic humour, as Slakans torture English in the most inventive ways. Protagonists turn up or leave the stage unexpectedly. The Romanian critic also explains the title, Rates of Exchange. It springs from the five different rates of exchange of hard currency into the national coin (vloskan), aiming at the way the westerners and the communists connect. They don’t seem to have much in common. These rates represent in fact, five arbitrary paths of the mind, and none is realistic. Malcom Bradbury gives significance to the names he employs in his story, suggesting the opposite of the word incorporated in them. For example, in the book above mentioned, the protagonist’s name Angus, reminds us of his constant mood of anxiety. His guide, the most unfeminine and unlovable creature is called Lubijova, lubov meaning love. Katya Princip, another character whose name suggests strong principles, represents exactly the opposite. Analyzing this theory of names, Lidia Vianu observes another particularity: Picnic is the name of what Lubijova most determinedly calls an ‘agent’ at the Faculty of Germanic Languages (the name seems to belong to the Romanian faculty of Bucharest, which Bradbury has also visited). The whole novel is certainly no picnic and, come to think of it, to someone who knows communism from the inside, not much fun.3 The author referred to life under communism considering it an endless line of experiences under pressure. The people who live under such conditions are psychically affected by the situation experiencing a state of permanent fear. In my opinion, this book is worth reading as it reflects aspects of communism which have once been very familiar to our country and citizens. Malcom Bradbury approached the hidden face of communism without going deep into the matter. Therefore, Rates of Exchange is another representative novel, highlighting the influence and impact Malcom Bradbury’s books had in Romania. The translators should be praised for their efforts of providing the Romanian public, with the opportunity of studying and enjoying Malcom Bradbury's fiction. The importance of a good translation is better underlined if taking into account the subsequent response of the reader. The act of reception depends on the accuracy of translations and on the translator's skills in transposing the original intentions of the text into the target language. The professionalism of Romanian translators has been proved by Malcom Bradbury’s success in our country. To sum up, with this paper my intention was to bring Malcom Bradbury closer to the souls of the Romanian readership and to present a new perspective underlined by different points of view. His novels are funny, with a brilliant structure, appealing to the most uneducated reader; they are nice satires inspired by every day life experiences. They are pleasant and relaxing narrations teaching us the importance of literature in the contemporary society. Conclusions In conclusion, postmodernism cannot be conceived and appreciated critically, only by reporting it to modernism. It is difficult to define this term because it is used not only in literature, but also in architecture, arts, and philosophy. Under the burden of the previous centuries, the postmodern author must reinvent meaningful cultural fragments, considering the fact that everything has already been written. Representative in this respect is Malcom Bradbury who, approached themes belonging to the past, such as the idea of communism. He employs ironic quotations, games, and parody, intertextual dialogue, the relationship between fact and fiction.

119

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Bibliography 1. Vianu, L., British Literary Desperadoes at the Turn of the Millennium, ALL Publishing House, Bucharest, 1999. 2. Vianu, L., The Desperado Age: British Literature at the Start of the Third Millennium, Bucharest University Press, 2004. 3. Internet Resources: http://editura.liternet.ro/ebooks/lvianudesperadoes/lvianudesperadoes.pdf 4. Acheson, J., The British and Irish Novel Since 1960, London, The MacMillan Press Ltd. 1991. 5. Bradbury, M., The Modern British Novel, London, Secker & Warburg, London, 1993. 6. Bradbury, M., The History Man, Secker & Warburg, London, 1975. 7. Internet Resources: http://www.e-scoala.ro/desperado/table_of_contents.html, http://lidiavianu.scriptmania.com/malcolm_bradbury.htm

MEDELENISMUL ŞI RECEPTAREA SCRIITORILOR STRĂINI THE MEDELENISM AND THE RECEPTION OF FOREIGN WRITERS E un făcut: “Toate gândurile duc la Medeleni”. (Ionel Teodoreanu: UliŃa copilăriei) Aurel L. BERHECI Adresa: 310118-Arad, str. Eroul Necunoscut nr. 15-b Abstract In this paper, the author presents the Romanian writer Ionel Teodoreanu. He wrote the most beautiful pages of the special delivery period, the childhood and the teenage, so called “the Golden Age” of man. The feelings of this age have a special national peculariarities of the lirico-epic style, such as gentleness, melancholy and nostalgy, which forms one of our main national psychological features. But, in the old provinces: Moldavia and Bukovina of our contry, according to our great literary critics, it is called “medelenism”, a name acquired from our literary critics. The novel “At 120

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Medeleni” in the presentation of a trilogy (Unreliable Boundary, Roads and Gone with the Winds) is one of the most significant literary work of Ionel Teodoreanu. The description of the childhood world, allow us to bring together with comparative literature foreign authors of the romantic current, and with the well-renowed little stories “Carroture” written by the French novelist Jules Renard. Key words: the childhood world, Danutz, Olgutza and Monika, Medeleni farm, foreign romantic writers Cuvinte cheie: lumea copilăriei, DănuŃ, OlgiŃa, Monica, moşia Medeleni, scriitori romantici străini 1. Perioada copilăriei, până în secolul 17, nu s-a bucurat de o atenŃie deosebită în literatură. Nu a fost în mentalitatea timpului descrierea acestei lumi, şi nu s-a evidenŃiat,- după cum afirmă Ovidiu Drimba [1] - “o conştiinŃă a particularităŃii acestei vârste”. Odată cu apariŃia romantismului, în sec. 18, se deschid largi valenŃe de exprimare în domeniul literar - artistic în sfera emoŃională prin afirmarea originalităŃii,, spiritualităŃii şi execarbarea sensibilităŃii. În acest cadru, - după I. Zamfirescu şi Margareta Dolinescu [2] se declanşează şi prezentarea unor orientări educative, precum şi descrieri mai mult sau mai puŃin fericite ale copilăriei. Astfel, J.J. Rousseau (1712-1778) a scris romanul pedagogic Emil sau despre educaŃie, iar F.Schiller (1759-1805) lucrarea Uber Naïve und Sentimentale Dichtung. În sec. 19, H.C. Andersen (1805-1875) prezintă poveştle sale,- capodopere ale literaturii pentru copii,- Basme povestite pentru copii, Basme noi; Ch. Dickens (1812- 1870 )- Oliver Twist; surorile Charlotte şi Emily Bronte descriu copilării carenŃate – Jane Eyre, respectiv La răscruce de vânturi. Proza realistă rusă, prin Turgheniev (1818-1883) – PărinŃi şi copii; Dostoievski (1821-1881) – FraŃii Karamanzov, descrie copilării triste, austere şi chiar de dramă familială. În sec. 19/20, scriitorul francez Jules Renard (1864-1910) în MorcoveaŃă, prin scurtele secvenŃe neduioase ale copilăriei realizează o formă artistică aparte. Scriitoarea suedeză [3] Selma Langerlof (1858-1940) descrie pagini de o rară şi caldă puritate sufletească a copilăriei în Legende despre Iisus. La noi în Ńară, curentul romantic s-a manifestat mai târziu, în perioada postpaşoptistă. Indreptarea atenŃiei noastre este spre o minunată descriere a lumei copilăriei, unde Ionel Teodoreanu în romanul La Medeleni a reuşit să realizeze un concept “medelenist”. 2. Există sintagme şi cuvinte care odată pronunŃate evocă un nume, o ideie sau un eveniment bine cunoscut; spre pildă: pe lângă …, seara pe deal …, de ce nu vii …, ş.a.; ele ne îndeamnă automat pentru completare: … plopii fără soŃ, …buciumul sună cu jale, … lângă al meu braŃ, - spre autorul lor Mihai Eminescu. De asemenea, sintagmele: casa bunicilor, OlguŃa, DănuŃ şi Monica, moşia Medeleni ş.a. ne evocă lumea copilăriei, viaŃa patriarhală de la Ńară, şi cu predilecŃie romanul La Medeleni al lui Ionel Teodoreanu [4] în forma trilogiei: Hotarul nestatornic, Drumuri şi Între vânturi ( 1925-1927). În UliŃa copilăriei (1922), a aceluiaşi autor, ni se prefigurează trilogia medelenistă, a cărei acŃiune se petrece tot la Moşia Medeleni, situată pe malul Prutului. Sonia, unul din personajele principale ale povestirii VacanŃa cea mare, într-o scrisoare către prietena sa, se exprimă astfel: “Any, sunt la Medeleni … Auzi tu ce plin şi ce înalt sună: Medeleni! Te întrebi: E numele firesc al unui clopot florentin? Al unui şipot de munte? Al unei cantilene? În amurg, când se întorc cirezile de la păşune, tălăngile destramă un vaiet plângător, prin care lămuresc silabă cu silabă: “Medeleni, Medeleni … Medeleni … Medeleni…” Autor a numeroase romane, Ionel Teodoreanu (7 ian. 1897 n. Iaşi - 3 febr. 1954) a excelat în literatura românească cu trilogia lirico-epică a copilăriei şi adolescenŃei “La Medeleni”, unde face 121

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

o incursiune adâncă în lumea copilăriei. În ea găsim un conŃinut artistic de autentică şi sublimă poezie. 3. In tipologia temperamentului, în primul plan se află DănuŃ, care formază “centrul universului”, iar în jurul lui se invârteşte totul (părinŃii, bunicii, surorile…întreaga familie cu slugile, prietenii, animalele, livada, uliŃa).DănuŃ manifetă dorinŃa de a face impresie, de a atrage atenŃia celor din jur, de a fi remarcat; el se simte ca o forŃă, care îi sancŃionează pe adversarii surorii sale OlguŃa. DănuŃ a trăit în permanenŃă într-un sentiment nostalgic a copilăriei, în şi după adolescenŃă până la sfârşitul vieŃii sale. La rândul ei, OlguŃa dă dovadă de bună creştere, dar cu o tentă ostentativă, chiar provocatoare; ea are puterea de a exprima un sentiment, o părere cu pretenŃie de preŃiozitate. Ferment activ în permanenŃă, suflet viu şi vioi, dominant, ea a dirijat întreaga atmosferă a vieŃii medeleniste, iar plecarea ei prematură în eternitate a reprezentat suprema dăruire de sine. Ambii fraŃi redimensionează realitatea, dar OlguŃa subordonează tot ce-i înconjoară aspiraŃiilor ei concrete. Ea are o luciditate băieŃească, dar şi un farmec aparte. Monica, în schimb,e o prezenŃă aparte, galeşă, duioasă, blândă şi grijulie;ea este plină de sentiment şi de atenŃie. Are o femininitate delicată şi distinsă; în jurul ei pluteşte o atmosferă liricocontemplativă, cu o uşoară notă de melancolie. Monica are o atitudine pendulantă între cei doi fraŃi şi reuşeşte întotdeauna să echilibreze cele două temperamente. Încă din această perioadă a copilăriei se întrezăreşte diferenŃierea profilului psiho - sexual, şi anume “eternul” femenin care se completează cu “puterea” masculină, întregindu-se astfel reciproc. Ambele părŃi, însă, se află sub dubla incidenŃă a acestei vârste: indeciziunea sufletului copilăresc cu îmbinarea trăirilor reale cu cele imaginare - ce-i fac oscilanŃi. Ei se află în căutarea propriei indentităŃi a eului – ce-i conduc la imitarea adulŃilor. 4. Plăsmuirea fundalului psihologic al copilului are loc prin trăire sinceră, prin educaŃie, învăŃare şi formare a deprinderilor, în care atmosfera caldă şi armonioasă, în deosebi a mamei, deŃine un rol deosebit – dacă nu chiar hotărâtor – pentru întreaga viaŃă a viitorului adult. De aici şi importanŃa celor “şapte ani de acasă”, perioadă când se pune temelia, elementele de bază a caracterului, a structurii psiho-afective a omului societăŃii de mâine. ImportanŃa valoric educativă a acestui prim capitol al vieŃii, reiese şi din faptul că dintre toate vieŃuitoarele pământului, numai omul are cea mai lungă copilărie. Criticul literar Nicolae Ciobanu [5] în baza acestui univers de viaŃă a copilăriei întru totul închegat, avansează termenul de “viziune medelenistă” cu vacanŃe, jocuri, trăiri de basm, mimarea adulŃilor şi trăiri afective de tip edenic. Această viziune, prin autenticitatea ei şi intensă trăire armonică se modelează într-un adevărat concept al vieŃii copilăriei. Conceptul medelenist, aşa dar, născut în vechea Moldovă poate fi considerat autentic românesc: un mod de a privi viaŃa cu o tentă utopic-romantică, unde anacronismul are un conŃinut artistic, este încântător şi, chiar sublim. Actualitatea timpului este, fie mistificată, fie înfrântă sau chiar reprimată; astfel încât trăirea copilăriei contopeşte viaŃa cu basmul, realul cu idila, creind astfel un adevărat şi inedit microcosmos uman. Conceptul medelenist are ca fundament psihologic trăirea afectivă a duioşiei, melancoliei şi nostalgiei. Gingăşia şi delicateŃea duioşiei simŃită în inimă, pe cât de intensă şi profundă în interior – dar fără valuri de zbucium – pe atât de liniştită şi senină ne apare în exterior; fiind lipsită de orice scop, necăutând gratificarea, ea este trăită ca o desăvârşire afactivă lăuntrică. Visarea însoŃită mai întotdeauna de o adiere melancolică şi având un pronunŃat caracter pasiv depăşeşte aspectul senzorial-perceptiv a mediului natural; relaŃia copiilor medeleni cu natura rezultă din înclinaŃia lor spre dimorfismul poetic vegetal: zarzărul înflorit, - ce sugerează sinceritate, puritate şi bogăŃie sufletească,- şi nucul verde din grădina casei,- ce stă temeinic de strajă a poveştilor copilăriei. Această admiraŃia contemplativă a naturii, se completează cu uitarea propriului eu şi apropiere de cer; ea este ca o trăirea meditativă a unei “a doua noastră viaŃă”, transpunându - ne într-o altă lume, de nostalgie. 122

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

5. Duioşia şi visarea, contemplarea melancolică, dorul mângâietor şi nesfârşit, alături de nostalgie - cu precărede a unei “lumi pierdute”- constituiesc trăiri afective intense, dificil de explicat şi dificil de înŃeles, dacă nu chiar inefabile. Ele au o notă aparte şi permit aprecierea ca făcând parte integrantă din fundalul psihologic specific românesc (A. B. – [6,7,8]. Ele pot fi apreciate ca o treaptă de bază a cunoaşterii emoŃionale ce depăşteşte nu numai treapta senzorialempirică şi pragmatică, dar şi pe cea raŃională. NeaparŃinând unei clase anume de obiecte, există premiza accepŃiunii provenienŃei lor dintr-un principiu exterior, extrasenzorial, transcedental, superior cunoaşterii intelectuale. Mircea Eliade [9] consideră aceste trăiri emoŃionale, ca fiind o retrăire din epoca paradiziacă a omului primordial “in illud tempus”, de legătură a omului cu Divinitatea, de abolire a Timpului şi lipsa Istoriei; ele fac parte din gândirea simbolică, ce apare înaintea raŃiunii discursive şi chiar înaintea limbajului. Trăirea nostalgică poate fi simŃită chiar din prima tinereŃe, fiind orientată fie în trecutul imediat, -lumea copilăriei-, fie înspre un viitor puŃin definit, dar cu nuanŃare edenică şi apropiere de Cer. Vinderea moşiei Medelenilor nu a însemnat însă prabuşirea în neant a edenului medelenist; fiind adânc sădită în sufletul moldovenesc, ea înfloreşte permanent în copilărie, se încarcă de încântare în adolescenŃă şi se hrăneşte spiritual la maturitate. George Călinescu [10] în imensul volum Istoria literaturii române de la origini şi până în prezent, din cele 7 pagini rezervate lui Ionel Teodoreanu, primele 4 pagini sunt rezervate criticii romanului La Medeleni. Este îndeajuns de semnificativ, credem. Mai departe, George Călinescu prezintă scriitorii autohtoni care au “medelenizat”: Profira Sadoveanu “în chip mai realist şi în stil foarte sprinten, propria sa copilărie” (p.936); Anişoara Odeanu “vine cu un medelenism de sursă femenină” (p. 965); Ion Iovescu prezintă o proză metaforică folosind noŃiuni culte, dar care au o notă cu desăvârşire falsă” (p. 930); la Dan Petraşincu se aseamănă cu romanele lui Ionel Teodoreanu, prezentând însă “neînŃelegerea dintre artist şi femeia mediocră”(p.966); iar Ion Minulescu în Corigent la limba română face o replică mai zgomotoasă a medelenismului lui Ionel Teodoreanu” (p. 695-696). 6. Evocarea vârstei copilăriei medeleniste, constată G. Călinescu [11] “duce în chip vădit la scriitorul francez [12] Jules Renard (1864-1910), un remarcabil stilist. Rememorarea universului copilăriei din lucrarea MorcoveaŃă se face prin scurte povestiri de factură realist-naturalistă; structura romanului se desfăşoară pe momente (la scăldat, la vânătoare), tablouri (găinile, câinele, iepurii), incidente (miezul de pâine, musca) şi scurte succesiuni de replici (ultimul cuvânt), care dau imaginea unei copilării ciudate: comportamentul bizar al părinŃilor, iar inegalitatea afectivă acordată de părinŃi celor trei copii au ca rezultat irosirea frumuseŃii vieŃii copilăriei. Formulând anumite principii şi soluŃii, precum lucrări de întindere limitată, dar cu epuizarea concisă a fiecărei idei, Jules Renard realizeaza o formă artistică desăvârşită. Concluzii - Autorul Ionel Teodoreanu şi descrierea excelentă a “vârstei de aur” a copilăriei au primit aprecierea criticii acelor vremuri; astfel, Garabet Ibrăileanu (ap. G. Călinescu,11, p. 754) preŃuieşte “delicateŃea lui poetică ce nu are echivalent în literatura românească”. - Evocarea vârstei copilăriei, afirmă marele nostru critic literar George Călinescu “rămâne foarte personală prin tinereŃea ei autentică, prin extraordinara memorie a copilăriei”, iar autorul reconstruieşte în ton idilic acea vârstă a exuberanŃei pe care adultul o uită de obicei uşor. - Marele umanist Nicolae Margineanu [13], elogiază faptul că în literatura românească “cele mai frumoase pagini despre copilărie şi adolescenŃă le-a scris Ionel Teodoreanu. De aceea, Medelenii ar putea prezenta interes şi pe plan internaŃional”. Idee, spunem şi noi, ce ar necesita cinstirea şi gratificaŃia lui Ionel Teodoreanu - alături de marele umanist Nicolae Mărgineanu - prin aprecierea în fapt de către AutorităŃile şi InstituŃiile naŃionale actuale în drept. 123

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Bibliografie 1. Drimba, O., Istoria culturii şi civilizaŃiei, vol. 3, Ed. ŞtiinŃifică Bucureşti, 1990, p. 667-668. 2. Zamfirescu, I. şi Dolinescu, M., Istoria Literaturii Universale, vol. 3, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1973. 3. Selma, L., Legende despre Iisus; Ed. Universalia Craiova, 1990. 4. Teodoreanu, L., La Medeleni, 3 vol, Ed. pentru Literatură, Bucureşti, 1967. 5. Ciobanu, N., PrefaŃă la romanul La Medeleni, vol. 1, p. V-XVI). 6. Berheci, A., Starea de duioşie la români (încercare de definire); Rev. ViaŃa de pretutindeni; Arad, an II, nr 8-12 (19-23), dec 2006, p.59. 7. Berheci, A., Nostalgia unei lumi pierdute; Rev ViaŃa de pretutindeni; Arad, an III, nr 1-7(24-30), iul 2007, p. 34. 8. Berheci, A., Despre melancolie; Rev de pretutindeni; Arad, an III, nr 8-12(31-35), dec 2007, p. 34. 9. Eliade, M., Eseuri; Ed ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991. 10. Călinescu G., Istoria literaturii române – Compendiu; Ed. Minerva, Bucureşti, 1983. 11. Călinescu G., Istoria literaturii române de la origini şi până în prezent; Ed. Minerva, Bucureşti, 1982, p. 750-757. 12. Renard, J., MorcoveaŃă; Ed. Vizual, Bucureşti, 1994. 13. Mărgineanu N., Psihologie şi literatură; ed a II-a, Ed Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 227.

III. FILOSOFIA DREPTULUI ŞI CULTURA POLITICĂ

FRIEDERICH A. VON HAYEK - FILOSOF AL DREPTULUI CU DESCHIDERI UNIVERSALE FRIEDERICH A. VON HAYEK – A WORLDWIDE OPENMINDED PHILOSOPHER OF LAW MarŃian IOVAN Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad Bd. RevoluŃiei, nr. 94-96 miovan@uvvg.ro Abstract Friederich A. Von Hayek, a creative and prodigious personality, a Nobel Prize winner for economy, in the 20th century, has left, through his writings, a clear mark not only in the fields of economics, but also those of philosophy, sociology and political theory. In the second half of the last century, his works were known within the specialist communities from all over the continents, 124

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

implicitly Eastern Europe, which influenced the consolidation of the trust people had in the virtues of the market economy and democracy, despite the unfavourable manifestations which it generated. The author of the article points out the contribution of Friederich A. von Hayek to the development of juristic thinking, of law philosophy. In this field, Hayek adopted a prudent attitude regarding man’s capacity to be a creator of law by taking advantage of the perks reason had to offer. All the schools and ideologies from the field of law have limits. In reality, enactment, as politics, evades reason and the will of the people. Generally, culture and juristic knowledge regardless of the stage of law evolution are incomplete and imperfect – fact, which justifies the belief that justice, is a continuous adaptation to the ignorance specific to the stages of development of a society. Therefore Hayek capitalizes the explicative model approved by the economic sciences and the comparative analysis of the market economy functioning and of the state, concluding and supporting the principle of law supremacy. Hayek’s work had a strong impact not only on American and British politics during the last 50 years, but also upon the evolution of European institutions, of juristic culture from eastern European countries. Key words: law philosophy, juristic culture, European countries Cuvinte cheie: filosofia dreptului, cultura juridică, Ńări europene Unul dintre marile spirite ale secolului al XX-lea, laureat al premiului Nobel pentru economie, a fost Friederich A. von Hayek (1899 - 1992) - filosof al dreptului cu deschideri universale, interdisciplinare, autor al unei ample sinteze referitoare la drept, legislaŃie [1]. ConcepŃia sa filosofică despre drept s-a întemeiat pe o bogată cultură economică (adept al liberalismului şi conservatorismului), din sfera istoriei, ştiinŃelor juridice de ramură, a politologiei, sociologiei etc. Oraşul său natal este Viena, unde şi-a finalizat studiile de drept şi de ştiinŃe politice, urmând să funcŃioneze ca profesor la UniversităŃile din Londra, Chicago şi din Freiburg-im-Breisgau în Germania. ConcepŃia lui Hayek despre societate şi drept a fost dominată de o atitudine sceptică, circumspectă în privinŃa capacităŃii omului de a fi creator de drept. Argumente în acest sens sunt găsite suficiente în zbuciumata istorie a secolului XX. Această istorie nu poate fi explicată în mod satisfăcător nici de pe poziŃii raŃionaliste, nici marxiste, nici pozitiviste, nici freudiene, nici de pe poziŃia sociologismului, a doctrinei liberului drept sau a dreptului natural. El nu a crezut în achiziŃiile cognitive, metafizice, în constructivismul raŃionalist al iluminismului, nici în contractul social sau în perfectibilitatea naturii umane. A crezut doar în economia de piaŃă, într-un stat şi un drept corespunzătoare acesteia, iar într-un plan mai larg, în primatul realităŃii în faŃa oricăror interpretări sau presupoziŃii teoretice. Primul principiu al realităŃii sociale îl constituie legile pieŃei, regulile fireşti ale unei societăŃi şi economii libere în care concurenŃa pe care ne-o pot face alŃii nu este totdeauna plăcută şi uşor de suportat; la fel, poziŃia pe care o avem faŃă de alŃii poate fi neplăcută, atunci când semnalăm prezenŃa unor oameni prea săraci sau prea bogaŃi. Ori istoria reală a secolului al XX-lea a rămas în mare parte învăluită în mituri, a fost “explicată” recurgându-se adesea la superstiŃii, la credinŃe. Printre cele mai importante astfel de idei care au invadat teoriile sociale au fost marxismul, psihanaliza, cele care au moştenit Era RaŃiunii. Ideologiile secolului XX (superstiŃiile) au drept cauză principală supraestimarea cuceririlor ştiinŃei, care au fost valorificate, prin extrapolare, în domenii foarte largi pentru care nu au valabilitate. Astfel şi omul secolului XX a ajuns să acorde un mult prea mare credit raŃiunii, posibilităŃilor omului de a crea, de a fi stăpân pe propriul său destin. Doctrinarii secolului XX, profeŃii religioşi, filosofii moralişti, din astfel de motive, mai curând au jucat un rol conservator, de frână decât unul de motor al procesului civilizator. Asta “i-a împiedicat să vadă că toate normele de conduită serveau o anumită ordine socială; şi că societatea respectivă simte nevoia de a impune respectarea normelor sale de comportament, pentru a nu se dezintegra. Nu societatea, având o 125

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

structură dată, este cea care crează normele potrivite propriei structuri, ci normele, respectate de unii şi apoi prin imitaŃie de majoritate, sunt cele care au creat o ordine socială de un anumit tip. TradiŃia nu este ceva constant, ci rezultatul unui proces de selecŃie dirijată, nu de către raŃiune, ci de succes” [2]. Prin urmare, doctrinele au jucat mai curând un rol de frână decât unul de motor al procesului civilizator. Critica raŃionalismului de sorginte iluministă se bizuie pe constatarea că cei care l-au profesat au manifestat un dispreŃ pentru rolul cutumelor, tradiŃiilor, a istoriei în general. Ori, dreptul în plan istoric, este mai vechi decât legislaŃia, este la fel de vechi precum societatea: în momentul în care oamenii şi-au dat seama că pot face legi sau că pot schimba dreptul - în fapt dreptul exista de foarte mult timp. A spune, deci, că orice lege este, poate fi şi trebuie să fie expresia liberei intervenŃii a legiuitorului-această părere este materialmente falsă; ea este o deducŃie eronată a constructivismului raŃionalist. Hayek scria că “Legiferarea sau confecŃionarea deliberată a legilor a fost pe bună dreptate descrisă ca invenŃia umană cu cele mai importante consecinŃe, efectele sale ducând mai departe decât descoperirea focului sau a prafului de puşcă. Spre deosebire de dreptul propriu-zis, care n-a fost niciodată “inventat” în această accepŃie a termenului, inventarea legii este un fenomen relativ târziu în istoria omenirii. Ea a pus la dispoziŃia oamenilor un instrument de o mare forŃă de care ei aveau nevoie pentru a realiza lucruri mai bune...A deschis omului perspective complet noi şi l-a făcut conştient că a căpătat o putere sporită asupra propriului său destin. Dreptul în sensul de corp de norme obligatorii de comportament este cu siguranŃă tot atât de vechi ca şi societatea...”[3]. Într-un alt plan de idei, Hayek era convins că dreptul scapă, în bună măsură, controlului raŃional şi voinŃei omului, iar în dezvoltarea sa istorică el a fost determinat şi de alte forŃe extraraŃionale. Desigur, principalul instrument de schimbare deliberată în societăŃile contemporane îl constituie legislaŃia. Dar, scria Hayek, “oricât de atent am elabora dinainte, mental, fiecare act legislativ în parte, nu suntem niciodată liberi să modelăm complet sistemul juridic în totalitate, nici să-l croim din nou, dintr-un material nou, conform unor intenŃii clare. Crearea dreptului este în chip natural un proces continuu, în care fiecare etapă generează consecinŃe până atunci neprevăzute asupra a ceea ce vom putea şi va trebui să facem în continuare... Pentru acei care-şi imaginează că este posibil să organizăm deliberat toate activităŃile specifice ale unei societăŃi mari urmând un plan coerent, se impune o constatare care ar trebui, dacă ar medita asupra ei, să le tempereze optimismul: visul lor s-a dovedit imposibil în privinŃa unui aspect particular al ansamblului, anume sistemul juridic” [4]. Numai nebunii sunt convinşi că sunt savanŃi şi că ştiu tot, dar din păcate numărul acestora este mare. O altă formă a scepticismului lui Hayek cu privire la legislaŃie este afirmaŃia că o bună guvernare va trebui să se limiteze la a interzice, în baza normelor cunoscute şi acceptate de toŃi în prealabil. Libertatea cetăŃenilor, a persoanelor fizice şi juridice constă în existenŃa unui evantai larg de posibilităŃi de alegere şi de decizie în limitele respectului pentru legi şi pentru principii. Nici o autoritate n-are ce căuta în viaŃa oamenilor pentru a le comanda ce fel de decizii să ia, ce acŃiuni să comită, în condiŃiile în care există un cadru legislativ. Singura putere a organelor de stat ar trebui să fie (într-o guvernare liberală, cu siguranŃă) aceea de a interzice în baza unor norme juridice. O altă idee şi atitudine a lui Hayek faŃă de capacităŃile omului constau în semnalarea ignoranŃei ca dimensiune a personalităŃii fiecăruia sau a neputinŃei congenitale de a deŃine totalitatea informaŃiilor, chiar şi de către cei mai înzestraŃi oameni din punct de vedere intelectual. Hayek găsea în această constatare izvorul dreptului şi cauza progresului. Omul simte nevoia de a recurge la norme juridice, la câteva principii generale de acŃiune pentru că el nu posedă certitudini, nu cunoaşte niciodată perfect mediul său socioeconomic şi cultural. În acest sens el scria că “normele sunt un artificiu prin care ne protejăm împotriva ignoranŃei noastre constitutive. N-ar fi nevoie de norme dacă oamenii ar fi omniscienŃi şi ar cădea de acord asupra importanŃei relative a tuturor obiectivelor particulare” [5]. Dar, cum oricare dintre noi se află în imposibilitatea de a cunoaşte toate faptele particulare pe care se sprijină ansamblul activităŃilor dintr-o comunitate 126

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

umană complexă, vor rezulta acŃiuni de satisfacere a nevoii de a ne proteja împotriva posibilităŃii noastre de a greşi, împotriva ignoranŃei noastre congenitale. Cultura oricărui om este incompletă, imperfectă; oamenii nu se cunosc suficient de bine între ei, nu stăpânesc multe sisteme de informaŃii despre societate în ansamblu sau chiar despre segmente ale acesteia cum ar fi, bunăoară, dreptul. Într-o astfel de situaŃie reală, justiŃia reprezintă o veşnică adaptare la ignoranŃa noastră pe care, oricât am învăŃa, nu o vom putea anula în întregime; la fel, oricare progres al ştiinŃelor nu va putea înlătura în întregime posibilităŃile omului de a greşi. Din această cauză, înŃelegerea aprofundată a dreptului, a naturii justiŃiei nu a fost şi nici nu poate fi atinsă numai cu mijloace logice, raŃionale. Toate şcolile juridice de factură raŃionalistă, cu atât mai mult cu cât şi-au asumat prezumŃia de omniscienŃă, au rămas cu vederi limitate, parŃiale, abstracte şi incomplete cu referire la stat şi drept. Întrucât normele juridice scapă în mare parte capacităŃilor cognitive, raŃionale ale oamenilor, apariŃia şi dezvoltarea istorică a acestora s-au supus şi altor factori, printre care unul este esenŃial: spontaneitatea cutumelor. Dezvoltarea spontană a dreptului în decursul istoriei s-a produs în cadrul Ńesăturii de acŃiuni sociale sub reglajul legilor pieŃii care a promovat normele şi valorile juridice acceptate de majoritate şi a marginalizat sau a eliminat acele norme care nu s-au dovedit a fi satisfăcătoare. Crearea de noi legi, schimbările, amendamentele legislative au fost întotdeauna supuse unei selecŃii culturale naturale. În acest sens Hayek scria că “dacă libertatea a devenit o morală politică, aceasta s-a întâmplat în urma unei selecŃii naturale care face ca societatea să fi ales progresiv sistemul de valori care răspundea cel mai bine necesităŃilor de cunoaştere care erau atunci cele ale majorităŃii” [6]. Hayek era convins că, în mare măsură, câteva componente esenŃiale ale culturii umanităŃii, cum sunt limba, valorile şi legile, au constituit adaptări născute din lupta pentru existenŃă a omului primitiv. În timpuri preistorice, omul era angajat în competiŃie cu alte specii dar şi cu culturile altor comunităŃi concurente. Au învins şi au fost promovate acele norme şi instituŃii care au furnizat grupurilor sociale posibilităŃi mai mari de reuşită în competiŃie, care au servit cu succes la crearea unei ordini sociale generatoare de succese mai mari în lupta pentru existenŃă, în competiŃia cu grupurile rivale. Au supravieŃuit, au devenit dominante acele seturi de reguli care au fost mai bine adaptate decât oricare altele favorizând prosperitatea culturală. În acest proces evolutiv al dreptului, rezultă că nu conştiinŃa umană, ci supravieŃuirea diferenŃiată a culturilor a triat diversele reguli sociale, implicit juridice. Apoi, în ultimele secole, sistemul de norme în ansamblul său nu a fost structurat numai după voinŃa judecătorilor şi legiuitorilor. Oricare sistem de drept este un punct la care a ajuns un proces evolutiv în cadrul căruia dezvoltarea spontană a cutumelor şi amendamentele aduse deliberat detaliilor unui sistem deja existent au acŃionat constant unele asupra altora. “Nici un sistem juridic, scria Hayek, n-a fost vreodată alcătuit ca un întreg şi chiar diversele tentative de codificare n-au făcut altceva decât să sistematizeze un ansamblu juridic deja existent, completându-l şi eliminând în acelaşi timp contradicŃiile” [7]. Prin întregul acest demers, Hayek a valorificat legile economiei generale în analiza structurii şi dinamicii dreptului, ajungând la concluzia că, prin analogie, aşa cum piaŃa crează în mod spontan ordine în viaŃa economică, tot astfel şi în planul raporturilor dintre drept şi multitudinea de acŃiuni umane este prezentă ”mâna invizibilă” a pieŃei care promovează în mod predilect acele norme care răspund mai bine scopurilor umane. De altfel, dintre toate instituŃiile cu funcŃii polivalente, Hayek considera că legea este, probabil după limbaj, instrumentul care slujeşte în cea mai mare varietate de scopuri umane. În urma unei temeinice analize comparative a sistemelor de drept în dinamica lor istorică, Hayek a ajuns la concluzia că jurisprudenŃa deŃine superioritate asupra legii. Cataloagele de legi cuprinse în sfera dreptului pozitiv, legile formulate ca norme verbale, termenii juridici generali sunt doar expresii imperfecte a ceea ce înaintaşii, ca practicieni ai dreptului, s-au străduit să facă. De aceea, atunci când generalizările juridice nu sunt oferite şi preluate gata formulate spre a fi aplicate de practicieni, capacitatea de a formula abstracŃii, de a aplica legile prin raportare la tradiŃie şi la sistem se va menŃine vie, pe când utilizarea mecanică a formulelor verbale, a textelor de legi are 127

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

tendinŃa de a atrofia această capacitate apărând efectele nedorite în realizarea ideii de dreptate. Aceasta este raŃiunea pentru care Hayek aprecia Common Law (de pe pământul englez) ca fiind superioară dreptului civil îndeobşte codificat. Conexiunile dintre istorie, ştiinŃele juridice, sociologie, economie, etică, filosofie sunt valorificate în modul cel mai strălucit de către Hayek în analiza raporturilor dintre drept, proprietate şi libertate. Proprietatea a fost şi va rămâne fundamentul pe care s-au construit toate civilizaŃiile cunoscute. Cuprinzând nu numai bunuri materiale, ci şi viaŃa, libertatea, patrimoniul fiecărui individ, proprietatea este singura soluŃie pe care oamenii au găsit-o pentru a rezolva problema împăcării libertăŃii individuale cu absenŃa conflictului. “Dreptul, libertatea şi proprietatea, scria Hayek, sunt o trinitate indisolubilă. Nu poate exista drept, în sensul de norme universale de comportare, care să nu definească limitele domeniului libertăŃii, stabilind regulile care-i permit fiecăruia să ştie unde este el stăpân al propriilor acte” [8]. Gândirea socialistă a atacat această trinitate susŃinând că oamenii sunt mai degrabă înclinaŃi spre proprietatea comună; proprietatea privată fiind rezultatul unui soi de furt bazat pe calcul. Dar istoria socialismului din secolul XX, a planificării practicate de statul totalitar au scos în evidenŃă amplitudinea efectelor ostile condiŃiei umane provocate de instituirea obligatorie, artificială şi generalizată a colectivismului economic, social şi moral. Pentru a se garanta proprietatea şi libertatea oamenilor, Hayek a pledat pentru supremaŃia dreptului, fapt care implică existenŃa unor limite ale legiferării: legislaŃia este restrânsă doar la acele reguli generale cunoscute sub numele de legi formale; este exclusă orice fel de legislaŃie care ar viza direct anumite persoane sau ar împuternici pe cineva să utilizeze forŃa de constrângere a statului pentru a aplica măsuri destinate numai anumitor persoane. Aceasta nu înseamnă că totul este reglementat de lege, ci dimpotrivă, că puterea coercitivă a statului poate fi utilizată doar în cazuri bine definite în mod anticipat de către lege şi într-un asemenea mod încât să se poată prevedea cum va fi folosită. Are o importanŃă relativ redusă dacă aplicaŃiile fundamentale ale principiului supremaŃiei dreptului sunt trecute, aşa cum se întâmplă în unele Ńări, într-o Cartă a drepturilor sau într-un Cod constituŃional sau dacă principiul este o tradiŃie ferm stabilită. Indiferent ce formă ar îmbrăca, asemenea limitări recunoscute ale puterilor legislativului implică recunoaşterea unor drepturi inalienabile ale indivizilor, a drepturilor inviolabile ale omului. Astfel supremaŃia dreptului constituie nu numai o garanŃie formală, ci şi o întrupare juridică a libertăŃii. Iar pentru ca supremaŃia dreptului să fie eficientă, mai importantă decât conŃinutul regulii va fi aplicarea unei reguli întotdeauna, fără excepŃii. Domnia legii formale exclude acordarea de privilegii legale anumitor oameni desemnaŃi expres de către autorităŃi, este cea care garantează acea egalitate în faŃa legii care reprezintă opusul guvernării arbitrare. Regulile formale sunt adaptate fără ca autorităŃile să Ńintească spre favorizarea anumitor interese în detrimentul altora, a unor indivizi anume. IntenŃia legiuitorului este ca aceste reguli să fie echidistante în raport cu aspiraŃiile atât de diferite ale oamenilor sau să le fie de folos în urmărirea variatelor scopuri individuale. Regulile sunt concepute pentru perioade atât de lungi, încât va fi imposibil să poŃi prevedea dacă vor veni în sprijinul anumitor oameni mai degrabă decât în al altora. Magistrala operă juridică a lui Hayek a avut o puternică înrâurire asupra politicii S.U.A. şi a Marii Britanii, a întărit credinŃa în valoarea pentru om a statului de drept, pentru acordarea unui loc privilegiat, în orice fel de ierarhie, drepturilor individuale. Totodată, gândirea juridică a lui Hayek a condus la generalizarea credibilităŃii a tot mai multor oameni în prevalenŃa avantajelor, în raport cu scăderile inerente, specifice economiei de piaŃă, statului de drept, democraŃiei; în acelaşi timp, a contribuit la plasarea în penumbră a unora dintre cele mai răspândite ideologii din secolul al XX-lea: marxismul şi naŃional-socialismul. Concluzii 128

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Personalitate polivalentă şi creativă, unul dintre laureaŃii Premiului Nobel pentru economie din secolul al XX-lea, Friederich A. von Hayek a lăsat o vădită amprentă, prin scrierile sale, nu numai asupra ştiinŃelor economice ci şi a filosofiei, politologiei, sociologiei. În a doua jumătate a secolului trecut, lucrările sale au fost cunoscute în cercurile de specialişti de pe toate continentele, implicit în Europa de Est, fapt ce a influenŃat consolidarea încrederii a tot mai multor oameni în virtuŃile economiei de piaŃă şi ale democraŃiei, în ciuda multor manifestări defavorabile generate de acestea. Autorul articolului evidenŃiază contribuŃia lui Friederich A. von Hayek la dezvoltarea gândirii juridice, a filosofiei dreptului. Pe acest plan, Hayek a promovat o atitudine circumspectă în privinŃa capacităŃii omului de a fi un creator de drept prin valorificarea avantajelor oferite de raŃiune. Toate şcolile şi ideologiile din domeniul filosofiei dreptului au limite. În realitate, legiferarea, ca şi politica, scapă, în bună măsură, controlului raŃional şi voinŃei oamenilor. În general cultura şi cunoaşterea juridică din orice etapă a evoluŃiei dreptului sunt incomplete şi imperfecte – fapt care întemeiază convingerea că justiŃia reprezintă o veşnică adaptare la ignoranŃa specifică etapelor de dezvoltare a societăŃii. De aceea Hayek valorifică modelul explicativ validat de ştiinŃele economice şi analiza comparativă a funcŃionării economiei de piaŃă şi a statului de drept ajungând să susŃină nuanŃat principiul supremaŃiei dreptului. Opera lui Hayek a avut o puternică înrâurire nu numai asupra politicii americane şi a Marii Britanii în ultima jumătate de secol, ci şi asupra evoluŃiei instituŃiilor europene, a culturii juridice din Ńările est-europene. Bibliografie 1. Hayek, Fr.A.von, “Droit, législation et liberté”, P.U.F., Paris, vol. I, II, III, 1980-1983. 2. Hayek, Fr.A.von, “Droit, législation et liberté”, P.U.F., Paris, vol. III, p.198. 3. Hayek, Fr.A.von, “Droit, législation et liberté”, P.U.F., Paris, vol. I, p. 87. 4. Hayek, Fr.A.von, “Droit, législation et liberté”, P.U.F., Paris, vol. I, p. 77. 5. Hayek, Fr.A.von, “Droit, législation et liberté”, P.U.F., Paris, vol. I, p. 9. 6. Hayek, Fr.A.von, “Droit, législation et liberté”, P.U.F., Paris, vol. I, p.353. 7. Hayek, Fr.A.von, “Droit, législation et liberté”, P.U.F., Paris, vol. I, p.120. 8. Hayek, Fr.A.von, “Droit, législation et liberté”, P.U.F., Paris, vol. I, p.129.

129

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

STUDIEREA AUTORILOR STRĂINI ÎN ÎNVĂłĂMÂNTUL SUPERIOR ROMÂNESC THE STUDING OF THE FOREIGN WRITERS IN THE ROMANIAN HIGHER EDUCATION Oana MOLDOVEAN Comisia de Cultură şi EducaŃie Parlamentul European Bruxelles, Belgia e-mail omoldovean@gmail.com Abstract The unquestionable contribution of the foreign authors to the development of particular academic fields has been further promoted in the Romanian higher education institutions, to the detriment of the national authors. The latter are barely mentioned in most of the courses, entailing therefore the erroneous idea of an insignificant contribution on their part to the respective field. Consequently, many students’ academic evolution is constrained by an alleged underperformance ascribed to the indigenous scholars. 130

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Key words: foreign writers, Romanian writers, culte, universities, generations of students Cuvinte cheie: autori străini, autori români, cult, universităŃi, generaŃii de studenŃi Introducere UniversităŃile din România acordă un spaŃiu extins studiului scrierilor autorilor străini, în detrimentul celor români. Nu poate fi negată valoarea şcolilor de gândire care au contribuit la dezvoltarea unor domenii întregi, cum este şi cazul ştiinŃelor politice, şi mai precis al filosofiei politice. Cu toatea acestea, ignorarea contribuŃiei autorilor români în domeniu poate induce studenŃilor falsa idee a unei contribuŃii prea puŃin semnificative a autorilor români, ceea ce marchează, fără îndoială, întregul parcurs academic al multor generaŃii. ExperienŃa în cadrul instituŃiilor de învăŃământ superior în românia Incontestabil, în cadrul facultăŃilor de ştiinŃe politice trebuie acordată o atenŃie aparte operelor lui Platon şi Aristotel, având în vedere piatra de temelie pe care au pus-o aceştia la ceea ce urma să devină această disciplină. Un exemplu în acest sens îl constituie Facultatea de ŞtiinŃe Politice a UniversităŃii din Bucureşti, unde s-a dezvoltat un cult pentru autorii străini, de la scriitorii antici la cei contemporani. De la definirea societăŃii juste din Republica lui Platon, cu structurarea în trei categorii (soldaŃi, producători şi conducători), la formele de guvernare şi societatea bună, până la rolul filosofului în societate, valoarea acestei lucrări constă în conexiunea cauzelor politice şi a efectelor în viaŃa reală [1]. În Politica, Aristotel compară şi clasifică cetăŃile pe baza trăsăturilor comune, lansând totodată un concept des utilizat în România zilelor noastre - zoon politikon (animal social). Fericirea presupune o existenŃă fără constrângeri materiale, condiŃie pe care individul o poate atinge în comunitatea politică. Rolul cetăŃii este acela de a realiza fericirea comună a cetăŃenilor, iar ceea ce face ca un regim politic să fie bun nu este conformarea sa la o normă ideală, ci adaptarea la realitate [2]. Parcurgând secolele, ajungem la alte lucrări fundamentale pentru disciplina ştiinŃelor politice. Machiavelli, Hobbes sau Locke pot fi consideraŃi exponenŃii unui mod riguros şi analitic de raportate la fenomenul politic. Principele, cea mai cunoscuta lucrare a lui Niccolo Machiavelli, poate fi asemuita unui tratat despre guvernare, prin suma de sfaturi despre obŃinerea şi păstrarea puterii, clasificarea statelor – republică şi principat – tipurile de principate, dar şi analiza problemelor militare cu care se confruntă statele [3]. Thomas Hobbes a oferit în opera sa principală – Leviathanul – o definiŃie a naturii umane ca formă de cooperare auto-interesată – contractul social prin care oamenii transferă statului puterea şi competenŃa, dat fiind că în starea de natură domneşte „războiul fiecăruia cu toŃi ceilalŃi” (homo homini lupus). Legitimitatea statului constă şi în datoria sa de a garanta securitatea [4]. John Locke apără libertatea, combătând absolutismul şi tirania în Al doilea tratat despre guvernare. Puterii legislative trebuie să i se supună puterea executivă şi cea federativă, care are menirea să apere comunitatea împotriva primejdiilor din afară. În cazul în care monarhul îşi depăşeşte mandatul, poporul trebuie să intervină şi să-şi exercite singur suveranitatea. Cei care încalcă legea, se pun în starea de război cu poporul, revoluŃia devenind un rău necesar, ca armă de apărare [5]. Ajungând la John Rawls, Ronald Dworkin sau George Schöpflin, accentul cade asupra perioadei contemporane, de la filosofia dreptăŃii la concepte de naŃiune şi naŃionalism. O teorie a dreptăŃii, a lui John Rawls, apărută pentru prima oară în anul 1971, expune condiŃia „dreptăŃii ca echitate”, Rawls propunându-şi să găsească principiile de bază ale unei organizări politice corecte. Filosoful american face apel la ceea ce ar alege indivizii raŃionali, puşi în situaŃia de a face abstracŃie de particularităŃile lor, irelevante din punct de vedere moral. InovaŃia 131

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

lui Rawls se regăseşte în vălul ignoranŃei, experiment care presupune că oamenii sunt lipsiŃi de orice cunoştinŃă privind înzestrările, valorile morale sau preferinŃele lor concrete. AflaŃi în această situaŃie, oamenii vor alege două principii ale dreptăŃii: fiecare individ va avea cea mai mare libertate posibilă, compatibilă cu un drept egal al celorlalŃi, în timp ce inegalităŃile sociale şi economice sunt justificate dacă există o egalitate a oportunităŃilor, şi sunt spre cel mai mare beneficiu al celor mai puŃin avantajaŃi membri ai societăŃii – principiul dreptăŃii [6]. După această succintă trecere în revistă a unor lucrări de referinŃă pentru domeniul ŞtiinŃelor politice, apare întrebarea firească referitoare la contribuŃia autorilor români la dezvoltarea domeniului. Din păcate, programa se limitează la unele referiri sporadice la existenŃa scrierilor politice ale lui Eminescu, la łara măgarilor a lui Ştefan Zeletin, la Virgil Madgearu sau Constantin Dobrogeanu-Gherea (Neoiobăgia, 1910) etc. Într-o situaŃie mai bună s-au aflat doar autorii contemporani, profesori ai FacultăŃii de ŞtiinŃe Politice: Daniel Barbu (Republica absentă, Firea românilor, BizanŃ contra BizanŃ), Cristian Preda (TranziŃie, liberalism şi naŃiune, România politică în 2001, Occidentul nostru), Ioan Stanomir (ReacŃiune şi conservatorism) etc. Este de subliniat traseul profesorului Dan Pavel, de la teoretician (Leviathanul bizantin, Cine, ce şi de ce?.Interviuri despre politică şi alte tabuuri) la practician, prin statutul de sfătuitor de taină al unuia din cei mai contestaŃi lideri de partid din România - Gigi Becali. Un fenomen care ar putea constitui un posibil răspuns la slaba reprezentare a autorilor români în programa universitară – în comparaŃie cu prezenŃa masivă a autorilor străini – ar putea fi plecarea profesorilor/autorilor români la studii în străinătate, studii urmate de cariere universitare la şcoli de prestigiu de peste hotare. Un exemplu în acest sens îl constituie Mihaela Czobor. Peste acest fenomen al migraŃiei profesorilor se suprapune un altul, la fel de dăunător pentru sistemul educaŃional românesc - plecarea generaŃiilor întregi de absolvenŃi, care ulterior îşi construiesc cariere de succes în cadrul unor instituŃii de învăŃământ unde sunt recompensaŃi la justa valoare a muncii pe care o depun (universităŃi din Statele Unite ale Americii, din Canada, din Spania, Marea Britanie, FranŃa etc.). Autori Străini – Autori Români Nu putem nega valoarea incontestabilă a studierii lucrărilor autorilor străini, cu deosebire în domeniile dezvolotare de şcolile de gândire din anumite Ńări, cum este cazul filosofiei politice. Însă, dezavantajul accentului slab pus pe lucrările autorilor români din domeniu este acela că studenŃii ajung să nu cunoască acea contribuŃie pe care şcoala de gândire românească a adus-o anumitor domenii. Există întotdeauna şi opŃiunea studiului individual, dar în condiŃiile supraîncărcării programei universitare, rămâne prea puŃin spaŃiu pentru lecturi suplimentare. PreferinŃa pentru autorii străini în învăŃământul superior românesc se explică, oare, prin faptul că imaginea de sine a românilor nu valorizează îndeajuns producŃia intelectuală românească? Oare nu avem autori de specialitate români care să fi contribuit semnificativ – dacă nu la dezvoltarea unui domeniu, măcar la adaptarea conceptelor la specificul românesc? Este justificat cultul pentru autorii străini? Există, fără îndoială, domenii dezvoltate cu precădere de anumite şcoli naŃionale de gândire, cum este domeniul filosofiei politice. În aceste condiŃii, de ce nu se poate închega o şcoală românească de gândire care să se impună la nivel mondial, eventual ca o marcă a învăŃământului universitar românesc? Concluzii Accentul foarte puternic pus, în universităŃile româneşti, pe opera autorilor străini – din perioade diferite – induce studenŃilor ideea contribuŃiei mai puŃin semnificative a autorilor români la dezvoltarea diverselor domenii academice. Fără îndoială, această idee are un fundament fals, dacă analizăm munca intelectualilor români din diverse perioade, concretizată în scrierile lor şi recunoscută la nivel mondial în marile universităŃi americane sau europene. 132

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ Rămâne, totuşi, întrebarea: teoreticieni?

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008 Sunt autorii români mai degrabă practicieni decât

Bibliografie 1. Republica, Platon, ed. Antet, Bucureşti, 2005 2. Politica, Aristotel, ed. IRI, Bucureşti, 2001 3. Principele, Niccolo Machiavelli, ed. Mondero, Bucureşti, 2005 4. Leviathanul, Thomas Hobbes, ed. Polirom, Iaşi, 2001 5. Al doilea tratat despre cârmuire, John Locke, ed. Nemira, Bucureşti, 1999 6. A Theory of Justice, John Rawls, ed. Harvard University Press, Massachusetts, 1971

INFLUENłA UNOR CONCEPTE HERDERIENE ASUPRA CULTURII POLITICE ROMÂNEŞTI INTERBELICE. CÂTEVA CONSIDERAłII THE INFLUENCE OF SOME HERDERIAN CONCEPTS ON THE INTERWAR ROMANIAN POLITICAL CULTURE. SOME CONSIDERATIONS Antoniu MARTIN Colegiul NaŃional „Elena Ghiba Birta” din Arad Bd. Dragalina, nr. 9, telefon: 0257/280937; mobil: 0744/544779 antoniumartin@yahoo.com Abstract In the hereby study I am referring to the influence of the German romanticism, more exactly, the influence of some herderian concepts on the public discourse of some Romanian interbelic intellectuals. I referred to Constantin Noica and Mircea Eliade, two fine intellectuals for the ethnical discourse during the time of the interbelic Romania. Some herderian concepts had a major impact on the two interbelic writers. 133

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Tributary to some abstract concepts, Noica and Eliade did not refer to the social problems and to the aspects that regard the creation of individual conscience. The effects of such a discourse had a serious echo not only during the interbelic period, but also during Ceausescu’s régime, generating the substance of national-communism. Keywords: volkgeist, nation, the people, anti-Semite, Noica, Eliade Cuvinte cheie: volkgeist, naŃiune, popor, antisemitis, Noica, Eliade Cercetarea teoriei herderiene a naŃiunii este foarte importantă şi astăzi, deoarece evidenŃiază maniera în care s-a perpetuat modelul politic etno-cultural în arealul geografic central şi est european, în defavoarea teoriilor politice centrate pe individ şi pe drepturile acestuia. ÎnŃelegând teoria herderiană a naŃiunii ni se relevă modalitatea în care în imaginarul propriu modernităŃii europene s-au perpetuat concepte, noŃiuni şi mentalităŃi specifice evului mediu, conturându-se dezacordul dintre entităŃile preocupate de etno-culturalitate şi acelea interesate să construiască instituŃii juridice şi civice de tip modern. InfluenŃa lui Herder asupra romantismului german a fost convârşitoare, discursul acestuia putând ilustra, în parte, una dintre filosofiile politice care a inspirat intelectualitatea Europei răsăritene în secolul XIX-lea, secolul naŃiunilor [1]. Poate că cea mai importantă noŃiune introdusă de Herder în dezbaterea de idei proprie romantismului, a fost cea de volkgeist. Herder miza pe popor, pe existenŃa unor date naturale ale acestuia, indestructibile odată cu trecerea anilor. De aici decurge teoria sa privind o Germanie etnonaŃională şi, prin extensie, o Europă a naŃiunilor de tip etnic, în care fiecare dintre acestea trebuie să îşi cultive o identitate distinctă în funcŃie de limbă, tradiŃii şi originile proprii. Herder merge cu analiza mai departe şi atenŃionează că interferenŃele culturale sunt periculoase pentru „fiinŃa etnică” a unei naŃiuni. Purismul lui volk-ului îi este asociat purismul limbii, limba fiind destinată generării sentimentelor celor mai profunde. Se ajunge astfel la un purism de tip etnic, potrivit căruia tot ce este srtăin trebuie respins ab initio:”cu acest sentiment trebuie să se asocieze în mod necesar scârba şi dispreŃul pentru orice revărsare zadarnică a membrilor unei naŃiuni în Ńări străine, pentru amestecul inutil în treburile externe, pentru orice imitaŃie şi participare fără rost la ceva care tulbură treburile, datoria, liniştea şi bunăstarea noastră” [2]. Avertismentul lui Herder era clar: orice alteritate periclitează puritatea etnică. În secolul al XIX-lea, teoriile lui Herder au reprezentat un sistem de referinŃă pentru acei intelectuali care au susŃinut doctrina naŃionalistă. Elita politică din estul Europei a imitat modelul cultural politic iniŃiat de romanticii germani, încercând să afirme concepte abstracte, colectiviste, ignorând emanciparea individului. Este explicaŃia pentru faptul că în estul Europei nu s-a putut dezvolta un liberalism politic de tip occidental, inspirat din gândirea politică a lui Locke şi Montesquieu [3]. Dezbaterea de idei din România interbelică relevă faptul că intelectualii români doreau să găsească soluŃii pentru construcŃia statală [4]. Proiectele lor veneau să răspundă necesităŃii de organizare politică şi administrativă a României Mari, formată din regiuni cu o mare varietate de tradiŃii, cu o multitudine de grupuri lingvistice şi religioase. Nu vom insista aici asupra teoriilor specifice raŃionaliştilor, moderniştilor, europeniştilor, ci ne vom opri asupra „adversarilor” acestora, care au câştigat tot mai mult teren supralicitând teorii generate de romantismul german. Discursul etno-cultural a fost favorizat şi de superficialitatea democraŃiei interbelice româneşti. Să luăm de exemplu discursul lui Constantin Noica în care găsim numeroase inflexiuni romantice. Încă din primele sale scrieri, Noica se raportează critic la modernitate. De aici Noica ajunge la o critică a individualismului modern şi a expresiei sale politice – statul democratic. Sinteza dintre antimodernism, raŃionalism, antiindividualism şi naŃionalism a fost amplificată la maxim în textele noiciene publicate în oficiosul Mişcării Legionare „Bunavestire”. Abordând teme legionare precum apologia Legiunii, a Căpitanului şi statului legionar, apologia morŃii, justificarea violenŃelor săvârşite de legionari etc, Noica îşi exprimă credinŃa într-o Românie 134

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

eternă, o Românie legendară:”Fiecare generaŃie învaŃă la şcoala ei, fiecare inimă se spovedeşte şi se îndreaptă după cuvântul preotului ei. Şi unii şi alŃii dorim poate Ńării noastre aceeaşi negrăită fericire. Dar noi, aceştia tineri, n-o vedem în istorie. O vedem în legendă. Crede în învierea României legendare.” [5]. Se ajunge apoi ca guvernarea legionară să fie considerată de către Noica singura capabilă să renască societatea românească:”Minunile nu le fac guvernanŃii. Le pot trezi ei. Aceasta visează pentru neamul său Horia Sima, când spune că biruinŃa deplină a mişcării va veni în ziua când întreaga naŃiune va fi legionarizată, să trezească în toŃi oamenii Ńării acesteia ce a reuşit Căpitanul să trezească în aproape toŃi legionarii” [6]. Noica şi alŃi intelectuali interbelici nu doreau să fragilizeze legitimitatea „etno-lingvistică” care stătea la baza statului unitar român. Filozoful era convins că geneza naŃiunii române moderne era indisolubil legată de aşa zisa etnicitate, care s-ar fi conservat din vremuri imemoriale. Decurge de aici o eludare a preocupării pentru formarea persoanei şi responsabilizării individului. Noica înŃelege formarea naŃiunilor moderne în termenii propuşi de către istoricii romantici din secolul al XIX-lea. De la teoria organicistă a naŃiunii se ajunge la rolul mitului istoric în conştiinŃa publică. În anii treizeci, discursul naŃionalist antidemocratic şi-a pus amprenta asupra culturii şi asupra reflecŃiei politice. Pe acest fundal, nu trebuie să ne mire aderenŃa pe care au avut-o ideile promovate de teoreticienii naŃionalişti. Conform lui Noica, individul trebuie să se subsumeze imperativelor naŃiunii. Persoana are datoria de a acŃiona doar în consonaŃă cu „dezideratele” naŃiunii: unitatea, consolidarea şi devenirea sa modernă. Nu întâmplător, răspunsul lui Noica în faŃa instaurării regimului comunist de mai târziu a fost poziŃionarea de partea păstrării „fiinŃei naŃionale”. Noica prefera generalul în faŃa individualului „pentru prezent există un fel de ordine la care e greu, dacă nu chiar cu neputinŃă, să nu fi conştient: e ordinea colectivului” [7]. Subiectul colectiv reprezintă naŃiunea, respectiv etnia, în interiorul căreia individului i se rezervă un rol bine determinat. Pentru Noica statul-naŃiune este ceva imuabil, în dauna modernizării societăŃii şi în defavoarea formării conştiinŃei personale [8]. Majoritatea intelectualilor interbelici aveau convingerea că au menirea să „salveze” naŃiunea română. Astfel, aceştia au renunŃat la orice demers în favoarea realizării constiinŃei persoanei, în vederea apărării drepturilor civile. Intelighentia românească nu a acordat atenŃia necesară construcŃiei unui sistem instituŃional modern [9]. Un alt caz emblematic pentru studiul de faŃă îl reprezintă istoricul religiilor Mircea Eliade. În publicistica acestuia din anii treizeci se identifică un mod superficial de a analiza fenomenul politic. În accepŃiunea sa, succesele istorice se datorau miturilor: fascismul a fost facilitat de apologia nobleŃei Romei antice, iar hitlerismul a avut la baza mitul superiorităŃii rasei ariene susŃinut de Nietzsche, Gobineau, Chamberlain, Rosemberg [10]. Eliade a profesat un discurs radical care acredita ideea continuităŃii între timpurile imemoriale şi lumea contemporană. PredispoziŃia sa pentru revoluŃie era clară. Teoria organicistă a naŃiunii inaugurată de Herder se regăseşte foarte clar în eseurile lui Mircea Eliade din anii treizeci:”Românismul nu se discută; el se afirmă-pe toate planurile vieŃii. Nu-Ńi poŃi discuta destinul biologic; poŃi cel mult să emigrezi sau să te sinucizi. Suntem români prin simplul fapt că suntem vii. A afirma evidenŃa aceasta nu înseamnă nici măcar a fi naŃionalist; înseamnă a constata realitatea, a vedea lucrurile aşa cum sunt... Altceva nu se poate cere: să adâncim înŃelesurile românismului, sâ-i găsim valorile sale universale, să creăm în cadrele românităŃii-adică, întrun cuvânt, să nu încetăm de a rămâne vii şi de a crea.” [11]. Pentru Eliade a nu-Ńi afirma identitatea etnică însemna renegarea condiŃiei biologice:”A renunŃa la românism, înseamnă, pentru noi românii, a renunŃa la viaŃă, a te refugia în moarte. Sunt oameni care au făcut asta. Dumnezeu să-i ierte!...Românitatea, adică organismul acesta viu la care participăm cu toŃii, îi elimină de la sine. Toate inerŃia lor de celule moarte este zadarnică; mai curând sau mai târziu se vor desprinde firesc şi vor cădea.” [12]. Mircea Eliade era preocupat de „misiunea istorică” a naŃiunii române:”Cred în destinul neamului românesc-de aceea cred în biruinŃa Mişcării Legionare. Un neam care a dovedit uriaşe puteri de creaŃie, în toate nivelurile 135

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

realităŃii, nu poate naufragia la periferia istoriei, într-o democraŃie balcanizată şi într-o catastrofă civilă.” [13]. Scriitorul era convins de necesitatea apărării şi păstrării unităŃii etno-lingvisitce a românilor:”PuŃine neamuri europene au fost înzestrate de Dumnezeu cu atâtea virtuŃi ca neamul românesc. Unitatea lingvistică este aproape un miracol. Românii au fost cei mai buni creatori de state din sud-estul Europei. Puterea de creaŃie spirituală stă mărturie în folclor, în arta populară, în sensibilitatea religioasă. Un neam hărăzit cu atâtea virtuŃi-bilogice, civile, spirituale-poate el pieri fără să-şi fi împlinit marea sa misiune istorică? Poate neamul românesc să-şi sfârşească viaŃa în cea mai tristă descompunere pe care ar cunoaşte-o istoria, surpat de mizerie şi sifilis, cotropit de evrei şi sfârtecat de străini, demoralizat, trădat, vândut pentru câteva sute de milioane de lei?” [14]. Relevantă ni se pare similitudinea dintre concepŃia lui Eliade privind rolul „nociv” al alterităŃii asupra naŃiunii şi teoria herderiană referitoare la impactul „corpurilor străine” în organismul naŃional. Pentru Eliade salvarea mai putea veni doar de la Mişcarea Legionară, văzută ca singurul factor de coagulare a „energiilor” naŃionale:”Nu pot crede că neamul românesc a rezitat o mie de ani cu arma în mână, ca să piară ca un laş, astăzi, îmbătat de vorbe şi alcool, imbecilizat de mizerie şi paralizat de trădare. Cine nu se îndoieşte de destinul neamului nostru, nu se poate îndoi de biruinŃa Mişcării Legionare.” [15]. Pentru Eliade, destinul universal al României Mari rezida în recuperarea şi promovarea valenŃelor religiei creştine în variantă ortodoxă:”Cred în această biruinŃă pentru că, înainte de toate, cred în biruinŃa duhului creştin. O mişcare izvorâtă şi alimentată de spriritualitatea creştină, o revoluŃie spirituală care luptă în primul rând împotriva păcatului şi nevredniciei-nu este o mişcare politică. Ea este o revoluŃie creştină...În timp ce toate revoluŃiile contemporane au ca scop cucerirea puterii de către o clasă socială sau de către un om, revoluŃia legionară are drept Ńintă supremă: mântuirea neamului, împăcarea neamului românesc cu Dumnezeu, cum a spus Căpitanul. De aceea sensul Mişcării Legionare se deosebeşte de tot ceea ce s-a făcut până astăzi în istorie şi biruinŃa legionară va duce după sine nu numai restaurarea virtuŃilor neamului nostru, o Românie vrednică, demnă şi puternică-ci va crea un om nou, corespunzător unui nou tip de viaŃă europeană.” [16]. Eliade ajunge cu reflecŃia până la necesitatea formării „omului nou”:”Omul nou nu s-a născut niciodată dintr-o mişcare politică, ci întotdeauna dintr-o revoluŃie spirituală, dintr-o vastă prefacere lăuntrică...Mişcarea tinerească din 1927 s-a născut cu conştiinŃa acestei misiuni istorice: de a schimba sufletul României, subordonând toate valorile unei singure valori supreme-spiritul. Sensul istoric al acestei mişcări tinereşti nu este deloc greu de descifrat. Avându-şi izvoarele vii în creştinism ea încearcă formarea unui om nou. De câte ori a apărut în istorie un om nou, el s-a înfăptuit printr-un primat al valorilor spirituale.” [17]. România putea juca, după Eliade, prin ortodoxie, un rol important în această parte a Europei:”Şi iată deodată, la zece ani după sincopa ortodoxiei ruseşti, apare o nouă formă de viaŃă istorică, revoluŃionară, alimentată de ortodoxie. De abia acum începe a fi înŃeles sensul acestei revoluŃii creştine care încearcă să creeze o Românie nouă, creând întâi un om nou, un creştin perfect şi care înlocuieşte vechea viaŃă politică printr-o viaŃă civilă, adică restaurează rapori de omenie şi de creştinătate în sânul aceleaşi comunităŃi de sânge. De abia acum începe să se vorbească depre o misiune a României. Căci o misiune istorică nu poate fi justificată decât printr-un imperialism spiritual, printr-o nouă valorificare a vieŃii omeneşti, la care participă un neam între. Şi această valorificare a vieŃii umane o încearcă şi o realizează tineretul românesc de astăzi, printr-o trăire cât mai aproape de idealurile creştinătăŃii răsăritene. Dacă ea va izbuti până la capăt-dacă va cuprinde adică întreaga comunitate românească, va fi cea mai mare revoluŃie a veacului.” [18]. În textele publicistice ale lui Eliade identificăm speculaŃii lipsite de un suport raŃional, obsesii privind destructurarea „fiinŃei naŃionale” şi recursul la interzicerea oricărui fel de pluralism, fie el lingvistic, religios, politic:”Iar dacă le spui că pe Bucegi nu mai auzi româneşte; că în Maramureş, Bucovina şi Basarabia se vorbeşte idiş; că pier satele româneşti, că se schimbă faŃa oraşelor-ei te socotesc în slujba nemŃilor sau te asigură că au făcut legi de protecŃia muncii naŃionale...numai că, aşa orbi cum sunt, lipsiŃi de singurul instinct care contează în ceasul de faŃă, 136

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

instinctul statal, nu văd şuvoaiele slave scurgându-se din sat în sat, cucerind pas cu pas tot mai mult pământ românesc; nu aud vaietele claselor care se sting, burghezia şi meseriile care dispar, lasând locul altor neamuri; nu simt ca s-au schimbat unele lucruri în această Ńară, care pe alocuri nici nu mai pare românească. Uneori, când sunt bine dispuşi, îşi spun ca nu are importanŃă numărul evreilor, averile lor rămân tot în Ńară. Daca aşa stau lucrurile, nu văd de ce n-am coloniza Ńara cu englezi, căci ei sunt muncitori şi inteligenŃi. Dar un neam în care o clasă conducătoare gândeşte astfel şi-Ńi vorbeşte despre calităŃile unor români străini nu mai are multe de trăit. S-ar putea schimba într-o federeaŃie bine gospodărită. El, ca neam, nu mai are însă dreptul să se măsoare cu istoria.” [19]. Concluzii Ideologia „culturii poporului”, generată de literatura romantică germană (şi herderoană) a ocupat spaŃii enorme în discursul public şi chiar politic din România interbelică, în timp ce aspectele legate de crearea instituŃiilor moderne ale statului au beneficiat de un interes minor din partea intelectualităŃii româneşti. A derivat astfel o cultură politică a intoleranŃei faŃă de diversitate, faŃă de pulralism, faŃă de alteritate, de aici formându-se şi discursul foarte consistent împotriva evreilor în viaŃa publică românească. Intelectualitatea interbelică, în marea ei majoritate, a înŃeles în cheie romantică naŃiunea, limba, patria şi statul. IgnoranŃa problematicilor legate de individ şi de dezvoltarea sa în societate a dus la imposibilitaea dezvoltării conştiinŃei persoanei, singura care ar fi putut implementa dezideratele formulate de generaŃia paşoptistă, adică obiectivele modernizării şi liberalizării societăŃii româneşti.

Bibliografie 1. Neumann, V., Ideologie şi fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei gândirii politive în Europa Est-Centrală. Editura Polirom, Iaşi, 2001, p.10 2. Neumann, V., Ideologie şi fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei gândirii politive în Europa Est-Centrală. Editura Polirom, Iaşi, 2001, p. 23 3. Neumann, V., Ideologie şi fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei gândirii politive în Europa Est-Centrală. Editura Polirom, Iaşi, 2001, p.24 4. Neumann, V., Ideologie şi fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei gândirii politive în Europa Est-Centrală. Editura Polirom, Iaşi, 2001, p.25 5. Neumann, V., Ideologie şi fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei gândirii politive în Europa Est-Centrală. Editura Polirom, Iaşi, 2001, p.26 6. Neumann, V., Ideologie şi fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei gândirii politive în Europa Est-Centrală. Editura Polirom, Iaşi, 2001, p.50 7. Neumann, V., Neam, popor sau naŃiune? Despre identităŃile politice europene, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2003, p. 65 8. Neumann, V., Neam, popor sau naŃiune? Despre identităŃile politice europene, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2003, p. 60 9. 6. Neumann, V., Ideologie şi fantasmagorie. Perspective comparative asupra istoriei gândirii politive în Europa Est-Centrală. Editura Polirom, Iaşi, 2001, p.106 10. Eliade, M., Textele „legionare” şi despre „românism”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 117 11. Eliade, M., Textele „legionare” şi despre „românism”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 118 12. Eliade, M., Textele „legionare” şi despre „românism”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 51 13. Eliade, M., Textele „legionare” şi despre „românism”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 50 14. Eliade, M., Textele „legionare” şi despre „românism”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 64 137

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

15. Eliade, M., Textele „legionare” şi despre „românism”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 65 16. Eliade, M., Textele „legionare” şi despre „românism”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 57 17. Eliade, M., Textele „legionare” şi despre „românism”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 58 18. Eliade, M., Textele „legionare” şi despre „românism”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 72 19. Eliade, M., Textele „legionare” şi despre „românism”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 73

IV. DOCTOR HONORIS CAUSA Vestea transmisă de doamna Profesor Adriana Mureşan cu privire la hotărârea Senatului UniversităŃii de Medicină şi Farmacie „Iuliu HaŃieganu”din Cluj-Napoca de a-mi acorda titlul de Doctor Honoris Causa, pe lângă bucurie, mi-a provocat şi o dualitate emoŃională privind răspunsul la „ Laudatio” . După îndelungi frământări m-am gândit să recurg la un domeniu iatroistoric, drag mie, inspirat din marele Valeriu Bologa.

FIZIOLOGIA ŞI FIZIOLOGII CA FAMILIE PHYSIOLOGY AND THE PHYSIOLOGISTS AS A FAMILY AlocuŃiune susŃinută cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa Cluj-Napoca, 5 iunie 2008 Francisc SCHNEIDER Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad Facultatea de Medicină Generală

138

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Abstract Physiology is the logic of life and the family of phisiologists begins with William Harvey and Claude Bernard, the grandfather of Romanian physiologists is Ion Athanasiu. My hipocrathian father is Marin Popescu, hipocrathian son of Ion Athanasiu. My hipocrathian children are the physiologists from Timisoara, Oradea and Arad. Key words: physiology, physiologists, family, hipocrathian father, hipocrathian son Cuvinte cheie: fiziologie, fiziologi, familie, părintele hipocratic, fiul hipocratic Fiziologia este logica viului, sau mai simplu, viul şi viaŃa. ViaŃa, la treapta umană-socială, are o genealogie ce debutează cu părinŃii şi se desfăşoară, în primul rând în cadrul familiei. Noi, fiziologii suntem o familie, o familie hipocratică, cu părinŃi datorită cărora din pitici creştem în înălŃime, din asistent la şef de lucrări şi mai departe. Deci, genealogia hipocratică are la bază maestrul cu conceptul EGALUL PARINłILOR MEI. Acolo unde sunt părinŃi există şi bunici, unchi, copii şi nepoŃi, rude prin alianŃă, părinŃi vitregi şi copii vitregi şi ce o mai fi. Nu voi începe cu William Harvey, nici cu Claude Bernard, ci trec direct la contemporaneitate, în spaŃiul românesc carpato-danubian. Pentru mine părintele hipocratic este MARIN POPESCU, cel care mi-a dat viaŃă de fiziolog, la medicina timişoreană, iar naşul meu de botez este ION COTĂESCU, cel care mi-a condus doctoratul. La rândul lui, MARIN POPESCU a fost fiul hipocratic a lui ION ATHANASIU, bunicul meu hipocratic. ION ATHANASIU la rândul lui a avut trei feciori: IOAN NITESCU, VASILE RĂŞCANU şi MARIN POPESCU, deci primii doi sunt unchii mei hipocratici. Aici unde suntem, la CONGRESUL DE FIZIOLOGIE văd in faŃa mea verii mei, copiii mei şi nepoŃii mei, alături de rude prin alianŃă. Salut cu dragoste pe verii mei clujeni de faŃă, Petrică Derevenco, Mircea Dorofteiu, Ion Anghel, alături de nepoŃii clujeni Adriana Mureşan, Remus Orăşan, Simona Tache şi tinerei generaŃii care se afirmă în forŃă şi prestanŃă ştiinŃificî – ŞoimiŃa Suciu, Simona Clichici, Irina Chiş şi câŃi alŃii, alături de copiii şi nepoŃii mei legitimi din Timişoara, Oradea şi Arad, de rudele mele de pretutindeni, verii Ioan Haulică, Valeriu Neştianu, Ana Petroiu şi Marius Sabău, fratele meu de cruce din Chişineu, Aurel Saulea. Să mă opresc puŃin la rudele mele din Cluj, Ion NiŃescu a condus începuturile fiziologiei clujene de după Marea Unire, (alături de Călugăreanu). L-am cunoscut în cabinetul lui Grigore Benetato dela Filantropia în l967, cu îndemnul “să-l cunoşti pe maestrul meu”. Avea vârsta mea de acum. Ion NiŃescu a avut doi fii – deveniŃi şefi de lucrări: Ilie Georgescu şi Grigore Benetato. Ilie Georgescu şi-a urmat maestrul la Bucureşti în 1932, la catedra celui ce a fost Nicolae Paulescu, ca în l945 să fie primul profesor de fiziologie la nou infiinŃata facultate de medicină din Timişoara. Grigore Benetato a rămas la Cluj până ce va prelua Institutul de Fiziologie Normală şi Patologică la trecerea în nefiinŃă a lui Daniel Danielopolu. Imi amintesc de relatarea lui Marin Popescu privind întâlnirea cu Benetato, la Sibiu – medicina clujană fiind în refugiul dictatului vienez, iar maestrul meu ca medic al regimentului de gardă regal era în trecere. Cabinetul profesorului era ticsit de cărŃi, reviste, haine; biroul era plin cu cărŃi şi caiete, iar într-un colŃ trona un reşou electric cu o tigaie. CondiŃii grele de război. Catedra clujană a fost condusă după 1960 de Ioan Baciu, succedat de Mircea Dorofteiu, Ion Anghel şi azi de Adriana Mureşan. Legăturile mele cu Clujul sunt deosebit de ample şi complexe căci Clujul a avut un important rol în formarea şi desăvârşirea mea profesional-ştiinŃifică. Ca student am învăŃat din cărŃile marilor profesori clujeni: Anatomia lui Papilian, Histologia lui Drăgoiu, Medicala lui HaŃieganu şi Goia. Am avut parte de emninenŃi profesori din Scoala Clujană de Medicină: Ion Albu la Anatomie, Leon Berinde la Medicală, Ion Mureşan la Chirurgie, 139

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Iosif Bulbuca la Urologie, Titus Russu la Chirurgie infantilă, Eduard Pamfil la Psihiatrie, Iuliana łârlea la Pediatrie, Petru łârlea la Dermatologie, Stefan Gârbea la ORL. Ca asistent la fiziologie şi mai ales în perioada doctoratului am fost de repetate ori la Cluj pentru documentare şi schimb de experienŃă. În l962 cu ocazia unui schimb de experienŃă am asistat la un experiment al Capului izolat, elaborat de Benetato, realizat atunci de Baciu, Oprişiu şi Liviu Grosu. Sub impresia celor văzute am imaginat modelul experimental pentru doctorat: rolul modificărilor umorale din efortul muscular în instalarea oboselii, realizat prin contracŃie tetanică a trenului posterior la câinele rahianesteziat. În elaborarea temei de cercetare am beneficiat de discuŃiile avute cu Ion Baciu, Petru Derevenco, Liviu Grosu şi Ion Anghel. Ca preparator şi apoi asistent, am participat în colectivele de cercetări experimentale şi clinice, cu multe publicaŃii ca şi colaborator, dar ca prim autor nu mi-a fost acceptată nici o lucrare la Fiziologia normală şi patologică şi la Studii şi cercetări de fiziologie. Cu ocazia unei deplasări la Bucureşti, Petrişor Groza, absolvent al medicinei clujene, pe atunci conferenŃiar, director adjunct al Institutului de Fiziologie, mi-a atras atenŃia că în colegiul de redacŃie, de câte ori este văzută o lucrare de a mea, Grişa refuza publicarea printr-un “NU” categoric, pesemne avea un dinte pentru timişoara lui Marin Popescu şi Ion Cotăescu, şi că ar fi indicată o intrevedere cu redactorul şef. Am avut dese vizite de documentare la Institutul de Fiziologie, dar parcă nici nu existam pentru Benetato. Se impunea o intrevedere dar eram timorat. Ocazia a venit la cea de a patra conferinŃă naŃională de fiziologie din Octombrie 1967, în amfiteatrul de la Filantropia. Raportul lui Benetato era despre mecanismele neuroumorale ale proceselor integrative hipotalamice iar coraportul era ContribuŃii la explorarea capacităŃii de adaptare la efort şi a oboselii prezentat de Baciu. Am stat în ultimul rând al amfiteatrului ticsit şi m-am prezentat primul la discuŃii. Am subliniat aspectele fundamentale reieşite din raport şi coraport, întărind cele relatate prin rezultatele obŃinute de mine referitor la sindromul umoral al oboselii musculare la animalul în stare de veghe, rahianesteziat. În pauză, traversând amfiteatrul Benetato s-a oprit în dreptul meu spunând „domnule Schneider să vii la mine”. L-am urmat în biroul lui de la etaj. Scurta noastră discuŃie, fără legătură cu articolele mele, a fost întreruptă de mulŃimea de vizitatori din străinătate. Dar, de atunci, începând cu primul număr al revistelor, lucrările mele au apărut fără nici o observaŃie. În fiecare an am fost de câteva ori la Cluj, la reuniuni ştiinŃifice, pentru documentare , preluări de tehnici cât şi discuŃii ştiinŃifice. Legături mai strânse cu Ion Baciu am avut după l989, cu prilejul unor doctorate la Cluj şi Timişoara, la reuniuni ştiinŃifice cât şi referitor la Societatea de Fiziologie şi la revista societăŃii. Ma invitat la discuŃiile avute la Cluj cu profesorii Spector în imunomodulare şi Halberg în cronobiologie. Medicina clujană a reprezentat pentru mine în special fiziologia, dar nu numai, pentru că am avut ocazia să întâlnesc personalităŃi din diverse domenii. Cu veneraŃie îmi amintesc de Octavian Fodor la Timişoara şi apoi la Cluj, O îndelungată prietenie mă leagă de Gheorghe Benga, cu care am un continuu schimb de idei. Cu Nicolae Hâncu, pe lângă preocupările legate de nutriŃie sunt şi cele literare, mulŃumită domniei sale am avut ocazia să fiu protagonist la o serată de ŞtiinŃă, Artă, Cultură. Tot în domeniu literar menŃionez plăcutele întâlniri şi schimburi de idei cu Crişan Mircioiu şi Florea Marin. Am beneficiat de idei şi soluŃii dela Barbu Cuparencu şi Mircea Cucuianu. Sunt legat sufleteşte şi profesional de Roman Vlaicu, Ştefania Cory-Calomfirescu, Nicolae Miu, Doru Dejica, Victor Cristea, Vlaicu Şandor. Mă pot mândri cu prietenia lui Iurie Acalovschi şi mă bucur de relaŃiile colegiale cu Nicolae Ghilezan, Mircea Grigorescu, şi câŃi alŃii. În final să mă opresc la fiziologia clujană de azi, cu un centru de cercetări cu o dotare de înalt nivel tehnic, cu o activitate ştiinŃifică excepŃională, cu colaborări şi contracte de cercetare naŃionale şi internaŃionale, menŃionând în mod special stresul oxidativ abordat atât fundamental cât şi aplicativ. Am participat la majoritatea reuniunilor ştiinŃifice ale fiziologiei clujene în anii din urmă, m-a impresionat larga participare, calitatea lucrărilor şi unanima apreciere la superlativ al valorosului colectiv condus cu autoritate şi competenŃă de doamna profesor Adriana Mureşan. 140

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Sunt bucuros că mă pot considera prieten şi colaborator apropiat al fiziologiei clujene dar şi al întregului colectiv academic al universităŃii de medicină. Nu pot s[ trec cu vederea că realizările mele ştiinŃifice au fost posibile şi graŃie încrederii unor mari personalităŃi din conducerea medicinei timişorene, Pius Brănzeu, Ştefan Gavrilescu, Nicolae Dragomir, iar de peste 10 ani, mulŃumită colaborării şi sprijinului nelimitat al domnului rector Aurel Ardelean de la Universitatea de Vest “ Vasile Goldiş” din Arad. Închei cu exprimarea profundei mele gratitudini, domnului rector Marius BojiŃă, domnului rector Constantin Ciuce, doamnei decan Anca Buzoianu, domnului decan Nicolae Miu, domnului profesor doctor Petru Adrian Mircea –prorectorul ştiinŃific al universităŃii care a făcut demersurile necesare prezentării activităŃii mele în senatul universităŃii, senatului universităŃii, domnului profesor Gheorghe Benga şi nu în ultimul rând doamnei profesor Adriana Mureşan cu întregul colectiv pe care-l conduce, pentru primirea mea ca afiliat al medicinei clujene prin acordarea înaltului titlu de DOCTOR HONORIS CAUSA.

V. RECENZII

DORIS LESSING – POVESTIRI AFRICANE (premiul Nobel 2007), EDITURA POLIROM, IAŞI, 2008 DORIS LESSING – COLLECTED AFRICAN STORIES, POLIROM, IAŞI, 2008 Cristian BENłE Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad Facultatea de ŞtiinŃe Umaniste, Politice şi Administrative E-mail: cbente13@yahoo.com Abstract Lessing's fiction is deeply autobiographical, much of it emerging out of her experiences in Africa. Drawing upon her childhood memories and her serious engagement with politics and social concerns, Lessing has written about the clash of cultures, the gross injustices of racial inequality, the struggle among opposing elements within an individuals own personality, and the conflict 141

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

between the individual conscience and the collective good. Her stories and novellas set in Africa, published during the fifties and early sixties, decry the dispossession of black Africans by white colonials, and expose the sterility of the white culture in Southern Africa. Key words: Africa, clash of cultures, racial inequality Cuvinte cheie: Africa, ciocnirea culturilor, inegalitate rasială Opera laureatei Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2007, Doris Lessing este una greu de clasificat. În mod cert ne aflăm în faŃa unuia dintre cei mai cunoscuŃi şi apreciaŃi scriitori ai secolului al XX-lea. MulŃi au văzut în Doris Lessing o scriitoare a continentului african, alŃii au apreciat latura politică, cea mistică sau cea feministă a scriiturii ei. „De-a lungul timpului mi s-au atribuit atât de multe stereotipuri, încât nici nu mi le mai amintesc pe toate”, declara chiar scriitoarea într-un interviu (The New York Times, 9/22/85). Opera lui Doris Lessing se remarcă printr-o tematică literară diversă, dar ceea ce dă unitate şi coerenŃă acestui vast corpus literar, ce cuprinde mai mult de 40 de romane, colecŃii de scurte povestiri şi eseuri, este dorinŃa scriitoarei de a plasa individul în contextul mai larg al istoriei şi de a universaliza experienŃa umană. Scriind într-o proză simplă şi elocventă, Lessing îşi concentrează atenŃia cu precădere asupra problemelor legate de psihologia feminină, relaŃiile domestice şi transformările personale, violenŃa colonialismului, rasismul, revolta socială şi războiul planetar. Cea mai mare parte a operei sale, care a fost influenŃată de diverse ideologii, precum comunismul, psihiatria radicală şi Sufismul, oglindeşte traiectoria propriei sale vieŃi. Doris Lessing a retrăit primul război mondial prin intermediul tatălui ei, a trăit în mod direct experienŃa colonialismului, a celui de-al doilea război mondial, a războiului rece şi a erei nucleare, a prăbuşirii Imperiului Britanic, şi anticipează izbucnirea celui de-al treilea război mondial. „Nimic în istorie nu ne sugerează faptul că ne-am putea aştepta la altceva decât la războaie, tirani, epidemii şi calamităŃi”, nota scriitoarea în autobiografia sa, Under My Skin (1994). Doris Lessing, pe numele său adevărat Doris May Tayler, s-a născut în Persia (Iranul de astăzi) în anul 1919 din părinŃi britanici. Tatăl său lucra pentru Banca Imperială, iar mama sa era asistentă medicală. Copilăria şi-a petrecut-o în Rhodesia de Sud (actualul Zimbabwe), acolo unde tatăl său a încercat fără succes să cultive porumb. Deşi părinŃii au trimis-o la şcoală în Anglia, la Salisbury, Doris a renunŃat la studii la vârsta de 14 ani, după care s-a întors acasă unde a început să lucreze ca şi asistentă medicală şi a început să scrie. La vârsta de 19 ani s-a căsătorit şi în curând a avut doi copii. SimŃindu-se încorsetată de viaŃa colonială şi cea domestică, s-a înscris în Partidul Comunist, şi-a abandonat tânăra familie, după care l-a întâlnit pe cel de-al doilea soŃ, Gottfried Lessing, cu care a avut un fiu. După ce au divorŃat în anul 1949, a plecat la Londra împreună cu fiul ei. Aici ea a abandonat comunismul – „o mizerie care nu avea nimic de-a face cu ceea ce petrecea în lume” (Salon, 11/11/97). De asemenea a finalizat primul ei roman, The Grass Is Singing, în anul 1950 şi a început seria semi-autobiografică Children of Violence. Critica la adresa politicilor rasiste promovate de către guvernele coloniale din Africa de Sud şi Rhodesia a făcut ca ea să fie declarată persoană indezirabilă în aceste Ńări. Publicarea în anul 1962 a romanului The Golden Notebook (Carnetul de aur) a făcut din Lessing un adevărat simbol al feminismului în lumea întreagă. Cu toate acestea, Lessing a negat în repetate rânduri semnificaŃia mesajelor găsite de către critici şi cititori în The Golden Notebook şi în alte opere ale sale. „Nu cred că scriitorii ar trebui să aibă misiuni” spunea ea. Cu toate acestea, scriitoarea crede cu modestie că opera sa ar putea avea „un efect limitat asupra unui număr restrâns de oameni” – ceea ce o şi determină să scrie în continuare (interviu cu Bill Moyers la PBS, 1/24/03). În anii ’70 şi ’80 urmează seria romanelor „despre spaŃiul interior”, printre care se numără O coborâre în infern (1971), Memoirs of a Survivor (1974) şi ciclul romanelor SF (Canopus in Argos:Archives, 1979-1983). Ulterior publică Al cincilea copil (1988), Love Again (1996) şi Ben, in the World (2000). Pentru Under My Skin: Volume One of My Autobiography, to 1949 (1995) i-a fost 142

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

decernat James Tait Black Prize. A doua (şi ultima) parte a autobiografiei sale, Walking in the Shade, apărută în 1997, a fost nominalizată la National Book Critics Circle Award. De-a lungul impresionantei sale cariere a fost distinsă cu cele mai prestigioase premii literare din Europa, culminând cu decernarea Premiului Nobel în 2007, an în care vede lumina tiparului ultimul său roman, The Cleft. Povestirile africane, apărute sub titlul original Collected African Stories la începutul anilor ’50, reprezintă un adevărat imn închinat de către autoare pământului Africii şi oamenilor ce-l locuiesc. În cadrul acestei colecŃii de scurte povestiri, Doris Lessing ne oferă o imagine cuprinzătoare, lucidă şi tandră a Africii de Sud, văzută prin ochii unei fetiŃe albe de origine engleză, şi arelaŃiilor complicate dintre albi şi negri, dintre stăpâni şi sclavi, în care fiecare este, deopotrivă, exploatatorul şi victima celuilalt. Mai mult decât atât, Povestirile africane nu reprezintă doar un text autobiografic inspirat din copilăria autoarei, ci şi un adevărat document antropologic, pentru că scurtele naraŃiuni nu sunt altceva decât variaŃiuni fictive pe aceeaşi temă inspirată dintr-o realitate istorică: sentimentul covârşitor de dezrădăcinare a albilor colonizatori şi existenŃa tragică a negrilor ce nu pot depăşi condiŃia simple instrumente – ce-i drept, indispensabile – pe plantaŃiile acestora. Două universuri diametral opuse ce nu trăiesc paşnic decât de retina împăciuitoare a copilei a cărei voce, adesea critică mai ales la adresa „lumii albe”, ajunge până la noi într-un şuvoi narativ cu adevărat impresionant. Concluzii Ceea ce impresionează cu adevărat la Doris Lessing este calitatea naraŃiunii (căci ne aflăm fără doar şi poate în faŃa unei mari povestitoare), strălucitoare prin simplitatea şi claritatea ei, şi profunzimea mesajului care răzbate din rândurile fiecărei povestiri. Putem distinge în naraŃiunea lui Doris Lessing cel puŃin două mari teme de interes: Africa, pământul fabulos, mistic al copilăriei, pe care scriitoarea îl descrie atât de superb şi realist încât ne transpune în timp şi spaŃiu şi ne face să păşim alături de ea în veldul african, să-i admirăm peisajele, să-i auzim sunetele şi să-i adulmecăm mirosurile; şi oamenii Africii, deopotrivă albi şi negri, colonişti şi colonizaŃi, stăpâni şi supuşi. Conflictele puternice ce se nasc din ciocnirea celor două culturi, europeană şi africană, pe pământul Africii: nedreptatea generată de inegaliatea rasială, revolta socială, alienarea, nu sunt limitate de către scriitoare strict la spaŃiul african. Pentru Doris Lessing acestea sunt experienŃe umane universal valabile. Până la urmă, acest aspect important face ca opera scriitoarei sud-africane să poată să aspire cu succes la universalitate.

143

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

SILVIA DITVALL, ARON (ROMAN), EDITURA CLUSIUM, ROMÂNIA, CLUJ-NAPOCA, 2006 SILVIA DITVALL, ARON (NOVEL). CLUSIUM, ROMANIA, CLUJNAPOCA, 2006 Daniela DUCA Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca Facultatea de Litere Abstract The aim of my paper is to present the issues related to the Silvia Ditvall’s reception in Romania. She is one of the Romanian authors established abroad, but she did not forget her country, Romanian language and tradition. In her works we fiind the following main themes: homesickness, uprooting and adolescence. The paper provides useful information accessible to anyone eager to know more about the subject. Key words: homesickness, childhood, adolescence, uprooting, tradition Cuvinte cheie: dorul de Ńară, copilăria, adolescenŃa, dezrădăcinarea, tradiŃie 144

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Silvia Ditvall se numără printre scriitorii români stabiliŃi în străinătate, care nu doar că nu şi-au uitat apartenenŃa, limba sau tradiŃia românească, ci şi-au facut cunoscute trăirile şi sentimentele faŃă de ceea ce este românesc şi au contribuit, prin operele lor, la îmbogăŃirea valorilor naŃionale. Stabilită în Suedia, autoarea a căutat să-şi liniştească dorul de Ńara natală prin intermediul scrisului. Încă de la primele sale opere, De-acasă, prin străini, Povestiri din Cărtişoara sau Întâmplări, năzbâtii, amintiri, după cum şi Nicolae Mocanu subliniază, Silvia Ditvall are la baza creaŃiilor sale teme ca dezrădăcinarea, dorul de Ńară, copilăria sau adolescenŃa (p. 262). În cea din urmă operă aparută, în romanul Aron, se regăsesc două dintre aceste subiecte, dorul de Ńară şi dezrădăcinarea. Firul narativ al volumului urmează de aproape istoria şi trăirile interioare ale personajului central, Aron Răşinăreanul. Acesta este un tânăr român care, terorizat de dictatura comunismului, îşi caută liniştea refugiindu-se în Suedia. Aici, întâlnind o lume total diferită de cea a copilăriei sale, Aron se simte un înstrăinat. El este diferit de cei din Edenul suedez, este un svarte skalle („Ńeastă neagră”), cu ochii negrii ca pământul, printre cei cu părul bolnd ca soarele şi cu ochii albaştri ca cerul. Singur fiind, Aron se lasă pradă gândurilor (16 p.) negre (neliniştea şi gândurile nu l-au părăsit de când picase pe acest pământ străin, 122 p.), simte din ce în ce mai acut dorul de casă, se simte un dezrădăcinat, este deznădăjduit şi ajunge până la sentimentul disperării. Ceea ce îl ajută să mergă mai departe sunt amintirile legate de locul natal şi de oamenii lăsaŃi acolo (ca sa nu-i alunge hotărârea, se duse înapoi la cei 12 ani, când tatăl Aron-oierul îl îmbrăcase pentru prima dată în cojoc, îi puse în mână fluierul şi în picioare opincuŃa, 122 p.; în fugă, aşa reci cum erau, le înghiŃi aproape întregi, ca pe timpul când venea noaptea din şezătoarea fetelor flămând, 98 p.) şi încercarea acestuia de a-şi crea o atmosferă românească şi, prin urmare de a aduce casa cât mai aproape prin adoptarea şi aici în Suedia a tradiŃiei, a obiceiurilor şi a îndeletnicirilor lăsate în România (Aron îşi luă mobilă de nuc ca la mama acasă, p. 30, cântă haŃegana, povesteşte celor din Suedia despre copilăria lui). Cu toate acestea, sentimentul depărtării nu dispare. Nici revenirea în Ńară nu îl ajută prea mult. În România se confruntă din nou cu teroarea regimului comunist. Lui Aron i se pare că la fiecare pas îl urmăresc tovarăşii comunişti (Aron tresări. „Hopaaa! Unul din tovarăşi – iarăşi pe urma mea!” 154 p.) ajungând până la a-şi bănui vechii prieteni de conlucrare cu dictatorii comunişti (Ahaaa ... deci şi pe Ilie îl atrăseseră...!, 206 p., ciuma comunistă îi prinsese pe cei mai bine prieteni din copilărie, 206 p., Petre: - Uneori visezi, Aroane. Eşti obsedat că te urmăreşte cineva, 222 p.). Uneori este indecis, îi este greu să aleagă între a sta le belşug în Vest (p. 109) şi a pleca în sărăcie să ia riscul, frica, torturile şi închisorile (p. 109). Căştigă, însă, lumea liberă, România rămânând o Ńară în care se va putea întoarce doar atunci când şi în această lume va domni libertatea. Liniştea găsită de Aron nu se datorează doar libertăŃii întâlnite în Suedia, ci şi împlinirii sufleteşti alături de Melise, o suedeză de sorginte rusă, care reprezintă pentru personajul românesc lumina, comoara (179 p.) şi ordinea vieŃii lui (p. 168). Deşi singur şi neadaptat la început, personajul îşi găseşte în final împlinirea şi liniştea sufletească. Cu toate acestea sentimentul înstrăinării rămâne fiind dus mai departe de Esau, fiul rătăcitor (copiii, opt, în jurul lor, toŃi opt: David, Pavel, Aron, Vasile, Ioan, Matei, Ironim şi Esau. Esau cel blestemat, ca şi el, să rătăcească prin lume, 257 p.); dorul de casă este descărcat, liniştit, dar nu stârpit. Prin intermediul personajului central, Aron, ne sunt prezentate în text două lumi, cea românească şi cea suedeză, lumi diferite, care, din punctul de vedere al libertăŃii, ajung până la a se situa una la antipodul celeilalte. România, Ńara de origine a lui Aron Răşinăreanul, are ca elemente reprezentative în operă: ruralul cu tot ceea ce presupune acesta, natura, oierit etc., credinŃa în Dumnezeu (îşi afundă genunchii în pământul dospit. Scoase iconiŃa Sfintei Fecioare. ... Maică Sfântă, sunt mic! Ajută-mă că sunt un străin!; 34 p.), tradiŃia şi obiceiurile româneşti (o va împodobi în Ajunul Crăciunului cu mere, pere, nuci poleite, colăcei făcuŃi de el cu semnul crucii – 145

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

aşa cum tatăl Aron-oierul respecta tradiŃia din moşi-strămoşi, 114 p.), dar şi comunismul caracterizat în roman prin teroare şi asuprire (în perioada cea mai cumplită a dictaturii ceauşiste, 114 p., o lume ... zidită de teroare şi minciună, 206 p.). În contradicŃie cu aceasta, Suedia, Ńara de refugiu a fugarului Aron, este prezentată în operă ca o aglomerare urbană care are drept caracteristici gălăgia, dezmăŃul, bogăŃia şi, ceea ce este mai important, libertatea. Pentru a crea o atmosferă cât mai românească şi pentru ca cititorul să simtă cât mai aproape românescul, Silvia Ditvall transpune în operă elemente de tradiŃie românească cum ar fi încondeierea ouălor de Paşti (ouă roşii din foi de ceapă), mâncăruri specifice româneşti (sarmale, cozonac), de asemeni întrebuinŃează nume de locuri româneşti ca de exemplu Răşinari, Marginea, Sibiu, Bâlea, nume româneşti de persoane ca Aron, Ion, LucreŃia, Măriuca, Petre Pop, Ilarie, Ioan, Zamfira, Vasile şi termeni româneşti din sfera dialectală sau termeni cu formă dialectală (să mă Ńâp peste balcon, pălărioara tilişcană, mere rotale, buhăit la obraz, şuştărul, lucicoş, porlog de otavă, şeringă, canapliul strămoşesc, însemnează, cheptarul etc.). O altă trăsătură specifică poporului român este legătura şi comunicarea omului (în speŃă) a românilor cu natura, dar şi credinŃa în personificarea acesteia (îl cuprinse o tristeŃe apăsată şi de vremea posomorâtă, 31 p., vântul urla ... părea ca strigătul unui om care cere ajutor înainte să-şi pună ştreangul la gât, p. 31, norii alergau ca zmeii înrăiŃi dând avânt şi curaj răului ce se luptă cu sufletul lui, 34 p., soarele îi zâmbea, 34 p., scutură mărul încărcat cu mere rotale, dar niciunul nu căzu. Parcă se împotriveau – nu-l mai cunoşteau, 40 p., sufletu-i mâhnit se uni cu cerul ce începu să se întunece, 54 p., Aron întinde o pătură peste fruntea bradului căzut, 67 p., îl trezi vântul, care se năpusti ca un balaur să înghită tot ce-i stătea în cale. MulŃumit de isprăvile ce le făcuse, 99 p.). Romanul este scris la persoana a III-a, iar instanŃa naratorială este cea care informează cititorul despre datele, faptele şi gandurile personajelor. Deseori, naratorul întârzie înştiinŃarea lectorului cu privire la unele date sau situaŃii din text ajungând în unele cazuri până la a nu acorda informaŃii sigure despre anumite stări de fapt (de exemplu nu ni se confirmă faptul că persoanele pe care le consideră Aron a fi integraŃi în sistemul comunist sunt cu adevărat spioni). Atât nararea la persoana a III-a, cât şi datarea foarte exactă (la începutul anului 1963, primăvara; pe 7 septembrie;12 zile de concediu, lucrez la poliŃie din 15 ianuarie, 163 p., luni, 1 septembrie, la Volvo, 250 p.) şi întrebuinŃarea unor toponime şi nume de persoane existente şi dincolo de ficŃiune, în lumea reală (Răşinari, Valea Viştişorii, Bâlea, Negoiul, Göteborg, Idaho, respectiv Aron Răşinăreanul, Aron-tatăl, mama-Zamfira, Melise, Kalle) redau cât mai adevărate experienŃele şi, prin urmare, trăirile şi sentimentele personajului principal. Stilistica textului ne dezvăluie un limbaj figurat, caracterizat uneori printr-o abundenŃă a tropilor (comparaŃii: năvăleau ca lăcustele în sala de mese, era singur ca cucul, simŃea libertatea ca pe o primăvară, găndurile negre îl purtau ca pasărea ce zboară spre cuibul părăsit, metafore: sânul lui Aron, adică Suedia, nu primeşte trântorii din comunism, vorba lui dresă cu sare, gaura din călcâiul lui Aron făcu o groapă în inima tatălui). Pe lângă acestea, definitoriu în decrierea şi caracterizarea fenomenelor, a situaŃiilor şi a personajelor prezente în roman este atributul (îmbrăŃişare românească, primăvară suedeză, sturzi suedezi, linişte suedeză, o vizită sfântă, soare dulce românesc, soarele vecerniei, grădina copilăriei, gălăgia hammarkulliană). În ceea ce priveşte vocabularul utilizat remarcăm faptul că există, pe de o parte, termeni specifici româneşti, temeni dialectali (dricală, pustişag, şuştăr, cămaşă cu fodorei etc.), iar pe de altă parte, în roman sunt incluse şi unităŃi lexicale, sintagme sau propoziŃii din limba suedeză (Hej, svarte skalle!, tupplar, bra, bra, Aron Răşinăreanul, jag ber om ursäkt, det blev ett missförstånd, 93 p. etc.) având şi acestea rolul de a ne apropia şi mai mult de cele două lumi expuse, cea suedeză şi cea românească. Pentru a ne ajuta în buna înŃelegere a textului, autoarea ne expune la sfârşitul volumului o listă explicativă cu termenilor dialectali româneşti care nu se găsesc în DicŃionarul explicativ al limbii române.

146

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Concluzii Scris într-o limbă românească bogată în tropi, bogată în termeni specifici, comuni şi proprii, şi susŃinător al valorilor tradiŃionale şi al obiceiurilor româneşti, romanul este o dovadă a trăirii româneşti şi a aparteneŃei autoarei la limba şi la naŃiunea românească. Romanul Aron, este, pe de o parte, un roman al eliberării, al descărcării stărilor sufleteşti, a sentimentului de dezrădăcinare, de înstrăinare, de rătăcire şi a dorului de casă, dar, pe de altă parte, acestă operă reprezintă şi o căutare a luminii, a libertăŃii, negăsită sub regimul comunist.

VI. INSTRUCłIUNI PENTRU AUTORI

UNIVERSITATAE DE VEST „VASILE GOLDIŞ” din Arad Revista „Studii de ŞtiinŃă şi Cultură” evaluată de CNCSIS: categoria B+, Cod CNCSIS 664 InstrucŃiuni pentru autori Revista „Studii de ŞtiinŃă şi Cultură”, editată de Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, apare trimestrial (în date de 25 ale lunilor: martie, iunie, septembrie, decembrie), fiind evaluată de Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior, categoria B+ – reviste care deŃin potenŃialul necesar pentru obŃinerea recunoaşterii internaŃionale. Cod CNCSIS 664. Începând cu anul 2008, revista publică numai articole de cercetare ştiinŃifică de factură umanistă, în conformitate cu domeniul ştiinŃific Arts & Humanities Citation Index (A&HCI) al Institutului pentru ŞtiinŃa Informării (ISI) din Philadelphia – SUA, având în structură: ŞtiinŃe umaniste - multidisciplinaritate; Literatură; Limbă şi lingvistică; Artă; Religie; EducaŃie şi cercetare educaŃională; Recenzii. Calitatea de autor Calitatea de autor trebuie să se bazeze pe o contribuŃie substanŃială la: a) ConcepŃia şi proiectarea articolului, sau achiziŃia, analiza şi interpretarea datelor; 147

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

b) SchiŃarea articolului şi revizia critică a acestuia pentru realizarea unui conŃinut intelectual important; c) Aprobarea finală a versiunii care urmează să fie publicată. Toate condiŃiile (a), (b) şi (c) trebuie îndeplinite de fiecare autor. Participarea doar în scopul obŃinerii de fonduri sau pentru colectarea de date nu justifică calitatea de autor. De asemenea, fiecare autor trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru articol în mod public. Prezentarea manuscrisului Prin apariŃia unei lucrări în revistă, dreptul de autor se trece asupra revistei şi ca atare lucrarea nu mai poate fi trimisă spre publicare, integral sau parŃial, unei alte reviste, decât cu acordul Colegiului de redacŃie. De asemenea, revista nu publică lucrări apărute în alte reviste din Ńară sau străinătate. Textul articolului va fi redactat în limba română sau engleză, cu un rezumat în limba engleză (de zece rânduri) ca document WORD 97, WINDOWS 98 sau variante ulterioare, cu o dimensiune de maximum 12 pagini, inclusiv desenele, tabelele şi bibliografia cu Font Times New Roman, la un rând. De asemenea, titlul lucrării şi cuvintele-cheie, vor fi redactate în limba română şi în limba engleză. Manuscrisul va cuprinde: - titlul, cu dimensiunea 18, aldine, centrat; - prenumele şi numele complet al autorilor, locul (locurile) de muncă (cu denumirea completă nu prescurtat), adresa (adresele) locului (locurilor) de muncă şi e-mailul persoanei de contact, cu dimensiunea literei 12, aldin, centrat; - rezumatul în limba engleză, maximum 10 rânduri, dimensiunea literei 12, italic, justify; în cazul când textul este scris integral în limba engleză, rezumatul va fi redactat în limba engleză şi română; - cuvinte cheie, maximum 5, dimensiunea literei 12, italic, centrat; - textul articolului cu dimensiunea literei de 12; - bibliografia, obligatorie pentru orice articol, se scrie conform regulilor impuse de Standardul internaŃional ISO 7144/1986 intitulat „ Documentation-presentation of theses and similar documents”, în ordinea citării, notat în text prin paranteze drepte […] Pentru articolele citate din reviste de specialitate se prezintă numele şi iniŃiala prenumelui tuturor autorilor cu majuscule, revista / volumul, numărul de ordine al periodicului, anul apariŃiei şi pagina precedată de litera p.; citarea cărŃilor se face similar la numele autorilor urmând titlul cărŃii, ediŃia, editura, localitatea, anul apariŃiei, numărul paginii precedat de litera p. ş.a.m.d. - pentru referinŃele documentelor de pe internet se citează autorii, instituŃia, denumirea (titlul) documentului, adresa URL, data consultării. Tabelele şi diagramele, figurile sau alte desene vor fi inserate în text la locul potrivit, numerotate, şi vor avea o rezoluŃie cât mai bună pentru a nu impieta asupra calităŃii materialului. Structura articolului ce prezintă rezultate ale unor cercetări experimentale va urmări standardele internaŃionale, conform acronimului IMRAD (introducere, metode şi materiale, rezultate şi discuŃii), la care se adaugă concluziile. Articolele de orice altă natură vor fi alcătuite din introducere, corpul lucrării şi concluzii, corpul lucrării putând fi organizat după dorinŃa autorului (lor). Notele reprezintă o parte a bibliografiei şi vor fi introduse în cadrul acesteia la sfârşitul lucrării, în ordinea citării, după bibliografia generală. Manuscrisele se trimit, pe cale electronică la adresa vasileman@revista-studii-uvvg.ro, sau pe suport electronic şi listat, la sediul redacŃiei: Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, Arad, Bd. RevoluŃiei, nr.94-96 - revista „Studii de ŞtiinŃă şi Cultură”. Revista poate fi citată cu numele: Studii Şt. Cult. Articolele ştiinŃifice sunt supuse procesului de recenzare PEER REVIEW "in orb". 148

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

Numărul de recenzori pentru evaluarea unui articol este de 2, iar timpul de recenzare este de 30 de zile. Autorii primesc de la recenzori unul din următoarele răspunsuri: • articol acceptat; • articol acceptat cu modificări; • articol respins. ReferenŃii ştiinŃifici vor urmări, la fiecare articol, in propunerea pentru publicare: actualitatea temei; aprofundarea ideilor ştiinŃifice; credibilitatea autorului si ce aduce nou in domeniu. Autorii sunt rugaŃi ca odată cu articolul sa ne transmită si CV, o lista cu principalele publicaŃii si o fotografie tip portret. Alte informaŃii: telefon - 0040/0257/280335 - 0040/0257/280448 - mobil: 0724- 039978 - E-mail: vasileman@revista-studii-uvvg.ro Persoană de contact: prof. VASILE MAN NOTĂ Revista trimestrială ”Studii de ŞtiinŃă şi Cultură”, Anul IV, Nr. 3 (14) septembrie 2008, are ca temă: CÂMPIA DE VEST A ROMÂNIEI – VATRĂ DE CULTURĂ ŞI CIVILIZAłIE EUROPEANĂ. Comunicarea titlurilor pentru acest număr se va face până la data de 20 iulie 2008, iar lucrările vor fi trimise până la data de 5 august 2008.

“VASILE GOLDIŞ” WESTERN UNIVERSITY OF ARAD Journal “Science and Culture Studies” evaluated by CNCSIS: B+ category, Code CNCSIS 664 Instructions for Authors Journal of Science and culture Studies, published by “Vasile Goldiş” Western University of Arad, comes out four times a year, on the 25th of March, June, September and December. Being evaluated by the National Council of Scientific Research in Higher Education from category on B+ – journals that have the potential for becoming internationally accredited Code CNCSIS 664. Starting with 2008, the Journal publishes only scientific articles on humanities issues, according to the scientific field Arts & Humanities Thomson Scientific, belonging to Institute for Information Science in Philadelphia (ISI), – Thomson Scientific SUA, consisting of: Humanities- multiple disciplines; Literature; Language and linguistics; Art; Religion; Education and Educational research; Reviews. Authorship The authorship must be based on substantial contribution to: a) Structuring and writing the article, or acquisition, analysis and interpretation of data; b) Article drafting and critical revision to achieve a highly intellectual content; 149

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

c) Final approval of the version to be published. All conditions in (a), (b), and (c) must be fulfilled by each author. To participate only for the purpose of obtaining funds or data collection does not justify the authorship. Also each author is required to assume public responsibility for the article. Manuscript on Presentation Copyright of the article belongs to the review and cannot be sent partially to be published by other reviews without the approval of the editorial staff. The review does not publish articles issued by other national or international reviews. The text of the article will be written in Romanian or English with a summary of ten lines in English as Word 97, Windous 98 document or further alternatives, maximum of twelve pages, including drawings, tables and bibliography in Times New Roman Font, single spacing. The title of the article and the key words will be written both in Romanian and English. The manuscript will consist of: - title, Font 18 Aldine, centered; - first name and surname of the authors, place(s)of work in full name, (do not abbreviate the address), address (es), and the e-mail of the contact person, Font 16, Aldine, centered. - summary in English maximum ten lines, Font 14 Italic justified; in the case that the text is written entirely in English the summary will be written in both English and Romanian - key words, maximum 5, Font 14, italic, centered; - the text of the article font 12; - bibliography, is compulsory for each article and is written according to the rules set-up by International Standard ISO 7144/1986 entitled “Documentation-presentation of theses and similar documents”, in order of quoting, marked in the text by brackets[…] For the articles quoted from specialized reviews are necessary the followings: the surname and initial of first name of the authors are written with capital letters, review/volume, number of issue, publishing year and page preceded by the letter “p”; the quoting of books is done in the same way, the name of authors being followed by the title of the book, publishing house, place and year of issue, number of page preceded by the letter “p” etc. - for references regarding Internet documents it is required to write the name of authors, institution, title of the document, URL address and day of access. Tables and diagrams, figures and other drawings will be inserted in the text at the right place, also numbered and will have a better resolutionin order not to diminish the quality of the material. The structure of the article that presents results of some experimental researches will follow international standards according to IMRAD acronym (introduction, methods and materials results and discussions), and it ends with conclusions. Articles of any other nature will consist of introduction body of the paper and conclusions, the body of the paper being organized according to the author’s wishes. The notes represent a part of the bibliography and will be introduced within it at the end of the article in the order of quoting citation after the general bibliography. The articles will be sent by e-mail to vasileman@revista-studii-uvvg.ro, or on electronic suport and printed at the editorial staff office: Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, Arad, Bd. RevoluŃiei, nr.94-96 revista „Studii de ŞtiinŃă şi Cultură”. This Journal can be cited by the name of: Studii Şt. Cult. The scientific articles are submitted to reviewing process PEER REVIEW "in orb". The number of reviewers for article evaluation is two and the reviewing time is thirty days. The authors receive from the reviewers one of the following answers: • Article accepted; • Article accepted with atterations changes; 150

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

• Article rejected. The Scientific Reviewers will check, for each article, in their recommendation for publishing: the theme present interest; development of scientific ideas; author’s credibility and originality. The deadline for the submission of the articles for number 2(13), June 2008 is May 5 2008.The authors are asked to send a C.V, a list of publications and a small size photo. Further information: telephone - 0040/0257/280335 - 0040/0257/280448 - mobile: 0724- 039978 - E-mail: vasileman@revista-studii-uvvg.ro Contact person: VASILE MAN, teacher

Note The “Science and Culture Studies” review no. 2 (13), June 2008, has the theme: “The Reception of Foreign Writers in Romanian Culture”. The communication of titles for this issue shall be made until the date of April 10, 2008, and articles shall be submitted until the date of May 5, 2008.

UNIVERSITATEA DE VEST „VASILE GOLDIŞ” DIN ARAD „ STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ” ANUL IV, NR.2 (13), iunie 2008 Acesta este al doilea număr al revistei „Studii de ŞtiinŃă şi Cultură” care se trimite la Thomson Scientific, Philadelphia – SUA pentru a fi evaluat în vederea includerii în Master Journal List

TEMA: Receptarea scriitorilor străini în cultura românească

CUPRINS Aurel ARDELEAN – Noua strategie de la Lisabona, document important al cercetării ştiinŃifice actuale 3 I. ŞTIINłELE VIEłII 151

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

George-Ciprian PRIBAC, Aurel ARDELEAN – Diosgenina, principiul activ al extractelor de trigonella sp. ar putea induce apoptoza celulelor canceroase MCF7 prin activarea caspazelor 7 II. RECEPTAREA SCRIITORILOR STRĂINI ÎN CULTURA ROMÂNEASCĂ Narcisa, łIRBAN – Aspecte ale receptării lui John Fowles în România 12 Ştefan GENCĂRĂU, Oana-Aurelia GENCĂRĂU – J.A. Vaillant: dicŃionarul ca “traducere” a lumii 17 Rodica FRENłIU – Scriitori japonezi în limba română: Mori İgai, Gâsca sălbatică 24 Apelkvist BJÖRN (Suedia) – Văzând lumea prin ochii copiilor – Astrid Lindgren, Suedia şi România 33 Francisc SCHNEINDER – ReflecŃii la cartea lui Apostolos Doxiadis unchiul Petros şi conjunctura lui Goldbach 39 Mihaela Şt. RĂDULESCU – Cioran în viziunea proprie şi a unor critici români şi francezi 41 Paul MAGHERU – Marginalii la POETICA lui Richard Müller – Freienfels 47 Daniel VIGHI – Întâlnirile voluntare şi involuntare ale lui Sorin Titel 52 Marinela COJOCARIU – Receptarea scriitoarei Iris Murdoch în critica literară românească 57 Nicolae IUGA – Lighea lui Lampedusa în trei lecturi româneşti 63 Al. Florin łENE – Mitul edenului în universul poetic european al secolului XX 67 Annamaria STAN – „Graham Swift – FascinaŃie şi personaj postmodern 72 Iulian NEGRILĂ – Scriitori străini în presa arădeană 77 Bianca NEGRILĂ – Jean Boutière şi Ion Creangă 86 Mihnea Voicu ŞIMĂNDAN (Thailanda) – Analiză stilistică a unui fragment din „zbuciumul inimii” de Nastume Soseki 93 Vasile MAN – SuferinŃa şi creaŃia lirică în literatura universală 99 Silvia IRIMIEA – R. Otto, în tezaurul hermeneutic român 106 StăncuŃa LAZA – Receptarea postmodernistă în România reflectată în opera lui Malcom Bradbury 114 Aurel BERHECI – Medelenismul şi receptarea scriitorilor străini 118 III. FILOSOFIA DREPTULUI ŞI CULTURA POLITICĂ MarŃian IOVAN – Friederich A. von Hayek - filosof al dreptului cu deschideri universale 122 Oana MOLDOVEAN (Belgia) – Studierea autorilor străini în învăŃământul superior românesc 128 Antoniu MARTIN – InfluenŃa unor concepte herderiene asupra culturii politice româneşti interbelice. Câteva consideraŃii 131 IV. DOCTOR HONORIS CAUSA Francisc SCHNEIDER - Fiziologia şi fiziologii ca familie 152

136

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

V. RECENZII Cristian BENłE – Doris Lessing, Povestiri africane (Premiul Nobel 2007), Editura Polirom, Bucureşti, 2008 139 Daniela DUCA – Aron(roman), Editura Clusium, România, Cluj-Napoca, 2006 142 VI. INSTRUCłIUNI PENTRU AUTORI

145

“VASILE GOLDIŞ” WESTERN UNIVERSITY OF ARAD “SCIENCE AND CULTURE STUDIES” IVth YEAR, No.2 (13), JUNE 2008 This is the second number of the journal “Science and Culture Studies” and it will be send at Thomson Scientific, Philadelphia – USA in order to be evaluated for being included in Master Journal List

THEME: The Reception of Foreign Writers in Romanian Culture

CONTENTS Aurel ARDELEAN – The New Lisbon Strategy, an Important Document regarding Current Scientific Sesearch 3 153

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

I. LIFE SCIENCES George-Ciprian PRIBAC, Aurel ARDELEAN – Diosgenin, the Active Principle of Trigonella sp. Extracts may Induce Apoptosis on MCF7 Cancer Cells through Caspase Activation 7 II. THE RECEPTION OF FOREIGN WRITERS IN ROMANIAN CULTURE Narcisa, łIRBAN – Aspects of John Fowles's Reception in Romania 12 Ştefan GENCĂRĂU, Oana-Aurelia GENCĂRĂU – J.A.Vaillant: The Dictionary as „Translation” of the World 17 Rodica FRENłIU – Japanese Writers in Romanian: Mori Ōgai, Gâsca Sălbatică („Wild Goose”) 24 Apelkvist BJORN (Sweden) – Seeing the World through the Eyes of Children – Astrid Lindgren, Sweden and Romania 33 Francisc SCHNEINDER – Reflections about Apostolos Doxiadis Book Uncle Petros and Goldbach’s Conjecture (Humanitas 2003) 39 Mihaela Şt. RĂDULESCU – Cioran as seen by Himself and by Several Romanian and French Critics 41 Paul MAGHERU – Marginal Remarks on the Poetics of Richard Müller – Freienfels 47 Daniel VIGHI – The Voluntary and Involuntary Meetings of Sorin Titel 52 Marinela COJOCARIU – The Reception of Iris Murdoch by the Romanian Literary Criticism 57 Nicolae IUGA – Lampedusa’s Lighea in three Romanian Readings 63 th Florin łENE – Myth of Eden in European Poetical Univers of XX Century 67 Annamaria STAN – Graham Swift – Fascination and Postmodern Character 72 Iulian NEGRILĂ – Foreign Writers in the Press of Arad 77 Bianca NEGRILĂ – Jean Boutière and Ion Creangă 86 Mihnea Voicu ŞIMĂNDAN (Thailand) – Stylistic Analysis of a Fragment from “Kokoro” by Natsume Soseki 93 Vasile MAN – Suffering and Lyrical Poetry in the World Literature 99 Silvia IRIMIEA – Rudolf Otto in Romanian Hermeneutic Thesaurus 106 StăncuŃa LAZA – Postmodernist Reception in Romania Reflected in the Literary Output of Malcom Bradbury 114 Aurel BERHECI – The Medelenism and the Reception of Foreign Writers 118 III. THE PHILOSOPHY OF LAW AND POLITICAL CULTURE MarŃian IOVAN – Friederich A. Von Hayek – A Worldwide Open-Minded Philosopher of Law 122 Oana MOLDOVEAN – The Studing of the Foreign Writers in the Romanian Higher Education 128 Antoniu MARTIN – The Influence of Some Herderian Concepts on the Interwar Romanian Political Culture. Some Considerations 131 154

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ

ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008

IV. DOCTOR HONORIS CAUSA Francisc SCHNEIDER – Physiology and the Physiologists as a Family

136

V. REVIEWS Cristian BENłE–Doris Lessing-Collected African Stories, Polirom, Iaşi,2008 139 Daniela DUCA – Silvia Ditvall, Aron (Novel). Clusium, Romania, Cluj-Napoca, 2006 142 VI. INSTRUCTIONS FOR AUTHORS

155

145

Loading...

Studii de Stiinta si Cultura

STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ ANUL IV, NR. 2 (13), IUNIE 2008 STUDII DE ŞTIINłĂ ŞI CULTURĂ REVISTĂ TRIMESTRIALĂ EDITATĂ DE UNIVERSITATEA DE VEST „VA...

1MB Sizes 3 Downloads 30 Views

Recommend Documents

Studii de Stiinta si Cultura
Dec 2, 2009 - 25 Text disponibil în limbile germană, engleză şi franceză la adresa http://www.eea3.org/documenti/fi

Studii de Stiinta si Cultura
transilvăneanul Slavici este numit, în 1894, director de studii la Institutul „Ion Oteteleşanu” pe care- l conduc

Strategii si politici europene de dezvoltare durabila - Centrul de Studii
subiectului dezvoltare durabilă la principalele conferinţe internaţionale organizate de atunci sub egida ONU sau la .

Cultura generala - Trivia - Intrebari si Raspunsuri - Quiz
In ce an a fost inaugurata telegondola din statiunea Mamaia ? (Raspuns cuprins intre 2000 - 2010). Stare de suprematie.

ARhITECTUL pETRE ANTONESCU (1873–1965) - Studii si Comunicari
și studii, apărută în 1963, arhitectul îşi împarte din punct de vedere stilistic, opera în două categorii – â

regulamentul - Institutul de Studii Doctorale
Oct 1, 2011 - (1) Doctoratul se poate întrerupe în următoarele situaŃii: din motive medicale, în vederea efectuări

fişă de verificare & punctaj - Institutul de Studii Doctorale
Jul 13, 2017 - ROTARU Ioan-Gheorghe, Sabatarienii în contextul vie ii transilvane (sec. XVI-XIX), teză de doctorat ...

Pérola de Cultura
Oct 5, 2017 - Infelizmente, Castela, até hoje, em 2017, ainda não perdeu as tendências de domínio ibérico a todo o

Fondo de Cultura Económica
Almanaque México-Estados Unidos Aguayo Quezada, Sergio FONDO DE CULTURA ECONÓMICA (FCE) Impreso (Rústico). Gobernanza y

Cultura : Ayuntamiento de Palencia
En la actualidad es la sede del Servicio de Cultura y Fiestas y del Departamento de Juventud del Ayuntamiento de Palenci